Ion Caramitru: „În rostire, poezia poate deveni spectacol al cunoașterii de sine”
https://www.ziarulmetropolis.ro/ion-caramitru-in-rostire-poezia-poate-deveni-spectacol-al-cunoasterii-de-sine/

În clarobscur şi acorduri de muzică clasică, în decorul format din nişte scaune, o măsuţă, un pian şi un sfeşnic cu o lumânare, şi-a început Ion Caramitru conferinţa „Fals proiect de doctorat”, în Sala Media a Teatrului Naţional din Bucureşti – un fel de atelier de rostire a poeziei. A fost prima conferinţă din cadrul Festivalului Naţional de Teatru – ediţia a 25-a.

Un articol de Monica Andrei|27 octombrie 2015

Ironicul titlu al conferinței s-a născut în urma aprobării doctoratelor de două feluri, științific și cel profesional. Ion Caramitru a povestit, că, pe când era ministrul culturii, îi explica colegului său din Guvern, ministrului învățământului de atunci că trecerea la învățământului universitar după normele de la Bologna (3 ani licență, 2 ani master, 3 ani doctorat) nu-și are sensul în artă, pentru că opera artistului e propriul lui doctorat.

Un alt motiv ce l-a determinat să-și numească conferința astfel vine din dragostea pentru poezie și din preocuparea veche de a aduna cărți de poezie ale autorilor necunoscuți, de a învăța pe de rost câteva și de a le recita în diverse ocazii.

„Cândva, am predat la Facultatea de Teatru un curs despre poezie, prozodie și tehnica subtextului, și tot atunci ținem niște ateliere de poezie la Ipotești, și mi s-a propus, să fac din ideea de bază a cursului o teză de doctorat. Am refuzat, pentru că, în artă, doctoratul este absurd”.

Ion Caramitru este un mare recitator de poezie. De la debutul său pe scenă până în prezent, a avut numeroase spectacole de poezie având în repertoriu poezii de scrise de Mihai Eminescu. “Falsul tratat de rostire a poeziei” se naște și din alungarea tonului amabil al sfintei banalităţi, în ceea ce privește rostirea, precum și din concluziile virile acumulate după ce a participat la numeroase seri de poezie unde a observat cum poeții care și-au scris poeziile și le recitau strigat, fără accent logic. „Înghețarea poeziei în pagină îl îndepărtează pe creator de rostirea operei lui. Poetul nu-și poate exprima apoi incantația gândului expus în versuri”.

Starea de grație a cuvântului

După definițiile expuse din DEX despre ce înseamnă poezia, prozodia și subtexul, Ion Caramitru a continuat cu expunerea “stării de grație a cuvântului prin explicarea treptelor în a învăța rostirea poezie”.

Amintește că, între cele două războaie mondiale, se studia în facultatea de teatru despre rostirea poeziei. Erau profesori care jucau și pe scenă, mari maeștri ai genului care țineau cursul și realizau adevărate spectacole de poezie. Astăzi nu mai există asemenea cursuri în programa facultăților de teatru, secția actorie, și nici profesori care să predea despre cum se rostește o poezie.

Prima treaptă în rostirea poeziei înseamnă lectura intimă în singurătate. Actorul îl invită pe Lari Georgescu în scenă, îi propune să ia una dintre cărțile de pe pian și să-și aleagă o poezie, după ce citește câteva. Acesta alege poezia “Mânia lui Dumnezeu” de Emil Brumaru.

“Rostirea seminificației poeziei înseamnă a spune ceea ce nu e scris, ceea ce nu trebuie rostit. E adâncimea pe care trebuie să o taci. Poetul își citește prost propria poezie pentru că preia textul și își descarcă emoția. În rostire, poezia poate deveni spectacol al cunoașterii de sine” spune directorul Teatrului Național.

Următoarea treaptă în rostirea poeziei: După ce Lari Georgescu citește poezia cu glas tare, îl pune să o explice. Cu ochii închiși și cu glasul gândului, derulează filmul poeziei descoperind împreună subtextul ei. La ultima treaptă Lari Georgescu spune poezia pe dinafară, fără să vadă textul.

“Poezia nu poate exista fără muzică. Tăcerea poeziei e muzică,” continuă Ion Caramitru. Îl invită lângă dânsul pe Aurelian Octav Popa, adăugând că ceea ce cântă muzicianul “e sonorul a ceea ce a scris poetul”.

conferinta Ion Caramitru FNT - foto Lucian Muntean_1055

„Niciodată nu m-ai învățat să vorbesc,” îi reproșează Aurelian Octav Popa actorului, în timp ce se așază la pian și derulează primele acorduri din Bach, apoi din Debussy.
Conferința s-a terminat cu întâmplări vesele povestite din viața de actor recitator, precum și cu recitarea unor frumoase poezii.

Între rostire și răstire

Conferința a fost ca o mană cerească pentru cei care doreau să învețe ceva din tainele meseriei de la un cunoscător. Mi-ar fi plăcut să văd sala plină de studenți de la facultatea de teatru. În sală erau prea puțini tineri, niște actori din Teatrul Național și multe persoane în etate din lumea culturală.

Limba are funcţia de a comunica. Modul de a se exprima al cuiva reprezintă un mod de gândire. Totul ține de modul cum se rostește mesajul. Astăzi criza limbajului arată o lume aflată în descompunere. Interjecţia ţine loc de emoţie, insulta suplineşte argumentul, epitetele dau iluzia unei trăiri intense.

Stereotipia din gradele de comparație ale adjectivului exagerat se transformă în pleonasme rostite obsesiv de toată lumea dezvăluind automatismul conştiinţei fiecăruia și golul interior. Între rostire și răstire este diferența de o vocală, iar fiecare cuvânt în parte are alt sens și altă semnificație. Rostirea trădează modul de a gândi și de a fi al omului, iar răstirea e forma de exprimare a celor needucați și nevrozați.

Suntem în țara lui Caragiale și prea puțini citesc poezii. E prea mult să le ceri cum să le rostească.

FOTO: Lucian Muntean



25
/05
/18

Dacă viaţa mă plasează de cele mai multe ori în contexte plăcute, eu am grijă să fac pe dos. Să stai în autobuz lângă o femeie, nici urâtă nici frumoasă, nici tânără dar nici foarte matură, care vorbeşte la telefon nu pare să reprezinte o alegere greşită. Doar că femeia vorbeşte şi nu pare deranjată că toată lumea din autobuz află cum viaţa ei sentimentală, socială, sexuală, a fost distrusă de un terchea-berchea de bărbat.

23
/05
/18

Am dorit totdeauna să am în curte cireşi şi m-am străduit ani în şir să-mi realizez visul. Cei mai mulţi s-au uscat. A rămas primul pe care l-am sădit. Fiind bolnav, anul acesta nu m-am putut bucura de florile sale. Nu le-am văzut.

22
/05
/18

Nu mai e cu noi Lucian Pintilie! Mă feresc să folosesc alt cuvânt, altă formulă. Zic doar „nu mai e cu noi Lucian Pintilie!”, pentru că nimic din exprimările comune n-ar fi compatibil cu cel care a fost reperul esențial, sine qua non, de la primul la cel mai recent „val” al cinematografiei românești.

16
/05
/18

Regizorul de teatru și film Lucian Pintilie a murit miercuri, la vârsta de 84 de ani, la Spitalul Elias din București. El lasă în urmă o serie de spectacole de teatru, în țară și străinătate, care au făcut istorie, iar opera sa cinematografică a fost una din cele mai importante din estul Europei.

15
/05
/18

Moto: „Nu se termină niciodată, fiule, nu se mai termină…”

09
/05
/18

ANALIZĂ În afară de prezența în competiția de la Cannes în 2017, ce au în comun filme precum „The Square”, „Loveless”, „The Killing of a Sacred Deer”, „You Were Never Really Here” și „Happy End”? Reprezintă un cinema cinic, sentențios și intimidant cu spectatorul.

03
/05
/18

“Onorabili concetățeni, fraților, iertați-mă fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea m-a tulburat așa de tare, suindu-mă la această tribună, pentru a vă spsune și eu, ca orice român, ca orice fiu al țării sale, în aceste momente solemne că mă gândesc la țărișoara mea, la România, la fericirea ei, la progresul ei, la viitorul ei... (...)” – Cațavencu, O scrisoare pierdută.

03
/05
/18

Astăzi, 3 mai, este celebrată Ziua mondială a libertăţii presei. Pare și un bun prilej pentru a ne aminti câteva dintre bancurile, scenetele și „șopârlele” de altădată.

25
/04
/18

Întrucât azi a fost ziua de naștere a nefamilistului Andy Bell și, posibil, va fi ultima zi la postul public (dacă nu cumva a fost chiar aseară!) pentru simpaticului 4ru (Dragoș Pătraru, pentru generația care a cântat în Piață, în urmă cu 28 de ani, Imnul Golanilor), susțin cu tărie de caracter, dar fără argumente irefutabile, că mult așteptatul miting pentru susținerea familiei tradiționale ar merita un imn oficial cu titlul Oh L'Amour.

12
/04
/18

OPINIE Competiția ediției din 2018 a Festivalului de la Cannes combină câteva nume consacrate și obișnuiți mai noi sau mai vechi ai Croazetei cu cineaști care concurează pentru prima dată pentru Palme d'Or sau chiar aflați la debut. Niciun lungmetraj românesc în selecția din acest an.

28
/03
/18

OPINIE Dominată de filmul „Un pas în urma serafimilor” și afectată în desfășurarea sa de rigorile transmisiei în direct la televiziune, cea de-a 12-a ediție a Galei Premiilor Gopo a reflectat ceva din situația de moment a cinematografiei române.

05
/03
/18

OPINIE Sincer, nu înțeleg snobismul multor cinefili sau prieteni cunoscători de cinema, exprimat în special pe Facebook, față de Oscaruri. Premiile Oscar sunt ceea ce sunt, și asta de mulți ani, dacă nu dintotdeauna.