O perspectivă de tip making-of şi o continuare a poveştii ’’Capra cu trei iezi’’ de Ion Creangă, în viziunea tânărului regizor Radu Iacoban, la Teatrul Metropolis.
Un articol de Corina Dima|23 februarie 2018
Se ia o poveste extrem de cunoscută: ’’Capra cu trei iezi’’ de Ion Creangă. Se aduc apoi în fața spectatorilor personajele principale și rudele acestora, după caz. Urmează o reconstituire a faptelor, un proces și un experiment plecând de la cele întâmplate în poveste.
Regizorul Radu Iacoban schimbă perspectiva cu care privim faptele și ne îndeamnă să le chestionăm, să nu mai luăm informațiile ca atare, de-a gata.
Apar astfel o sumedenie de întrebări: Oare care este părerea caprei despre cele întâmplate? Ce s-a întâmplat de fapt? Care a fost relația caprei cu nănașul și cumătrul lup? De ce li se spun astfel de povești sângeroase copiilor? Care sunt învățămintele pe care le tragem?
Autorul-regizor introduce în scenăun nou personaj, care va avea un rol cheie în construcția narațiunii închipuite: fratele geamăn al lupului. Acesta aduce informații suplimentare despre personaje și întâmplări, ‘’umanizând’’ descrierea lupului, personajul negativ. Detaliile și dialogurilesunt pline de umor și ironii. Aflăm cum lupii provin dintr-o familie normală, de campioni cu pedigree și au crescut într-un cămin cu atmosferă civilizată și cumpătată. Fratele-lup rămas în viață este vegetarian, adoră zmeura și urăște să atace alte animale. Spre deosebire de răposatul lup care era vânător sadea, o fire sportivă și avea un stil de viață sănătos (practica power walking, nu jogging).
În amalgamul de întâmplări, cu un proces în desfășurare (în care părțile implicate își susțin, pe rând, pledoariile), relatările iau întorsături neașteptate, hilare: aflăm cum, de fapt, capra ar fi avut o aventură cu lupul ucigaș.
Toate istorisirile sunt întrerupte ici-colo de sesiuni cu electroșocuri. Pentru că, peste planulîntâmplărilor din’’Caprei cu trei iezi’’ se mai așează o poveste: un medic și o asistentă folosesc poveștile ca pretext pentru psihoterapie de grup, pentru bolnavii internați la ’’Spitalul de nebuni 99’’ (parafrază a spitalului nr. 9, ajuns departe, la numărul 99).
*
Spectacolul dispune de două distribuții: lupul: Marian Râlea / Alexandru Potocean; capra: Rodica Lazăr / Ana Ularu; iedul cel mare: Conrad Mericoffer / Alexandru Potocean; iedul cel mijlociu: Cătălin Babliuc / Lucian Iftime; iedul cel mic: Letiția Vlădescu / Dan Rădulescu.
Reprezentația curentă i-a avut în rolurile principale pe: Alexandru Potocean (lupul), Rodica Lazăr (capra), Conrad Mericoffer (iedul cel mare), Lucian Iftime (iedul cel mijlociu); Letiția Vlădescu (iedul cel mic). În rândul actorilor, Alexandru Potocean s-a remarcat prin intervențiile sale,folosind o paletă extinsă de mijloace de expresie astfel încât personajul său a căpătat forță șidetaliu (accente verbale, fonetice, mimică, posturi etc.). Rodica Lazăr a schimbat cu ușurință registrele – de la asistenta medicală aflată la datorie, la mama îngrijorată sau răzbunătoare. Cei trei iezi au animat atmosfera și au dus povestea în zone extreme, ca într-o morișcă a absurdului zgomotos.
Regizorul (Radu Iacoban) alături de scenograf (Mihaela Ularu) și responsabilul de partea video (Tudor Prodan)au construit un moment important în succesiunea faptelor, o reconstituire a poveștii, într-un mod foarte creativ: proiecția (sub formă de ilustrație dinamică)a interacționat și completatacțiunile personajelor-actori.
Piesa gândită de Iacoban se constituie într-o întrebare. O întrebare (gălăgioasă, absurdă, cu o note de umor) adresată fiecăruia, cu privire la lucrurile care vin înspre noi, chiar și poveștile de zi cu zi, chiar și basmele de adormit copiii. Ce e valoros și ce e balast, ce luăm cu noi, ce păstrăm, ce ducem mai departe?
Și… De ce expunem copiiila povești sângeroase? Ce justifică relatări despre violență și răzbunare, dinte pentru dinte? Poveștile agresive dincopilăriei pot ducespre dezechilibre pentru viitorul adult? Poveștile violente din copilărie transmitnevoia de violență a viitorilor adulți?
Foto: Procesul caprei cu un ied – facebook
