Istoria Cupei Mondiale, în douăsprezece instantanee (10, 11, 12). Mondialul METROPOLIS
https://www.ziarulmetropolis.ro/istoria-cupei-mondiale-in-douasprezece-instantanee-10-11-12-mondialul-metropolis/

Au rămas mai puţin de două zile până la startul mondialului găzduit de Rusia (14 iunie – 15 iulie 2018). Incursiunea noastră prin istoria Cupei Mondiale se încheie aici, cu alte trei fotografii de impact, rămase în memoria colectivă de-a lungul celor 20 de ediţii disputate până acum. 

Un articol de Petre Ivan|12 iunie 2018

Nu putea lipsi din acest calup fotografia realizată la Mondialul din 1974, găzduit de Germania de Vest, când Franz Beckenbauer, căpitanul țării gazdă dă mâna cu Bernd Brausch, căpitanul Germaniei de Est, un moment istoric care a unit cele două părți ale Germaniei.

Meciul de atunci, dintre cele două țări care se vor reuni abia 16 ani mai târziu (3 octombrie 1990), s-a încheiat, surprinzător, cu succesul esticilor, ambele Germanii calificându-se mai departe, în faza următoare a competiției. În cele din urmă, echipa lui Beckenbauer va câștiga titlul, după victoria obținută în fața Olandei lui Cruijff, cu scorul de 2-1.

Călătorim apoi în timp, până în 1986, la Cupa Mondială din Mexic, unde revedem o fotografie care nu poate fi uitată vreodată: „Mana lui Dumnezeu”. Nici un alt campionat mondial de dinainte sau de după nu a stat mai mult sub semnul unui singur om, aşa cum s-a întâmplat la ediţia din 1986. În Mexic, Maradona a dominat de o manieră impresionantă competiţia, conducând Argentina spre al doilea titlu din istorie.

Disputat în sferturile de finală, pe Estadio Azteca din Mexico City, meciul Argentina – Anglia l-a avut în prim plan pe El Pibe d’Oro, jucătorul de geniu care a reuşit să marcheze în acea întâlnire două goluri: primul cu mâna stânga, al doilea cu piciorul stâng, la capătul unei curse fabuloase. În numai patru minute, legendarul argentinian a parcurs drumul de la un gol de trişor la golul secolului.

După Războiul Malvinelor din 1982, nicio confruntare între cele două echipe nu a mai fost una normală. Astfel, golul marcat de Maradona cu mâna a căpătat o conotaţidivine și politice. Pe reluare s-a observat foarte clar cum Maradona (1,65 metri!) s-a ajutat de mână pentru a sălta balonul peste portarul Shilton. Istoria consemnază faptul că arbitrul partidei, tunisianul Ali Bin Nasser, nu s-a lăsat înduplecat de protestele vehemente ale britanicilor și a validat golul.

Grupajul nostru se încheie cu o altă fază controversată, una petrecută în ultimele minute ale finalei Cupei Mondiale din 2006, când gazda competiției a fost Germania. Este vorba, desigur, despre momentul în care francezul Zinedine Zidane își încheie cariera internațională, după ce îl lovește cu capul pe italianul Marco Materazzi. Italia se va impune în urma loviturilor de departajare și va cuceri, astfel cel de-al patrulea titlu mondial.

Foto: Istoria Cupei Mondiale – facebook

23
/06
/14

Wilhelm Worringer, ilustru istoric de artă german, spunea cam aşa, într-o memorabilă încercare de despărţire a apelor cu toiagul terminologic: „Manierismul este ceea ce apare într-o operă de artă datorită voinţei creatorului ei, iar stilul este ceea ce apare fără voia lui şi de multe ori împotriva voinţei lui.”

18
/06
/14

Pantacruel s-a strecurat aseară în dormitorul conului Leonida şi al nevesti-sii, Efimiţa. Cum Efimiţa (Mariana Mihuţ) a adormit buştean înaintea partidei Rusia - Coreea de Sud, Rebengiuc şi-a ieşit din pepeni şi mai ales din rol şi s-a dus să urmărească meciul la o bodegă alături de fi-su, Mimi Brănescu, afacerist, că tot trebuia să se vadă pentru nişte treburi urgente.

17
/06
/14

Aseară, la Salvador, în meciul cu Germania, Cristiano Ronaldo a tratat fotbalul ca pe o scrumieră. Ursuz şi sâcâit de ceva, probabil şi de acea potenţială accidentare care a făcut valuri în presă înainte de începerea Cupei Mondiale, Cristiano Ronaldo sau CR7, cum a fost esenţializat de roboţeii marketingului abreviativ, a fost exact asta: un acronim într-o echipă de anonimi vopsiţi conjunctural în culorile Portugaliei.

16
/06
/14

Nu există festin culinar format doar dintr-un unic fel de mâncare, fie el şi excelent. Într-o crăpelniţă adevărată, nu mă refer la „Marea Crăpelniţă” pentru că nu ne-am propus să murim intoxicaţi cu fotbal, la finalul unei mese cu prelungiri şi lovituri de departajare, chiar dacă ai ingurgitat până atunci pateuri fine, somon, păstrăvi afumaţi, muşchiuleţ de viţel, o zeamă de varză bine simţită poate face minuni, inclusiv din punctul de vedere al perspectivelor.

15
/06
/14

Era de cu seară la Manaus, în al doilea meci din Grupa Morţii. Gianluigi Buffon, accidentat, ieşise la marginea gazonului să asculte vuietul de tablă galvanizată al Arenei Amazônia, în timp ce, în vechiul centru al Bucureştilor, un cârd de gâsculiţe scurmau cu boticul într-o şaormă de vită. Cu de toate. Pe alocuri mirosea a mraniţă, a lambadă ieftină şi a boştină fiartă. Într-un colţ al terenului, dintre firele verzi de iarbă, mijea o idee înţepătoare în mintea netedă a lui Mario Balotelli.

14
/06
/14

Că tiki-taka era în pierdere de turaţie şi strălucire o dovedea cu vârf şi îndesat şi Los amantes pasajeros, film plat şi fără zvâc în care însuşi întemeietorul incontestabil al sistemului era înfrânt de propria creaţie. De limitele ei, mai exact!

13
/06
/14

Suflet de artist, văzând atât de mulţi croaţi în preajmă, arbitrul japonez Yuichi Nishimura şi-a închipuit, în două, trei faze, că joacă în una din piesele lui Miroslav Krleža, o comedie carnaval, care se petrece într-o singură noapte şi în care toate regulile sunt aruncate în aer.