Inside Llewyn Davis. Boema ca destin
https://www.ziarulmetropolis.ro/inside-llewyn-davis-boema-ca-destin/

CRONICĂ DE FILM Câştigător al Marelui Premiu al Juriului la Cannes, „Inside Llewyn Davis“, noul (mare) film al fraţilor Coen, este cronica asumat nespectaculară a tentativelor unui cântăreţ de folk din New York-ul anilor ’60 de a se face remarcat. O comedie tandră şi subtilă.

Un articol de Ionuţ Mareş|13 decembrie 2013

CRONICA DE FILM Câştigător al Marelui Premiu al Juriului la Cannes, „Inside Llewyn Davis“, noul (mare) film al fraţilor Coen, este cronica asumat nespectaculară a tentativelor unui cântăreţ de folk din New York-ul anilor ’60 de a se face remarcat. O comedie tandră şi subtilă, cu fragmente muzicale memorabile.

Nu mai este de mult o surpriză că fiecare film al fraţilor Ethan şi Joel Coen reprezintă un eveniment şi ajunge în listele de premii la festivaluri şi gale şi în topurile de final de an.

Singura incertitudine rămâne în ce fel reuşesc cei doi cineaşti să se reinventeze, în frontierele identificabile ale universului lor cinematografic. Un teritoriu aparent de fiecare dată altfel, dar care, în esenţă, este acelaşi, pentru că se sprijină pe câţiva piloni de neclintit, din care se remarcă umorul de o subtilitate infinitezimală şi tandreţea cu care sunt privite personajele.

Câştigător al Marelui Premiu al Juriului la Cannes, „Inside Llewyn Davis“ este înrudit, dintre filmele recente ale fraţilor Coen, mai degrabă cu o comedie neagră ca „A Serious Man“ (2009) decât cu exerciţiile (parodice) de gen ca „Burn After Reading“ (2008) sau „True Grit“ (2010).

Cei doi cineaşti americani investighează în noul lor film lumea cântăreţilor de folk de la începutul anilor ’60 din Greenwich Village, celebrul cartier al boemei newyorkeze. Protagonist este Llewyn Davis, interpretat de Oscar Isaac în tradiţia marilor comici reţinuţi în expresie şi care întruchipează (non)eroi lipsiţi de noroc şi de multe ori adevărată pacoste pentru cei din jur.

Nu întâmplător unele voci critice l-au invocat pe Buster Keaton – relaţiile obţinute prin montaj sau încadratură între chipul impasibil al lui Oscar Isaac şi unele personaje şi situaţii produc un comic vizual de mare efect. Iar dialogurile nu fac decât să dea savoarea necesară unui film de o infinită ironie dulce-amăruie.

Llewyn Davis este un nefericit al sorţii, al cărui talent de interpret de folk, într-o perioadă de explozie a genului, nu pare suficient pentru a-l face să-şi îndeplinească ambiţiile de afirmare şi nici măcar să-şi câştige decent existenţa. Adică să depăşească stadiul mini-concertelor de pe scenele a diverse baruri şi al înregistrărilor răzleţe şi nesemnificative de studio.

Fraţii Coen nu ne permit să-i plângem de milă protagonistului, dar nici să-l antipatizăm. Îl umanizează, adică îi ataşează deopotrivă atribute pozitive (în primul rând talentul şi o resemnare calmă) şi trăsături aparent condamnabile (multe din ghinioanele care îl urmăresc sunt provocate chiar de el însuşi).

Nimic spectaculos şi cu atât mai puţin melodramatic în această cronică a câtorva zile din viaţa unui artist obosit să-şi caute norocul. Regizorii-scenarişti ne propun o viziune demitizată, însă deloc cinică, a ideii de gratuitate şi, în acelaşi timp, de măreţie a artei. De aici şi importanţa acordată melodiilor, cântate de actorii înşişi şi neîntrerupte prin tăieturi de montaj. Inside Llewyn Davis este, în esenţă, un elogiu reţinut adus marilor artişti necunoscuţi şi boemei ca destin.

INFO

Inside Llewyn Davis (SUA, 2013)

Regia: Ethan Coen, Joel Coen

Cu: Oscar Isaac, Carey Mulligan, John Goodman, Garrett Hedlund

Rating: ●●●●●

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

Foto din Inside Llewyn Davis – captură film

19
/12
/22

Bucurie, linişte în suflet, pace, colinde, daruri şi oameni dragi. Mai presus de toate, oameni dragi. Astfel ne dorim cu toţii să întâmpinăm Naşterea Domnului. Cel mai frumos Crăciun e întotdeauna petrecut împreună, în atmosfera caldă de acasă. De acest Crăciun, TVR 1 ne arată că şi cei mai Izolaţi în România au Oameni alături în zi de sărbătoare; că putem fi „diferiţi şi totuşi asumaţi întru Hristos" – ortodocşi şi catolici, în Bucuria credinţei; că generaţii diferite de artişti trăiesc, O dată-n viaţă, emoţia unor întâlniri inedite.

14
/12
/22

O carte fundamentală de teorie a filmului, "Ce este cinematograful?", de André Bazin, a apărut în sfârşit integral în limba română, într-un parteneriat între editurile Polirom şi UNATC Press şi sub coordonarea criticului şi profesorului Andrei Gorzo. O lectură obligatorie.

29
/11
/22

Cinematografia română se pregăteşte să celebreze în 2023 o sută de ani de la naşterea lui Ion Popescu Gopo, printr-o serie de retrospective cu filmele celebrului cineast, prin expoziţii cu desenele şi afişele operelor sale şi prin lansări de carte.

28
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Sunt mari cineaşti la ale căror filme te uiţi pentru a vedea cu ce vin nou şi cum se reinventează (sau dacă reuşesc asta). Şi sunt mari cineaşti care nu mai au nimic de demonstrat şi pe ale căror noi filme le cauţi pentru a regăsi un stil şi un univers artistic care îţi sunt familiare şi în care ştii că te vei simţi confortabil.

15
/11
/22

Ambasada Republicii Cuba în România și Institutul Cervantes din București organizează „Zilele culturii cubaneze la București”, în perioada 21-25 noiembrie.

09
/11
/22

CRONICĂ DE FILM Cineastul suedez Ruben Östlund a râs dintotdeauna de ridicolul şi prostia oamenilor, pornind de la compatrioţii săi şi mai ales de la cei din clasele de sus. În “Triangle of Sadness” (2022), filmul care i-a adus în acest an un al doilea Palme d`Or la Cannes, satira e împinsă la extrem.