Regizorul Mihai Măniuţiu este, de nouă ani, directorul Teatrului Naţional din Cluj şi managerul festivalului “Întâlnirile Internaţionale de la Cluj”, care are loc aici chiar zilele acestea sub motto-ul „Împreună”.
Un articol de Cristina Enescu Aky|11 octombrie 2019
Organizate anul acesta în perioada 9-13 octombrie, Întâlnirile Internaționale de la Cluj (IIC) reunesc spectacole, oameni de teatru și public într-un eveniment gândit ca o oportunitate de întâlniri și dialog în primul rând pentru teatrul din România, dar având an de an și invitați din străinătate.
Anul acesta, IIC sărbătoresc și împlinirea a o sută de ani de la deschiderea primei stagiuni de teatru românești din Transilvania (1 decembrie 1919), motiv pentru care include și expoziția „Plimbări printr-un secol de teatru clujean”. Sunt expuse documente, gravuri, cărți, fotografii, costume și proiecții din istoria societății, teatrului, culturii și artelor din Clujul ultimului secol. De asemenea, un alt eveniment este „Omagiu lui Robert Cohen”, cu participarea acestui dramaturg și teoretician de teatru american căruia i-au fost montate mai multe texte la teatrul clujean.
În plină desfășurare a acestui eveniment, directorul Teatrului Național din Cluj, regizorul Mihai Măniuțiu ne-a vorbit despre cum a evoluat și ce roade a produs acest eveniment, dar și ce anume își dorește el să realizeze aici înainte de a împlini vârsta de 103 ani. „Întâlnirile Internaționale de la Cluj au început acum 9 ani, într-un format de festival care îmbină showcase-ul (cu accent pe spectacolele principale ale Teatrului Național din Cluj), uneori și 1-2 spectacole străine invitate, în funcție de buget, plus câteva spectacole independente – anul acesta este Reactorul de Creație din Cluj, tocmai pentru a le oferi o anume vizibilitate față de un public național și internațional.”
Întâlnirile Internaționale de la Cluj contribuie cu fiecare ediție la încercarea de a crea un spațiu și o oportunitate de reale întâlniri și oportunități de colaborare între diferiți oameni și instituții de teatru: „Ce mi-am propus cu aceste Întâlniri a fost în primul rând să aduc oameni în jurul unor spectacole pe care le realizăm noi, Teatrul Național din Cluj, și să încercăm să vedem dacă putem face schimburi între teatre, sau coproducții și asocieri. E vorba să avem niște întâlniri pentru a vedea în ce fel eu, ca director, pot oferi altor teatre să cunoască zona asta de țară și în ce măsură ceilalți ne-ar putea ajuta și pe noi să devenim mai cunoscuți în zonele lor. Exact așa cum sugerează titlul, sunt întâlniri între oameni de teatru pentru a vedea cum putem clădi niște punți.”
Legat de conexiunile care există între diferite teatre din țară, Mihai Măniuțiu consideră că sunt multe oportunități de întâlniri. „Nu cred că ducem lipsă de festivaluri în România, am fi ipocriți să spunem asta. Poate că nu toate au un profil și o țintă bine definite, dar cu siguranță faptul că Teatrul Național din Cluj, cu trupa foarte bună pe care o are, merge în multe festivaluri din țară e foarte bine. Noi circulăm destul de mult.”
Vizibilitatea acestui eveniment și a teatrului clujean este și internațională. „Am avut cronici de exemplu în revista Plays International & Europe, una dintre cele mai importante deviste de teatru din Europa, Dana Rufolo – editoarea revistei – a recenzat apreciativ festivalul. Avem câteva reviste internaționale în care a apărut acest eveniment, ceea ce cred că e important ca să mai ieșim puțin din încercuire. Noi, românii, avem o capacitate grozavă de a ne încercui singuri și de a construi ziduri în jurul nostru, în loc să le dărâmăm. Exact asta vreau să fac prin aceste Întâlniri Internaționale, să scot Teatrul Național din Cluj din încercuire, adică din zona extrem de locală. Poți să ai un succes fabulos și totuși să rămâi local sau foarte local. Pentru trupa acestui teatru eu doresc să măresc puțin zona. Nu e o ambiție nemăsurată, și cred că într-o oarecare măsură am reușit. 9 ani sunt însă totuși prea puțini pentru a construi reputația unui festival.”
Publicul clujean s-a obișnuit cu aceste Întâlniri anuale, și le dorește, dar ele nu sunt gândite ca o modalitate în sine de a crește numărul spectatorilor (care oricum are anumite limite inerente datorită populației orașului), ci miza este mai largă, exact așa cum spunea Mihai Măniuțiu la a treia ediție a evenimentului, cu șase ani în urmă, anume că aceste Întâlniri au un aspect actual și unul proiectiv. „La capitolul public stăm oricum foarte bine. Publicul clujean nu cred că ar resimți neapărat absența acestui festival dacă el nu s-ar mai face. Poate e paradoxal ce spun, dar cei care cred că i-ar simți lipsa ar fi actorii și, în mod puternic, numeroșii prieteni din afara Clujului cu care deja am stabilit relații de niște ani, care vin aici și lucrează, la care noi mergem cu spectacole.”
În ultimii ani, Mihai Măniuțiu spune că „evaluând strict ochiometric, vin la teatru mult mai mulți tineri și oameni sub 30 de ani. Am văzut că publicul își dorește spectacole cu poveste, nu trebuie neapărat să fie realiste dar trebuie să aibă o poveste, spectacolele care nu au asta rezistă mai puțin. Și, evident, nu cred că voi putea să schimb vreodată –și nici nu-mi doresc- tendința publicului de a prefera comediile. Oamenii vor să se distreze, iar eu nu vreau să le contrazic această dorință, motiv pentru care facem în mod constant și comedii și musical-uri. Fac parte dintre directorii de teatru cărora nu le e rușine să facă și comedii și musical-uri, și care cred sincer că divertismentul face parte din teatru.”
De ani buni se spune despre trupa Teatrului Național din Cluj că este una „foarte tare”, cu constante apariții în festivaluri din întreaga țară și nu puține premii. „Această echipă este în parte formată de mine pentru că înainte de a fi directorul acestui teatru am fost regizor aici. Pe mulți dintre actori eu i-a adus aici, pe alții i-am format în timp. De asemenea, trupa a fost formată și de regizorii pe care eu i-am adus să monteze aici, printre care regizori mari precum Silviu Purcărete, Alexandru Dabija (care a venit de multe ori aici), oameni care știu bine să formeze actori.”
Ce își dorește Mihai Măniuțiu pentru următorii ani? E simplu și firesc: „Să trăiesc sănătos 103 ani, peste această vârstă nu îndrăznesc să spun mai mult. Cred că mi-aș dori – dar e doar un vis – o sală de 350 de locuri, foarte bine și modern echipată, pe care Teatrul Național din Cluj să nu fie nevoit să o împartă cu alte instituții, așa cum se întâmplă acum cu Opera și Baletul, ceea ce e o situație foarte dificilă. Momentan avem 930 de locuri în această sală comună. 350 de locuri ne-ar permite să putem juca în fiecare seară.”
*
Mai multe informații despre programul Întâlnirilor Internaționale de la Cluj 2019 puteți găsi aici – https://cluj.com/evenimente/intalnirile-internationale-de-la-cluj-2019-impreuna/all/
