Ion Andreescu, pictura și o viață foarte scurtă
https://www.ziarulmetropolis.ro/ion-andreescu-pictura-si-o-viata-foarte-scurta/

Biografiile au întotdeauna enigmele lor. Când sunt privite prin prisma amintirii, celebre sau anonime, fiinţele umane nu se dezvăluie niciodată întru totul. Ion Andreescu, pictorul care a împărţit aceeaşi epocă cu Mihai Eminescu, este unul dintre exemple. Creator important, el rămâne totuşi un necunoscut pentru posteritate.

Un articol de Dana Ionescu|14 februarie 2021

Ziarul Metropolis vă invită la un exercițiu de imaginație. Să încercăm să ni-l închipuim, în lumea în care a trăit, pe pictorul născut într-o zi de 15 februarie, la jumătatea secolului al XIX-lea, și răpus de foarte tânăr de boala romanticilor.

1.Preocuparea pentru natură

Constantă în opera lui, această sensibilitate față de lumea înconjurătoare este des întâlnită în epocă. Romanticii, deopotrivă poeții, pictorii și muzicienii, iubesc natura, care joacă un rol important în viețile și în creațiile lor. Oamenii secolului romantic fac dese ieși în natură, sunt veșnic îndrăgostiți de plimbări, în natură își trăiesc iubirile, în natură pictează. Trecerea anotimpurilor îi fascinează, cromatica și formele îi stimulează, frumusețea îi provoacă. Ea îl provoacă și pe Ion Andreescu. Fie ea hibernală sau estivală, frumusețea naturii îl atrage. Iată-l sedus de pădurea înzăpezită sau înfrunzită, de forța copacilor și, deopotrivă, de luminile verii, pe care la pictează. Practic, natura însemnă totul pentru creația lui, pe care o putem vedea acum în muzee și în colecții particulare.

2.Bucureștiul începuturilor

Bucureștiul în care se pare că s-ar fi născut Ion Andreescu, pe 15 februarie 1850, la o lună după ca la Ipotești venise pe lume poetul care avea să se numească Mihai Eminescu, era un spațiu în formare, un loc al amestecurilor, al metehnelor orientale care aștepta un suflu occidental. Bucurie mare sigur va fi fost la nașterea primului copil al lui Andrei Dobrescu, negustor de vinuri și proprietar de han, căsătorit cu Anastasia Pencovici. În vremea negustoriei și a hanurilor, într-o lume tradiționalistă, în care funcția bărbatului și rolul femeii în societate sunt clar specificate, Bucureștiul este al meșterilor și al meșteșugarilor și în acest oraș palid pictor înseamnă cel mai adesea „zugrav de biserici”. Viața artistică în urbea lui Bucur lipsește într-un moment în care se dorește cu ardoare modernizarea, când progresiștii sunt la cuțite cu conservatorii și privesc admirativ spre Occident. Dorința de nou se dovedește însă decisivă pentru ascensiunea artiștilor într-o societate înceată.

3.Lipsa de strălucire

Copilul Ion Andreescu, apoi adolescentul duc o viață anostă. Zilele și nopțile sunt monotone, viața decurge după un ritm al ei. În familie domnesc regulile, dar și o anumită tihnă. Cuminte, pasionat de desen, liceanul de la Colegiul „Sfântul Sava” nu se lasă pradă ispitelor vârstei. În timpul acesta, în cu totul altă parte a Europei, un alt adolescent descoperă desenul și pictura și nimic nu îl va abate din drum. Numele lui este Vincent van Gogh. Și el e departe de a trăi o viață palpitantă.

4.A picta în tăcere

La Școala Națională de Arte Frumoasă, condusă de Theodor Aman, se înscrie la nouăsprezece ani și, după absolvire, devine profesor de desen la Buzău. Aproape zece ani de profesorat îl așteaptă pe tăcutul Ion Andreescu înainte de a trece la o nouă etapă. Pictează în tot acest timp, exersează diferite tehnice, îndrăznește să experimenteze. Natura nu-l trădează niciodată.

În 1874, își face debutul odată la „Expoziţia artiştilor în viaţă” de la Bucureşti, unde a expus tabloul „Coacăze”.   Pictează multe naturi moarte, iar peisajele îl atrag în continuare. „Peisaj cu plopi”, „Peisaj din crângul Buzăului”, „Plopi la marginea satului”, „Târg de drăgaică” sunt câteva exemple. Îndrăznelile stilistice nu sunt mari, dar se remarcă plăcerea detaliului. De fapt, artistul nu încearcă multe genuri. Pictează, în schimb, un autoportret într-o perioadă din viața lui despre care nu există aproape nicio mărturie, căci în a doua jumătate a secolului al XIX-lea grija față de memorie pălea în fața entuziasmului față de viitor.

5.Parisul și sfârșitul

Nu știm cum își visa viitorul Ion Andreescu. Cert este că viitorul avea să-l ducă la Paris, orașul artiștilor, orașul libertății creatoare. Sosirea lui într-un spațiu în care arta este pe primul loc are loc în 1879. Pictorul intră în contact cu un mediu artistic elevat. La Barbizon și în alte locuri îi cunoaște pe Corot, Courbet sau Monet, care căutau noi forme în artă. În destinul artistului, anii parizieni au fost consistenți și plini de farmec.

Dar mărturiile tac. Iar Ion Andreescu era un artist al vremii sale și, din nefericire, suferea de boala epocii: ftizia. Ea îi îngreunează ultima perioadă a vieții, dar nu-l împiedică să picteze. Deși în suferință, la Salonul Oficial de la Paris pictorul expune, de exemplu, două lucrări care stau sub semnul speranței și al deschiderii: „Începutul primăverii” și „Bâlci de România”.  Există însă, din aceeași perioadă, și o serie de lucrări emblematice pentru sentimentul sfârșitului, pentru înnoptare și trecerea spre întuneric.

Înainte de despărțirea de lume, în anul 1882, la București s-a organizat o expoziție retrospectivă dedicată pictorului, care avea puțin peste treizeci de ani. Așa se face că la Sala Stavropoleos s-au expus 60 de lucrări, iar după acest eveniment artistul a continuat să lucreze, dar fără a-și mai părăsi casa, fără a se mai putea bucura de bucuriile pleinair-ismului care îl cucerise definitiv în Franța. Ultimele tablouri sunt naturi moarte și portrete.

La 22 octombrie 1882, Ion Andreescu, în vârstă de 32 de ani, s-a stins din viață la București. Scurta lui biografie ar fi acum un provocator subiect de roman, iar tablourile își așteaptă admiratorii în muzee, dar și în reședințe private.

13
/10
/21

În luna octombrie, galeria neconvențională Celula de artă propune două exerciții de introspecție, la fel de necesare dar fiecare propunându-și scopuri și rezultate diferite. Artistul plastic contemporan Beaver expune lucrarea “exe cute”, o juxtapunere a grotescului cu gingășia până pe 14 octombrie iar între 15 – 30 octombrie în galerie se va putea vedea instalația imersivă “Cenușa memorie” a Ancăi Coller, ce încapsulează emoțiile artistei în urma unui incendiu care i-a distrus atelierul..

11
/10
/21

Despre școlile din mediul rural, mai ales cele din mici sate care par uitate de lume și autorități, se știe că se confruntă cu mari probleme, începând de la cele legate de infrastructură, până la absența tehnologiei necesare procesului de educație. Însă aceasta nu mai este și situația Școlii Gimnaziale nr. 2 din satul Progresu, comuna Sohatu, județul Călărași. După ce ani de zile profesorii și elevii „s-au descurcat”, după cum ei înșiși spun, cu condițiile grele în care au învățat – toalete în curte, frig în clase, acoperișul deteriorat prin care se strecura ploaia – școala este acum complet renovată și, mai mult, folosește o platformă de management educațional de ultimă oră. Totul a fost posibil prin implicarea directorului școlii, Daniela Niculescu, care „și-a strigat” nevoile pe platforma HartaEdu lansată de Narada.

08
/10
/21

În epoca rețelelor de socializare, a selfie-urilor și filtrelor de tot felul, când o imagine se face și se desface în câteva secunde și toți visăm la gloria efemeră, conform butadei enunțate de Andy Warhol, dilemele și sensurile autoreprezentării încă sunt discutate. Căci a te reprezenta, indiferent de epocă, nu este un gest lipsit de semnificații estetice și sociale. Un articol de Monica Neațu.

08
/10
/21

Proiectul Vitrine Imposibile, o instalație performativă produsă de Vanner Collective, în regia Iuliei Grigoriu, aduce în văzul lumii Supra Fețele, creaturi care prind contur în spațiile a trei galerii din centrul capitalei, aflate pe Calea Victoriei, în datele de 9, 10, 23 și 24 octombrie.

05
/10
/21

Muzeul Național de Artă al României în parteneriat cu Asociațiile Artelier D, Proiecte pentru copii, ArtCrowd, artiști în educație și De-a arhitectura, lansează o nouă ofertă educativă pentru anul școlar 2021-2022, structurată pe grupe vârste, corelată cu ciclurile preșcolar, primar, gimnazial și liceal.

04
/10
/21

Între 15 septembrie și 3 octombrie 2021, Art Safari a oferit publicului 18 zile de bucurie, socializare și artă. Mii de vizitatori au luat la pas cei 6.000 de metri pătrați ai Palatului Dacia-România, sediul principal al Pavilionului, pentru a privi cele peste 800 de opere de artă expuse.

30
/09
/21

Website-ul digitizArte, platforma interactivă online de debut și auto-publicare (self-publishing) destinată tinerilor creativi - muzicieni, artișt plasticii, designeri, ilustratori, graficieni - susține artiștii emergenți înscriși printr-un un program educațional compus din cinci ateliere online, ce pot fi urmate pe website, un ghid pentru tinerii creativi și o galerie cu lucrările câștigătoare alese în urma apelului deschis. Cele șapte activități pot fi urmate pe digitizArte, începând din luna septembrie.

30
/09
/21

Asociația Qolony - Colonia pentru Artă și Știință organizează prima conferință internațională Fusion: Talks, ediția I, 2021. Conferința este un eveniment hibrid, care se desfășoară online și, în funcție de evoluția situației epidemiologice și a restricțiilor aferente, cu public la POINT Hub, str. General Eremia Grigorescu nr. 10, București, în perioada 11-14 octombrie 2021.

29
/09
/21

Pe 4 și 5 octombrie, aveți ocazia de a-l cunoaște pe Jiří Jírů, cel care i-a fost alături lui Václav Havel între 1993-2000 ca fotograf personal. În ziua de luni, are loc o discuție cu acesta, la Centrul Ceh, iar marți puteți participa la vernisajul expoziției „Václav Havel: întâlnire cu lumea”, ce va fi deschisă între 1-10 octombrie, la Muzeul Național al Țăranului Român.