István Téglás: „În vremurile noastre a ajuns să nu mai conteze ce şcoală ai făcut“
https://www.ziarulmetropolis.ro/istvan-teglas-in-vremurile-noastre-a-ajuns-sa-nu-mai-conteze-ce-scoala-ai-facut/

În luna noiembrie, István Téglás poate fi văzut în spectacole precum „Peretele” de la Teatrul Metropolis, „West Side Story” de la Teatrul Odeon, „Furtuna”, „Butoiul cu pulbere” şi „Piesă pentru frate şi soră” la Teatrul Naţional Bucureşti. István Téglás vorbeşte despre căutări, adevăruri şi limitele propriilor forţe.

Un articol de Judy Florescu|7 noiembrie 2014

 

Istvan Teglas - Furtuna, Teatrul Național București

Istvan Teglas – Furtuna, Teatrul Național București

Consideri că tinerii ar trebui să studieze performance-ul în școală?

Orice fel de pregătire, dacă e bună și consistentă, e de folos. La noi nu există pregătire pentru zona de performance. Nu prea știu școli care se ocupă în special cu lucrurile astea nici prin afară, pentru că ele se nasc din alte zone, decât cele ale sistemului. Cei mai mulți dintre noi, cei care praticăm performance-urile, am terminat ori o facultate de teatru, ori de coregrafie. Sunt și alții care nu au făcut și care văd lucrurile într-un anume fel și creează în felul acela, cum este Pippo del Bono, de exemplu. În vremurile noastre a ajuns să nu mai conteze facultatea sau ce școală ai făcut. A început să conteze dacă dai tu ceva din tine, ceva sincer, în acel proiect. Acesta este un lucru foarte bun dintr-o privință, pe când din alta, nu e.  Totuși, eu am terminat 4 ani de facultate, iar perioada aceea și acum îmi apare ca o etapă mare a vieții mele, referitoare la formarea mea artistică.

Istvan_Teglas-Dance-playful-body-foto Dani Ioniță

Istvan_Teglas-Dance a playful body

Ce te-a atras pe tine la zona de performance?

Tocmai felul ăsta de a fi tu, de a fi sincer în lucru. Să fiu eu așa fix cum sunt și să nu trebuiască să arăt altceva. În momentul în care am fost atras de performance simțeam că e ceva mult mai adevărat pentru mine, decât orice altceva aș face. Cumva, căutam un fel de adevăr, oricare, numai să găsesc unul, pentru că eu, până în momentul acela, nu consideram că știam vreun adevăr.

Căutai adevăruri despre tine, despre oameni, despre lumea asta?

Mi-am dat seama că mai mult a contat procesul căutării decât găsirea adevărului în sine. Bineînțeles că am descoperit multe lucruri despre mine, ca persoană, ca performer, despre felul de a interpreta pe scenă. Lucrurile descoperite au devenit mult mai importante, pe lângă adevărurile căutate. Cred că mai mult îmi doream să mă descopăr și să mă cunosc mai bine, iar asta s-a și întâmplat, într-un fel sau altul.

Ce ai descoperit la tine?

Mi-am descoperit limitele, pe care le bănuiam, dar pe care le-am conștientizat, lovindu-mă de ele. Era greu în primul rând să le recunosc, după aceea să le accept și după aceea ori să încerc să le lărgesc ori să încerc să fac ceva ținând cont de ele. Asta a fost o mare provocare pentru mine și m-a solicitat cum nu m-a mai solicitat nimic până în momentul acela. De atunci eu încă mă hrănesc din ce s-a întâmplat în acel proces al descoperirii. Era pe vremea când lucram la performance-ul Dance a  playful body, în anul 2008.

Crezi că artiștii ar trebui să treacă printr-un proces al căutării în care să-și descopere limitele fizice, artistice și umane?

Sunt convins că fiecare, dacă este curios și interesat de acest lucru, probabil că are parte de așa ceva. La mine nu a fost un lucru programat. Întâmplător, m-am întâlnit cu Andreea Novac și am început să lucrăm din nimic, de pe o zi pe alta, doar pentru că ne doream lucrul acesta. Și dacă îți dorești, lucrurile se întâmplă, până la urmă.

1398509_10152790530843069_6629300749662423854_o

Istvan Teglas – West Side Story , Teatrul Odeon

Cum îți explici longevitatea acestui perfomance?

Tocmai pentru că procesul de creație a fost foarte puternic, spectacolul a reușit să trăiască chiar și până în ziua de azi. După cum ți-am spus, eu încă mă alimentez din felul în care am lucrat în perioada aceea și din ce am descoperit în legătură cu mine. Spectacolul trăiește pentru că eu sunt același om care acum 6 ani a făcut parte din procesul acela. Dacă voiam să facem un proiect și atât, atunci probabil că nu mai trăia. Noi nu ne-am propus neapărat să facem un spectacol atunci, ci ne-am propus că lucrăm, să descoperim, să ne cunoaștem mai bine.

Istvan_Teglas_Peretele, Teatrul Metropolis

Istvan_Teglas_Peretele, Teatrul Metropolis

Care sunt motivele pentru care nu se fac mai des spectacole de performance în România?

Pentru lucruri de genul acesta trebuie să ai anumite condiții. Se întâmplă ca unii să facă un spectacol într-o sufragerie sau într-o casă, dar în mod normal noi nu avem condiții pentru performance-uri, care nu se fac în teatrele de stat. Eu nu prea am auzit acest lucru, sau dacă da, probabil a fost o sală închiriată de la un teatru de stat, ceea ce nu avea nici o legătură cu instituția respectivă.

Pentru inițierea unui proiect de performance contează genul de instituție sau omul care o conduce?

Nu știu dacă la noi lucrurile astea contează. Din păcate, la noi, în zona independentă, în zona de performance sau în orice altă zonă e fix ca în instituții, adică se mizează pe cunoștințe, pe simpatii, pe relații profesionale confortabile. Din păcate nu putem vorbi despre un sistem sănătos. Din moment ce ar exista mai multe spații, cum se întâmplă de exemplu la New York, atunci ai avea mai multe opțiuni. La noi nu ai opțiuni, nici de spațiu măcar, și atunci când ai zeci de mii de alegeri, normal că se leagă lucrurile într-un fel sau altul și se creează un fel sistem. În România nici nu există un sistem pentru un astfel de gen artistic.

credit foto: Adriana Gioadă, Florin Biolan, Augustin Bucur, Mihaela Marin, Dani Ioniță

25
/01
/24

Muzica și poveștile se întâlnesc la Teatrelli într-un nou concept de spectacol sonor, creat de Mădălina Pavăl și Alexei Țurcan, împreună cu alți 10 muzicieni talentați. GAZDA redefinește sonoritățile românești și propune spectatorilor un alt mod de a se bucura de muzică – umăr lângă umăr cu artiștii răspândiți prin sala transformată într-o sufragerie, pregătiți să dăruiască povești din culisele creației.

25
/01
/24

Festivalul DIPLOMA Show, un proiect The Institute, lansează seria de podcasturi Friends of the Arts, produsă de Black Rhino Radio și moderată de Artemisa Pascu. Friends of the Arts - A DIPLOMA Show Podcast continuă misiunea proiectului de a promova și susține tinerii artiști, designeri și arhitecți.

25
/01
/24

Gaep anunță reprezentarea lui Théo Massoulier. Artistul stabilit la Lyon este cunoscut pentru asamblaje în care coexistă elemente minerale, plante și artefacte și care fac trimitere la culturile biologice din laborator sau la mici matrice prebiotice. Recent, el a început să dezvolte o serie de picturi cu basoreliefuri inedite, acționate magnetic. Prima lui expoziție personală la Gaep – și prima din București – se va deschide la finalul lunii februarie.

24
/01
/24

Despre “Klaus & Barroso” – ce a fost asta, frate Bogdan Theodor Olteanu? Acum, pe bune? Ce a fost asta? M-ai pus într-o situație tare complicată. Dar, vorba cântecului: “Frate, frate, la bine și la greu”, scrie Vasile Ernu, despre cel mai discutat film românesc din această lună.

23
/01
/24

CRONICĂ DE FILM În noul său lungmetraj, “Familiar” (2023), Călin Peter Netzer pare că încearcă să reia formula de succes din “Poziţia copilului” (2013), filmul cu care a câştigat Ursul de Aur la Berlinale.

23
/01
/24

ISTORIA ne ajută să călătorim în trecutul persoanelor, familiilor, comunităților, popoarelor, Lumii întregi. Ea ne învăţă să întelegem o hartă, o haină, o clădire, o ruină, o fotografie, o gravură, un document vechi, o piesă de muzeu sau chiar un tablou. Cine ştie Istorie, va înțelege mai bine comunitatea şi lumea în care trăieşte azi!

23
/01
/24

Miercuri, 24 ianuarie, ziua în care Unirea Principatelor Române este celebrată la nivel național prin numeroase festivități și manifestări culturale, ARCUB – Centrul Cultural al Municipiului București oferă publicului oportunitatea de a descoperi tainele limbajului universal al artei prin intermediul expoziției momentului, „Universul lui Salvador Dalí”, deschisă la Hanul Gabroveni din centrul Capitalei.

22
/01
/24

Teatrul Național „I.L. Caragiale” București își începe anul în Sala Mare, cu „Opera de trei parale” de Bertolt Brecht, această ars poetica și demonstrație practică a teatrului epic, acest punct de cotitură teatral, tablă de șah cu toți pionii murdari, busolă morală fără ac, și matrioșkă a răului.

22
/01
/24

Art Safari revine în această primăvară cu o ediție ce marchează un deceniu de existență. În prim plan, marii maeștri ai artei românești: Eustațiu Stoenescu, Grigorescu, Tonitza, Luchian, Pallady, Baba, Petrașcu, Mützner, Dărăscu, Ressu, Iser. Noul sezon prezintă 5 expoziții de artă, ce pot fi văzute în perioada 8 martie-28 iulie, la Palatul Dacia-România de pe Lipscani.

22
/01
/24

Anul acesta, Teatrul Tamási Áron celebrează Ziua Culturii Maghiare prin deschiderea a trei spaţii de întâlnire : luni, 22 ianuarie, de la ora 19, în Sala Mare a Teatrului, spectatorii din Sfântu Gheorghe pot urmări spectacolul "Voiam să mă revolt cu voi", o producţie a Teatrului Naţional din Târgu Mureş, în regia lui Aba Sebestyén; în aceeași zi, Trupa Tamási Áron joacă una dintre producţiile sale de succes, Floarea Soarelui, în regia lui Radu Afrim, pe scena Teatrului Naţional din Târgu Mureş; miercuri, 24 ianuarie, la Braşov, va fi lansată cartea despre viaţa actorului Nemes Levente, fostul director al Teatrului Tamási Áron.