Interviu cu Dan Lungu despre viitor, selectia de la Paris si arta
https://www.ziarulmetropolis.ro/interviu-cu-dan-lungu-despre-viitor-selectia-de-la-paris-si-arta/

Deşi extrem de ocupat, Dan Lungu a avut amabilitatea de a îmi rãspunde la câteva întrebãri legate de parcursul literaturii în România. Scriitorul a deschis porṭile artei larg pentru toṭi cei care doresc sã afle câte o pãrticicã din marele univers al creaṭiei.      Andrada Vãsii: în primul rând felicitãri pentru selecṭia de la […]

Un articol de Andrada Văsii|4 ianuarie 2013

Deşi extrem de ocupat, Dan Lungu a avut amabilitatea de a îmi rãspunde la câteva întrebãri legate de parcursul literaturii în România. Scriitorul a deschis porṭile artei larg pentru toṭi cei care doresc sã afle câte o pãrticicã din marele univers al creaṭiei. 

 

 

Andrada Vãsii: în primul rând felicitãri pentru selecṭia de la Salonul Cãrṭii de la Paris 2013. Ce impact credeṭi cã are aceastã recunoaştere/invitaṭia primitã pentru literatura autohtonã ?

Dan Lungu: Deşi Salonul cărţii de la Paris nu este cel mai mare din Europa, este unul extrem de important, mai ales că noi românii avem o legătură specială cu Franţa şi cultura franceză. Practic, această participare ca ţară invitată vine în urma unui şir de reuşite ale Institutului Cultural Român de sub conducerea lui Horia Roman-Patapievici, după ce România a fost oaspete de onoare la Târgul de carte de la Madrid, Salonul de la Torino, iar pentru 2013 la Goteborg. Invitaţia de la Paris reprezintă o bună oportunitate pentru literatura română de a fi tot mai tradusă şi mai cunoscută, într-un spaţiu cultural prin excelenţă. Cu siguranţă vor apărea noi traduceri din română, iar critica literară va fi focalizată măcar jumătate de an pe literatura noastră, ceea ce nu este deloc puţin lucru!

A.V.: Ce ne puteṭi spune despre scriitorul Dan Lungu ? Ce îl inspirã ? Ce îi insuflã dorinṭa de scrie ? Ce îl motiveazã ?

D.L.: Cum spuneam şi cu altă ocazie, motivaţiile scrisului nu numai că sunt greu de decelat, dar cred că nici măcar nu sunt acelaeşi de-a lungul timpului la unul şi la acelaşi autor. Apoi, la drept vorbind, de ce ne-ar interesa în mod deosebit ce mână în luptă un autor? Important este ca de sub tastatura lui să iasă literatură de calitate, care să ne vrăjească… Altminteri, în ce mă priveşte, atunci când sunt destul de tensionat interior, mă inspiră orice: un abţibild, un nor, un autobuz aglomerat, o fotografie, o ştire ori o balegă în mijlocul străzii… Asta pentru că realitatea nu funcţionează decât ca decor al stărilor interioare.

A.V.: Se tot vorbeşte despre o generaṭie care nu mai consumã literaturã sau care nu mai participã activ la viaṭa culturalã. Credeṭi cã este adevãrat ? Credeṭi cã generaṭia tânãrã suferã de o lipsã de valori ?

D.L.: Cred că sistemul de valori se află în schimbare şi că însuşi conceptul de cultură suferă o transformare radicală. Generaţia tănără nu face decât decât să se adapteze şi să se formeze în acest context. Nu sunt alarmat. Aceasta fiindcă sunt convins că nu se poate supravieţui fără cultură. Cum spunea un prieten, un om fără cultură e ca o zebră fără dungi. Încercaţi să vă imaginaţi aşa ceva.

A.V.: Ce urmeazã dupã cãrṭi precum ‘’Cum sã uiṭi o femeie’’, ‘’Tovarãşe de drum’’,‘’Proza cu amãnuntul’’ ? La ce sã se aştepte cititorii dumneavoastrã ?

D.L.: Urmează un nou roman. Dar nu chiar imediat! Până la cel roman, este cald experimentul unui volum colectiv care se naşte acum pe Facebook, pe care îl coordonez împreună cu Maria Galan şi Amelia Gheorghiţă şi care se numeşte „Cărţi, filme, muzici şi alte distracţii în comunism”. E un volum la care participa orice are ceva de povestit. Fragmentele din textele primite până acum pot fi citite pe http://www.facebook.com/distractiicomunism.

18
/08
/14

Nevoia de teatru este tocmai nevoia de viaţă adevărată. Un actor îşi cercetează sufletul cu ceva vreme înainte de spectacol, petrecând puţin timp cu el însuşi, dezlegându-se de nebunia vieţii cotidiene. Îşi cercetează sufletul precum un vânător arma înainte de a pleca la vânătoare şi exact în clipa în care intră pe scenă ştie că e capabil de orice.

15
/08
/14

Alexandra Penciuc și Mariana Cămărășan, regizoarele spectacolului de teatru independent "Cui i-e frică de Virginia Woolf?", care se joacă de șapte ani cu aceeași distribuție, vorbesc despre descoperirile de care au avut parte lucrând împreună, despre transformările spectacolului și despre lucrurile care îi mențin vie energia.

23
/07
/14

După realizarea scenografiei pentru multe producții românești și pentru coproducții internaționale, Mihaela Ularu, mama actriţei Ana Ularu, a revenit la prima pasiune a sa, teatrul, realizând costumele din spectacolul independent „În parc”, scris şi regizat de Radu Iacoban, cu Ana Ularu/Rodica Lazăr și Istvan Teglas în distribuţie.

15
/07
/14

Andreea Bibiri spune că în teatru nu există democrație. Mărturisește că regizorul care a influențat-o cel mai mult a fost Liviu Ciulei și vorbește despre prima ei colaborare cu actorul Marius Manole, într-un spectacol „un pic cam personal“, „Cremă de zahăr ars. Astăzi îi spunem dragoste“.

15
/07
/14

INTERVIU. Aflat la prima ediţie, festivalul Ceau, Cinema! (17-20 iulie) îşi propune să apropie publicul de filmul european, într-o oraş fără nici un cinematograf de stat funcţional, dar cu ambiţii de capitală culturală: Timişoara. Pentru a afla ce înseamnă un astfel de eveniment, am stat de vorbă cu iniţiatorul şi organizatorul principal: copywriterul şi criticul de film Lucian Mircu.

Pagina 30 din 38« Prima...1020...2829303132...Ultima »