Ionuț Vișan: Categoric, mă simt în largul meu în teatru
https://www.ziarulmetropolis.ro/ionut-visan-categoric-ma-simt-in-largul-meu-in-teatru/

Actorul Ionuţ Vişan vorbeşte despre teatrele lui de suflet, despre şanse noi, frici şi speranţe, într-un interviu acordat Ziarului Metropolis.

Un articol de Monica Andrei|17 mai 2017

Monica Andrei: Cum ai ajuns să dai admitere la facultatea de teatru?

Ionuț Vișan: Eram în liceu la Reșița, aflasem de Festivalul de Teatru “Amfiteatru” și am vrut să particip. Am adunat o trupă, cu 10 colegi, am scris o piesă de teatru și am prezentat-o în festival. Apoi am dat admitere la Facultatea de Teatru, secția Actorie, și am absolvit la clasa profesorului Doru Ana.

„Războiul n-a început încă”, în regia lui Bobi Pricop, care se joacă la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești, este un spectacol despre fricile și obsesiile din mintea noastră. Care este cea mai mare frică a ta?

Să nu izbucnească un război mondial.

Te preocupă politica?

Nu. Doar frica de război.

Dintre rolurile interpretate până acum pe care-l iubești cel mai mult?

Enumăr câteva roluri care mi-au plăcut enorm, pentru că am putut să joc și să mă joc în interiorul lor așa cum am simțit eu: Jerry din spectacolul cu piesa „Trădare” de Harol Pinter, de la Unteatru, Treplev din spectacolul „Pescărușul” de Cehov, la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești și Stăpânul din spectacolul „Jaques și stăpânul său” de Milan Kundera, la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila.

Pe care l-ai urât?

Am avut câteva roluri de care mi-a fost frică, nu pot spune că le-am urât.

Care te obsedează?

Dimineața la trezire îmi vin multe gânduri despre scenele jucate, despre rolurile interpretate, sau idei despre cum ar fi trebuit să joc într-un anume spectacol. Uneori un rol nu-mi dă pace un timp, până vine altul…

Ce rol ți-ar plăcea să joci și n-a venit încă spre tine?

Rolul Caligula din piesa cu același nume de Albert Camus, pentru că este pentru vârsta mea de acum.

Nu ți-ai fi dorit să joci rolul Hamlet?

Mi-e frică de acest personaj. E periculos să-l prezinți în fața unei săli care pretinde că “știe” totul despre Hamlet.

Joci în mai multe teatre, faci naveta între București, Ploiești și Brăila. Nu ți-e greu?

Îmi place să fac naveta. La început mi s-a părut tare fain să alerg de la un teatru la altul. Eram tot timpul în mișcare. Acum, de când a născut soția mea, nu mai apuc să stau cu băiețelul nostru. Avem domiciliul în București și mi se pare greu să mai fac naveta, mai ales că acum joc la Teatrul Mic unde sunt angajat. Dacă va fi nevoie, o să port copilul prin cabinele teatrelor. Soția mea este tot actriță, joacă la Teatrul Odeon din București.

Cum te simți în teatrele în care joci acum?

Țin să mulțumesc domnului Gelul Colceag că m-a luat la Teatrul Mic din București. Sunt extrem de bucuros că fac parte din trupa aceasta. E măgulitor când mă gândesc că pe scena acestui teatru a jucat cândva Ștefan Iordache. În rest, deși sunt de puțin timp angajat, atmosfera e bună, la fel și energia, suntem mulți actori tineri. Este emoționant.

De Teatrul “Toma Caragiu” din Ploiești mă leagă multe amintiri. Aici am fost angajat prima dată, în 2010, am debutat pe această scenă, cu rolul din spectacolul de licență, aici m-am format. Mă simt ca acasă. Și cu Teatrul „Maria Filotti” din Brăila am amintiri frumoase, am făcut turnee cu spectacolele de acolo, am luat premii. E diferit de celelalte teatre, iar orașul e deosebit. Dacă la celelalte am făcut naveta pentru repetiții sau când aveam spectacol, la Brăila am stat două luni când am repetat până a ieșit la rampă premiera. Era un fel de cantonament. Am prins orașul în iarnă, ningea, era totul blocat, înghețat, troienit, noi repetam pentru spectacol la teatru. Mă simt bine când joc acolo. La Unteatru din București este un fel de laborator, facem ce vrem noi și ne iese spectacolul.

Unde te simți în largul tău, pe scenă sau în fața camerei de filmat?

Categoric, mă simt în largul meu în teatru, pe scenă. Am făcut puțin film până acum: câteva documentare, niște filme de scurtmetraj și doar două filme de ficțiune de lungmetraj. Nu pot dezvolta o discuție amplă pe tema asta.

Dacă nu ai fost actor pentru ce meserie ai fi optat?

Am terminat liceu de arte plastice, secția pictură, mă atrăgea teatrul și nu eram decis că o să urmez calea asta. Cred că scenografie sau sculptură.

Ce așteptări ai de la publicul tău?

Să fie numeros în sala de spectacol, să guste mai multe genuri de teatru, nu numai comedie. Dacă nu, să stea la televizor…

Cine este Ionuț Vișan

Face parte din generația tânără se actori și a absolvit Facultatea de Teatru, secție actorie, din cadrul UNATC, București, în 2009, la clasa prof. univ. dr. Doru Ana, apoi a urmat cursurile masterale de la aceeași universitate și secție, la clasa prof. univ. dr. Gelu Colceag. A debutat pe scena Teatrului “Toma Caragiu” din Ploiești unde a fost și angajat o vreme. Încă din timpul facultății activitatea sa a fost încununată cu premii importante: Premiul Special pentru cel mai bun actor într-un spectacol de regie, la Gala Absolvenților, pentru rolul Martin din „Fool for Love” de Sam Shepard, regia Alexandru Mâzgăreanu (2008); Premiul “BEST ACTOR” la Festivalul SKENA UP, KOSOVO, pentru rolul Murdock din spectacolul cu piesa „Însetați” de W. Muawad, regia Elena Morar (2008); Premiul pentru cel mai bun actor într-un spectacol de regie la Gala Absolvenților pentru rolul Maximilian din „Orașul” de Evgheni Griskovet, regia Sânziana Stoican și Premiul pentru cel mai bun actor într-un rol secundar (2oo9), la aceeași gală pentru rolul Pavel din ,,Vassa Jeleznova” de Maxim Gorki, regie Puiu Șerban. Premiul pentru cel mai bun tânăr actor la Festivalul de Teatru “Atelier”, Sfântu Gheorghe (2014), pentru rolul Leonce din spectacolul “Leonce și Lena” de Georg Buchner, regia Vlad Cristache, Teatrul  “Maria Filotti”, Brăila.  Pe lângă scurt metrajul ,,În Acvariu”, în regia lui Tudor Jurgiu, premiat la Festivalul de film de la Cannes, cu Premiul III la secțiunea “Cinefondation”, în 2013, a interpretat roluri în filmele de ficțiune de lung metraj:  ,,Eu când vreau să fluier, fluier” regia Florin Șerban (2010), ,,Și caii sunt verzi pe pereți” regia Dan Chișu (2011) și „Live”, regia Vlad Păunescu (2011) și a participat la realizarea a 2 filme documentare și 5 filme de scurt metraj. Ionuț Vișan poate fi văzut jucând pe scenele teatrelor: Teatrul “Toma Caragiu” din Ploiești, Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, Teatrul Tineretului Piatra Neamț, Unteatru și Teatrul Metropolis din București. Din 2017 este angajatul Teatrului Mic din București.



02
/10
/22

Un fotograf român explorează pentru prima dată viața sălbatică prin prisma emoțiilor transmise de păsări și animale. Este vorba despre Rareș Beșliu și expoziția „Emoții”, un preview al albumului fotografic cu același nume, ce va fi lansat în primăvara anului viitor.

26
/08
/22

Dimitri’s Bats a lansat piesa „Get Your Fix”, un nou single despre reclame, dragoste și consumerism, de pe viitorul EP al trupei, „Get Your Fix”. Vă invităm să-l cunoașteți mai bine pe Radu Osaciuc, solistul trupei, într-un interviu sub formă de alfabet.

10
/08
/22

INTERVIU De la Slătioara Olteniei de sub munte, unde locuiește de câțiva ani și unde organizează vară de vară tabere de creație literară, scriitorul și editorul Marius Chivu a răspuns întrebărilor noastre despre proză scurtă, poezie și jurnale de călătorie. Punctul de pornire îl reprezintă antologia „KIWI, 2022. Granițe”, apărută la Editura Polirom.