Istoria Cupei Mondiale, în douăsprezece instantanee (2). Mondialul METROPOLIS
https://www.ziarulmetropolis.ro/istoria-cupei-mondiale-in-douasprezece-instantanee-2-mondialul-metropolis/

Ne aflăm în California, pe arena Rose Bowl din Pasadena, în anul 1994*, la o secundă după ce italianul Roberto Baggio a ratat penalty-ul care a adus Braziliei titlul mondial.

Un articol de Petre Ivan|6 Iunie 2018

Au mai rămas 8 zile până la startul Mondialului din Rusia (14 iunie – 15 iulie 2018), motiv pentru a vă oferi, de-a lungul acestor ultime zile, câteva instantanee din istoria Cupei Mondiale.

Ne aflăm în California, pe arena Rose Bowl din Pasadena, în anul 1994*, la o secundă după ce italianul Roberto Baggio a ratat penalty-ul care a adus Braziliei titlul mondial. Baggio, rămas împietrit, în spatele punctului cu var, și Claudio Taffarel, portarul Braziliei, mulțumind Cerului, într-o fotografie care, nu-i așa, spune mai mult decât o mie de cuvinte.

—————–

* Cupa Mondială din America 1994 a fost un succes uriaș. Printre starurile acestui turneu s-au numărat brazilienii Romario și Bebeto, românul Gheorghe Hagi și columbianul Carlos Valderrama sau italianul Roberto Baggio, cel care a ratat penalty-ul decisiv, în prima finală din istoria Mondialelor decisă la 11 metri.

Suedia a terminat pe locul 3 după o victorie în fața Bulgariei în finala mică. România a ajuns până în sferturile de finală după ce a învins cu 3-2 pe Argentina, cea mai mare performanță din istoria naționalei României.

Foto: Cupa Mondiala din SUA 1994 – facebook, Mike Powel

08
/07
/14

"Germano,-n portugheză, înseamnă consangvin; / un meci de fotbal, însă,-i "pe viaţă şi pe moarte", / atunci când nu se toarnă, cu vadra, apă-n vin, / în vinul ce dă aripi, nu-n cel ce-adoarme foarte / curând pe toată lumea: şi jucători, şi public... ". Pentru că astăzi, în ziua primei semifinale (Germania - Brazilia), poetul Şerban Foarţă împlineşte 72 de ani.

06
/07
/14

Nici nu începuse bine repriza a doua a prelungirilor (da, oricât de greu de crezut ar părea, Costa Rica a împins meciul cu Olanda în prelungiri fără să primească gol!) că pe marginea terenului, în dreptul băncii de rezerve pe care van Gaal îşi frângea mâinile încercând să înţeleagă de ce nu merge nimic, doi inşi, un bondoc mai durduliu şi un lungan aducând vag cu Tom Noonan din Mystery Train (Jarmusch), începuseră un bizar şi nostim număr de stretching.

30
/06
/14

Cum, necum, iată că jumătate de Mondial s-a dus pe apa Dâmboviţei. Cum mortul nu se mai întoarce de la groapă, am numărat echipele rămase, mai erau vreo 16. Am numărat şi bănuţii, suficienţi cât să împart o cameră pe litoral cu Mite şi Bajnorică - puşlamalele din mintea lui Radu Aldulescu. Şi m-am dus de nebun.

29
/06
/14

„2 noiembrie Am fost invitat în mod cordial să fac parte din realismul visceral. Bineînţeles, am acceptat imediat. Nu a fost nici o ceremonie de iniţiere. Mai bine.” Aşa începe Detectivii sălbatici, romanul unui scriitor chilian poate nu la fel de celebru ca unii dintre componenţii „naţionalei” de fotbal ai ţării sale, mai noi sau mai vechi, vezi Zamorano şi Salas, dar cu siguranţă mult mai spectaculos şi inovativ: Roberto Bolaño.

Page 4 of 512345