Istoria Cupei Mondiale, în douăsprezece instantanee (1). Mondialul METROPOLIS
https://www.ziarulmetropolis.ro/istoria-cupei-mondiale-in-douasprezece-instantanee-1-mondialul-metropolis/

E clar că, spre marea mea părere de rău, Argentina nu va câştiga Campionatul Mondial, iar steaua lui Messi începe să apună. Poate că e şi obosit de la corvezile la care este supus la Barcelona, unde doar vasele nu le-a spălat şi nu a lustruit parchetul cu ceară.

Ce meci! Ce jucători! Ce execuţii! Lupta asta va intra în legendă şi vom avea ce să povestim nepoţilor. Toată lumea urlă, negăsindu-şi cuvintele. Ce meci! Ce jucători! Ce execuţii! Lupta asta va intra în legendă şi vom avea ce să povestim nepoţilor. Toată lumea urlă, negăsindu-şi cuvintele. Se exagerează din acelaşi amatorism de care sunt bolnavi şi adversarii lui Ronaldo.

“Sa nu-ti faci chip cioplit”, spune Porunca a II-a, dar e puțin probabil ca egiptenii să fie la curent cu acest lucru sau, dacă sunt, să-i intereseze.

"Fotbalul este popular deoarece prostia este populară" - Jorge Luis Borges (24 august 1899 - 14 iunie 1986). O falsă legendă spune că Borges, unul dintre cei mai importanti scriitori ai secolului al XX-lea, era fan al lui echipei Newell. Desigur, împreună cu bunul său prieten Adolfo Bioy Casares, a format un redutabil cuplu literar care a scris despre sportul rege...

Fotbalul era o artă pe vremea când Brazilia încânta lumea, prin driblingurile lui Pele, Garrincha şi Jairzinho. Au intrat în joc occidentalii bine hrăniţi şi exagerat plătiţi, iar fotbalul a devenit o industrie.

Bucuria noastră și ambiția lui se întâlnesc astăzi la Moscova. A vrut să arate că poate, că e democrat și popular, că înfige în beton, plastic și iarbă 30.000.000.000 de dolari. A reușit, fotbalul îi servește drept vehicul pentru următoarea lună. Să fie sănătos. Apropo, nu vă mai citiți horoscopul, suntem născuți în aceeași zi, din fericire pentru tinerețea mea muribundă nu și în același an.

Prima zi de Mondial aduce în direct la TVR 1 şi TVR HD ceremonia de deschidere a CM FIFA Rusia 2018, dar şi prima partidă: Rusia – Arabia Saudită. Robbie Williams, Aida Garifullina şi Ronaldo vor face să strălucească deschiderea oficială a Campionatului Mondial de Fotbal FIFA Rusia 2018. Pe 14 iunie, de la ora 17.30.

Au rămas mai puțin de două zile până la startul mondialului găzduit de Rusia (14 iunie – 15 iulie 2018). Incursiunea noastră prin istoria Cupei Mondiale se încheie aici, cu alte trei fotografii de impact, rămase în memoria colectivă de-a lungul celor 20 de ediții disputate până acum. 

Au mai rămas 2 zile și 22 de ore până la startul mondialului găzduit de Rusia (14 iunie – 15 iulie 2018). Incursiunea noastră prin istoria Cupei Mondiale se opreşte, astăzi, asupra altor trei momente memorabile.

Au mai rămas 6 zile până la startul mondialului găzduit de Rusia (14 iunie – 15 iulie 2018). Incursiunea noastră prin istoria Cupei Mondiale se opreşte, astăzi, asupra altor trei momente memorabile.

În timp ce Brazilia se chinuia să nu mănânce bătaie de la Chile, pe programul doi al televiziunii române rula Dictatorul lui Chaplin. Nu știu cum să spun, dar capodoperele sunt ușor de recunoscut, fiindcă te copleșesc prin modul în care reinventează frumusețea, în marginea unor adevăruri umane.

Au mai rămas 7 zile până la startul mondialului găzduit de Rusia (14 iunie – 15 iulie 2018). Incursiunea noastră prin istoria Cupei Mondiale se opreşte, astăzi, asupra unui moment petrecut pe 13 iunie 1982, pe stadionul Nou Camp din Barcelona, unde campioana Mondială, Argentina, întâlnea reprezentativa Belgiei.

Ne aflăm în California, pe arena Rose Bowl din Pasadena, în anul 1994*, la o secundă după ce italianul Roberto Baggio a ratat penalty-ul care a adus Braziliei titlul mondial.

Au mai rămas 9 zile, 0 ore și 0 minute până la startul Mondialului din Rusia (14 iunie – 15 iulie 2018), motiv pentru a vă oferi, de-a lungul acestor ultime zile, câteva instantanee din istoria Cupei Mondiale.

Echipa naţională joacă un meci oficial într-o zi de joi. E o premieră. Indiferent ce se va întâmpla nu vom putea vorbi nici de „joia dulce” din marea literatură americană, dar nici de „joia neagră”, din religia care a dictat mersul Europei în ultimii 2000 de ani. Echipa națională ne-a anesteziat pentru lung timp epitetele vesele și mirările triste, plasându-ne într-o contemplare blazată.

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

Ştim (sau ar trebui să ştim) de la Flaubert, o incisivă aripă stângă a literelor franceze, că „la bétise consiste à vouloir conclure”. Total de acord.