Istoria lui Thomas Müller, povestită de Jorge Luis – Mondialul Metropolis
https://www.ziarulmetropolis.ro/istoria-lui-thomas-muller-povestita-de-jorge-luis-mondialul-metropolis/

Să fi fost ceasurile unsprezece noaptea; intrasem într-o cârciumă din Cartierul Latin, colţ cu Prelungirea Ghencea, care acum s-a transformat în bar. Dintr-un ungher, un ins mă fluieră încetişor. O doză de autoritate trebuie să fi existat în gest, de vreme ce m-am şi supus pe dată.

Un articol de Pantacruel|12 Iulie 2014

Era îmbrăcat în negru, în short şi tricou, ca arbitrii, deşi părea om serios, care prefera mai degrabă cartea sprayului cu spumă. Şedea în faţa uneia dintre mescioare; în mod inexplicabil am simţit că se scursese vreme multă de când nu se clintise de acolo, din faţa păhărelului său gol. Mă invită să beau ceva cu el. M-am aşezat şi am început să stăm de vorbă. Toate acestea s-au petrecut prin 2014, pe la jumătatea lunii lu’ Cuptor.

Omul mi-a spus:

–          Domnia voastră nu mă ştiţi decât din cărţi, dar eu vă cunosc bine de când cu Mondialul Metropolis. Sunt Jorge Luis. Răposatul Alexander Search trebuie să vă fi vorbit despre mine. Oricum, cred că i-aţi citit ultima carte şi ştiţi despre ce e vorba; fabulaţii de la un capăt la altul. Avea damblalele şi viciile lui, ce-i drept; adora bârfele, împânzea blogosfera de comentarii şi, fie vorba între noi, habar n-avea fotbal – credea că lovitura de pedeapsă se dă de la 9 metri sau că Maradona era brazilian. Acum că tot n-avem nimica de făcut, o să vă povestesc ce s-a întâmplat cu adevărat în noaptea aceea, la Rio de Janeiro, pe Estádio Maracana.

Făcu o pauză, vrând parcă să-şi adune amintirile, şi continuă:

Trecuseră mai bine de 60 de minute din meci şi încă nici o mişcare pe tabela de marcaj. Flăcăul acela subţirel şi înalt, Thomas Müller, dădea târcoale careului de 16 metri. Lionel, care abia dacă se sinchisea de eforturile zadarnice ale nemţilor, îl trase deoparte (regulamentar) pe atacantul lui Bayern şi îi şopti la ureche:

–          N-avea nici o grijă, uite, uite, uite acuş te fac rapid ca Lăcătuş.Mondialul Metropolis

Pentru că nu mă uit de ieri la Cupa Mondială, ştiam cine fusese acest Lăcătuş, pe care îl văzusem în 1990, în grupe, într-o partidă Argentina – România 1-1. Intuiam, aşadar, într-o oarecare măsură ce va urma, iar temerile mele aveau să se adeverească în doar câteva minute.

Müller, urmărit îndeaproape de Messi, porni încet cu mingea la picior, către poarta lui Romero. Deodată, ca şi cum ar fi fost nimerit de lunetistul Fredrick Zoller, neamţul s-a prăbuşit pe gazonul răcoricios. Cum a făcut de s-a împiedicat de piciorul lui Messi – numit din acea zi el pie di Dioşi cum s-a prăvălit Lionel peste bietul Thomas nimeni nu şi-a dat seama atunci.

E adevărat că au fost acolo şi o discretă muşcătură de umăr, neobservată pe reluari, şi câteva vorbe dulci de morţi, rude şi alte mădulare, ba chiar un sărut năvalnic pe vârful bocancului, vizibil doar pe radiografiile dentare ulterioare; nici vorbă însă de ciocănel din ăla a la Andy Dufresne, ascuns în chiloţi, cum au afirmat, în acele zile, unii editorialişti înfierbântaţi de la Gazetă.

Cert este că a fost o clipă în care ar fi putut să se întâmple orice şi în care chiar s-a întâmplat ceva dubios. Pentru că în urma acelei duble fracturi transversale de tibie şi peroneu bravul Müller a devenit istorie, iar Messi a rămas până în zilele noastre nesancţionat, neexistând suficiente dovezi existenţialiste care să-i incrimineze reprobabila faptă.

În noaptea aceea, mai spuse Jorge Luis, am aflat că o finală mondială poate fi un sfârşit de poem şi că, uneori, o finală mică la vremea ei face cât zece… trofei.

–          N-aţi găsit altă rimă, nu-i aşa? l-am întrebat după o clipă de tăcere.

–          N-am găsit, domnule Pantacruel, mi-a răspuns şi a mai condamdat două beri la nemurire.


Mondialul Metropolis – trailer

Foto cu Mondialul Metropolis – fifa, facebook

17
/07
/18

“Unu-i meșter mondial / Kylian MBAPPE / A scos Franța la un dans / Pe Champs-Élysées...” (ultima strofă) / Ce-a fost mai greu, Mondialul rusesc, a trecut. Urmează o vară fierbinte cu seri lungi și șprițuri reci, în cinstea epigramistului Păstorel, cel care a inpsirat și această poezioară, de 14 strofe, în formă continuată.

13
/07
/18

N-au mai rămas multe ore până la meciul pentru medalia de bronz: Belgia – Anglia (astăzi, de la ora 17.00). Și dacă unor concetățeni din urbea sa Mondialul din Rusia li s-a părut unul lung și plictisitor, domnul Spirache funţionar la prefectură, personaj compus din familie, slujbă şi cumsecădenie, iubitor de Premier League și susținător pătimaș al echipei lui Harry Kane,  Trippier și Dele Alli, nu împărtășește pe deplin această impresie.

05
/07
/18

Când am început eu să bat mingea pe maidan, cel mai mare jucător al lumii era Pele. Până și televiziunea română a dat meciul lui de retragere, cel dintre NY Cosmos și Santos. Am învățat ce înseamnă să centrezi cu efect maxim, cu exteriorul, cu cele mai mici trei degețele ale piciorului, dintr-un filmuleț demonstrativ cu același Edson Arantes do Nascimento.

04
/07
/18

Șase meșteri mondiali / Au muncit pe brânci / RADAMEL a suspinat / Și-au rămas doar cinci... Ca să nu-l fure somnu’ în “optimi”, cronicarul Pantacruel a băut un vin vechi de pe vremea faimosului epigramist Păstorel, suficient pentru ca Mondialul Metropolis să alunece molatic către un ghiers în formă continuată (precum infracţiunile din Codul Penal)

03
/07
/18

Șase meșteri mondiali / Suceau babaroase / LUKAKU a dat mai mare / Și-au rămas tot șase... Ca să nu-l fure somnu’ în “optimi”, cronicarul Pantacruel a băut un vin vechi de pe vremea faimosului epigramist Păstorel, suficient pentru ca Mondialul Metropolis să alunece molatic către un ghiers în formă continuată (precum infracţiunile din Codul Penal)

02
/07
/18

Ca să nu-l mai fure somnu' și-n "optimile" din seara asta, cronicarul Pantacruel a băut un vin vechi de pe vremea faimosului epigramist Păstorel, suficient ca Mondialul Metropolis să alunece molatic către un ghiers în formă continuată (precum infracţiunile din Codul Penal)

Page 1 of 512345