Ion Andreescu, pictura și o viață foarte scurtă
https://www.ziarulmetropolis.ro/ion-andreescu-pictura-si-o-viata-foarte-scurta/

Biografiile au întotdeauna enigmele lor. Când sunt privite prin prisma amintirii, celebre sau anonime, fiinţele umane nu se dezvăluie niciodată întru totul. Ion Andreescu, pictorul care a împărţit aceeaşi epocă cu Mihai Eminescu, este unul dintre exemple. Creator important, el rămâne totuşi un necunoscut pentru posteritate.

Un articol de Dana Ionescu|14 februarie 2021

Ziarul Metropolis vă invită la un exercițiu de imaginație. Să încercăm să ni-l închipuim, în lumea în care a trăit, pe pictorul născut într-o zi de 15 februarie, la jumătatea secolului al XIX-lea, și răpus de foarte tânăr de boala romanticilor.

1.Preocuparea pentru natură

Constantă în opera lui, această sensibilitate față de lumea înconjurătoare este des întâlnită în epocă. Romanticii, deopotrivă poeții, pictorii și muzicienii, iubesc natura, care joacă un rol important în viețile și în creațiile lor. Oamenii secolului romantic fac dese ieși în natură, sunt veșnic îndrăgostiți de plimbări, în natură își trăiesc iubirile, în natură pictează. Trecerea anotimpurilor îi fascinează, cromatica și formele îi stimulează, frumusețea îi provoacă. Ea îl provoacă și pe Ion Andreescu. Fie ea hibernală sau estivală, frumusețea naturii îl atrage. Iată-l sedus de pădurea înzăpezită sau înfrunzită, de forța copacilor și, deopotrivă, de luminile verii, pe care la pictează. Practic, natura însemnă totul pentru creația lui, pe care o putem vedea acum în muzee și în colecții particulare.

2.Bucureștiul începuturilor

Bucureștiul în care se pare că s-ar fi născut Ion Andreescu, pe 15 februarie 1850, la o lună după ca la Ipotești venise pe lume poetul care avea să se numească Mihai Eminescu, era un spațiu în formare, un loc al amestecurilor, al metehnelor orientale care aștepta un suflu occidental. Bucurie mare sigur va fi fost la nașterea primului copil al lui Andrei Dobrescu, negustor de vinuri și proprietar de han, căsătorit cu Anastasia Pencovici. În vremea negustoriei și a hanurilor, într-o lume tradiționalistă, în care funcția bărbatului și rolul femeii în societate sunt clar specificate, Bucureștiul este al meșterilor și al meșteșugarilor și în acest oraș palid pictor înseamnă cel mai adesea „zugrav de biserici”. Viața artistică în urbea lui Bucur lipsește într-un moment în care se dorește cu ardoare modernizarea, când progresiștii sunt la cuțite cu conservatorii și privesc admirativ spre Occident. Dorința de nou se dovedește însă decisivă pentru ascensiunea artiștilor într-o societate înceată.

3.Lipsa de strălucire

Copilul Ion Andreescu, apoi adolescentul duc o viață anostă. Zilele și nopțile sunt monotone, viața decurge după un ritm al ei. În familie domnesc regulile, dar și o anumită tihnă. Cuminte, pasionat de desen, liceanul de la Colegiul „Sfântul Sava” nu se lasă pradă ispitelor vârstei. În timpul acesta, în cu totul altă parte a Europei, un alt adolescent descoperă desenul și pictura și nimic nu îl va abate din drum. Numele lui este Vincent van Gogh. Și el e departe de a trăi o viață palpitantă.

4.A picta în tăcere

La Școala Națională de Arte Frumoasă, condusă de Theodor Aman, se înscrie la nouăsprezece ani și, după absolvire, devine profesor de desen la Buzău. Aproape zece ani de profesorat îl așteaptă pe tăcutul Ion Andreescu înainte de a trece la o nouă etapă. Pictează în tot acest timp, exersează diferite tehnice, îndrăznește să experimenteze. Natura nu-l trădează niciodată.

În 1874, își face debutul odată la „Expoziţia artiştilor în viaţă” de la Bucureşti, unde a expus tabloul „Coacăze”.   Pictează multe naturi moarte, iar peisajele îl atrag în continuare. „Peisaj cu plopi”, „Peisaj din crângul Buzăului”, „Plopi la marginea satului”, „Târg de drăgaică” sunt câteva exemple. Îndrăznelile stilistice nu sunt mari, dar se remarcă plăcerea detaliului. De fapt, artistul nu încearcă multe genuri. Pictează, în schimb, un autoportret într-o perioadă din viața lui despre care nu există aproape nicio mărturie, căci în a doua jumătate a secolului al XIX-lea grija față de memorie pălea în fața entuziasmului față de viitor.

5.Parisul și sfârșitul

Nu știm cum își visa viitorul Ion Andreescu. Cert este că viitorul avea să-l ducă la Paris, orașul artiștilor, orașul libertății creatoare. Sosirea lui într-un spațiu în care arta este pe primul loc are loc în 1879. Pictorul intră în contact cu un mediu artistic elevat. La Barbizon și în alte locuri îi cunoaște pe Corot, Courbet sau Monet, care căutau noi forme în artă. În destinul artistului, anii parizieni au fost consistenți și plini de farmec.

Dar mărturiile tac. Iar Ion Andreescu era un artist al vremii sale și, din nefericire, suferea de boala epocii: ftizia. Ea îi îngreunează ultima perioadă a vieții, dar nu-l împiedică să picteze. Deși în suferință, la Salonul Oficial de la Paris pictorul expune, de exemplu, două lucrări care stau sub semnul speranței și al deschiderii: „Începutul primăverii” și „Bâlci de România”.  Există însă, din aceeași perioadă, și o serie de lucrări emblematice pentru sentimentul sfârșitului, pentru înnoptare și trecerea spre întuneric.

Înainte de despărțirea de lume, în anul 1882, la București s-a organizat o expoziție retrospectivă dedicată pictorului, care avea puțin peste treizeci de ani. Așa se face că la Sala Stavropoleos s-au expus 60 de lucrări, iar după acest eveniment artistul a continuat să lucreze, dar fără a-și mai părăsi casa, fără a se mai putea bucura de bucuriile pleinair-ismului care îl cucerise definitiv în Franța. Ultimele tablouri sunt naturi moarte și portrete.

La 22 octombrie 1882, Ion Andreescu, în vârstă de 32 de ani, s-a stins din viață la București. Scurta lui biografie ar fi acum un provocator subiect de roman, iar tablourile își așteaptă admiratorii în muzee, dar și în reședințe private.

28
/06
/21

Printr-o examinare atentă a unor forme de horror folcloric și prin optica ecologistă în care umanul și natura, umanul și non-umanul se suprapun și dialoghează, expoziția explorează intersecția dintre ezoterism și știință, folclor și tehnologie, feminism și ecologie, precum și istorie culturală și ficțiune speculativă.

25
/06
/21

VIAȚA SECRETĂ A TABLOURILOR Ziarul Metropolis vă invită la mici incursiuni în existenţa nevăzută, uitată sau ignorată a imaginilor care ne fascinează. Unele au schimbat istoria artei, altele au rămas ascunse printre poveşti.

18
/06
/21

Porumbel gulerat, fazan, coțofană, pitulice sfârâitoare, ciocănitoare, bufniță, stăncuță, pițigoi. Sunt câteva dintre cele 36 de specii monitorizate de Societatea Ornitologică Română în crângul verde din fața Muzeului Național de Artă Contemporană (MNAC).

15
/06
/21

Printre artiştii care au schimbat modul în care ne raportăm la artă se numără și Max Hermann Maxy (Brăila, 1895- Bucureşti, 1971). El este doar unul dintre artiștii români care au reușit să uimească o lume cu lucrările lor. Un articol de Mihaela Ion.

10
/06
/21

Anul 2021 este un an al aniversărilor multiple. 145 de la nașterea marelui sculptor al secolului XX, Constantin Brâncuși, 65 de ani de la aderarea României la UNESCO, precum și 65 de ani de la înființarea Comisiei Naționale a României pentru UNESCO (CNR UNESCO) sunt câteva evenimente care vor fi marcate prin manifestări speciale.

10
/06
/21

Joi, 10 iunie, de la 18:00, Acuarela (str. Polonă nr. 40, București) vă așteaptă la o documentare fotografică despre emoții și sentimente ținute sub mască. Ce spun ochii și cum suntem percepuți de ceilalți în timpul pandemiei?

09
/06
/21

Pe 9 iunie 2021, la ora 19.00, sunteți așteptați la o dezbatere care își propune să răspundă la mai multe întrebări: Ce profesii creative regăsiți în clustere și startup-uri? Care ar fi structura de organizare, specializările necesare și modalitatea de finanțare?

07
/06
/21

Luna iunie aduce un semnal de alarmă și un moment de introspecție trecătorilor care au drum pe B-dul Carol nr. 53 și își dau câteva minute să privească lucrările expuse în spațiul-acvariu al micuței galerii neconvenționale Celula de artă. Între 7 – 21 iunie gruparea Vertebra aduce instalația manifest numită „No Signal“ iar artista Bianca Ferăstrău lucrarea 5 TATTVAS, ce poate fi văzută între 21 iunie – 3 iulie.

07
/06
/21

Cea de a 17-a ediție a Nopții Muzeelor va avea loc sâmbătă, 12 iunie, la nivel național, și propune publicului expoziții, intervenții și experimente artistice, proiecții, spectacole, ateliere, concerte sau tururi interactive, dar și unele activări în mediul online.

02
/06
/21

Bucureștiul prinde culoare printr-o expoziție care îmbină natura și arta, într-o campanie susținută de gloTM. Aproape 1.000 de metri pătrați de ziduri vor fi transformați în opere de artă de către tinerii artiști români de la Sweet Damage Crew, în parteneriat cu One Night Gallery, în cadrul campaniei ”Eco Graffiti / Rebels with a Cause”, susținută de glo.

02
/06
/21

Avem onoarea să vă invitam la [În]toarcem cânepa spre viitor – primul eveniment multidisciplinar dedicat cânepii, cu expoziție de artă documentară, instalații, performance, conferințe și dezbateri pe teme de economie circulară, între 3-27 iunie, la Muzeul Național al Țăranului Român