It’s Good To Be A Gringo
https://www.ziarulmetropolis.ro/its-good-to-be-a-gringo/

Libertate… hmmm… Zici? Exprimare şi o trăire liber desăvîrşită? Ce greşeală, ce capcană!

Un articol de A. G. Weinberger|5 septembrie 2014

Atît de nedeterminată și neidentificabilă a devenit țara în care m-am născut… Cu vreun secol înainte era cu totul altfel… țara mea avea o șansă, era contemporană cu lumea mare și era deschisă în oportunități tuturor celor care erau pregătiți într-un fel sau altul să se aventureze în ele.

Percepția mea obiectivă și nepărtinită este permisă de însuși faptul că m-am născut diferit de majoritarii care populează aceste teritorii pe care le împart – în mod egal, legal și constituțional, cu cei printre care trăiesc.

Observ multe lucruri și am soluții la unele din probleme, dar nimeni nu va da crezare unui minoritar fără vreo putere executivă. Iar la puterea executivă – printr-un joc pervers al ironiei, au acces tocmai persoanele împotriva cărora s-a inventat puterea executivă. Totul e pe dos și nefiresc aici…

Nu pot vorbi nici despre rătăcirea facilă în propriile închipuiri a unor „colegi“ de breaslă (care breaslă? mă întreb… brrrr…) care cu un tupeu și o ambiție înduioșătoare„oferă“ Măritului Onorabil „produse“ de o calitate îndoielnică… nu pot vorbi despre fascismul indolenței… nu pot vorbi despre prostia vulgului… nu pot vorbi despre minciuna milenară pe care majoritarii își clădesc existența dăruindu-se dominației fricii și a beznei facile – nu pot vorbi deschis despre nimic.

Doar pentru că sunt minoritar… pe lîngă asta îmi mai și permit să fiu de referință în ceea ce fac și să domin relaxat din vârful piramidei pe care am construit-o în beneficiul tuturor.

Iar în loc să pot primi cu brațele deschise pe toți cei ce doresc să întărească și să dezvolte piramida, mă găsesc privindu-i pe ceilalți, cum se întrec să depună eforturi să erodeze și să dărâme tot ce am construit, doar pentru că ei nu acceptă că în țara lor un minoritar să fie primul în ceva și se simt amenințați în propria lor textură existențială întunecată, bucurîndu-se sub ploile propriilor blesteme.

Se gîndește cineva la conținutul legației pentru viitor? Sau ați aruncat deja prosopul în ring?

Un minoritar nu are nevoie de majoritari să-și desăvîrșească chemarea, dar majoritarii au nevoie de minoritari să-și poată îndeplini milostia mult râvnită și autodestulatoare… It’s good to be a Gringo…

07
/08
/23

Termeni precum doliu, pierdere, angoasă, suferință, nostalgie aparțin zonei afectului, individul trecând, în anumite momente ale vieții lui, prin această arie aproape sinonimică.

09
/07
/23

TESZT e uneori o nuntă pe o scenă. E o fată care plânge. O îmbrățișare în întuneric. O tărie pe care o bei ca să-ți faci curaj în fața adevărului. TESZT e uneori un cuvânt pe care îl așteptai, un om pe care îl admiri, care are în spatele lui alți 100 de oameni pe care îi admiri.

19
/07
/22

Prin anii nouăzeci, a existat o campanie publicitară care se intitula simplu si atrăgător: „Cu balonul în Arizona”. Pentru un copil de clasa a treia dintr-o Românie abia ieșită din comunism, perspectiva unei călători în America, și nu oricum, ci cu balonul, era irezistibilă.

10
/03
/22

Stiu, langa noi e RAZBOI. Însa acesta și victimele sale nu anuleaza micile războaie, adesea penibile! In pragul urmatorei evaluari a managerilor teatrelor bucureștene, scriu despre cea abia finalizată pentru anul 2020, cu speranta ca urmatoarea, deja anuntata, pentru 2021, va fi “PE BUNE”!

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

17
/09
/21

OPINIE Mai mulţi cineaşti români importanţi, deopotrivă producători şi regizori, printre care Stere Gulea, Tudor Giurgiu, Ada Solomon şi Nae Caranfil, îşi exprimă nemulţumirea faţă de felul în care se desfăşoară concursurile de finanţare organizate de Centrul Naţional al Cinematografiei.

30
/06
/21

OPINIE Paradoxul ediţiei din 2021 a Premiilor Gopo a fost că gala s-a desfăşurat în condiţii aproape normale, chiar dacă în aer liber, dar nominalizările şi trofeele au vizat doar cele câteva filme lansate în 2020, un an dezastruos, în care cinematografele au fost mai mult de trei sferturi din timp închise.

24
/03
/21

OPINIE Atunci când un succes internaţional aduce câte un film românesc în atenţia unui public mai larg decât grupul cinefililor fideli, mulţi simt o nevoie irepresibilă de a comenta. Asta nu ar fi o problemă, dacă discursul nu ar cădea în miştocăreală, rostită pe un ton superior: „Vă spun eu cum stă treaba cu cinematografia română!”.

16
/02
/21

OPINIE Cinematografia română este aproape de un moment istoric – cel puţin o nominalizare la Premiile Oscar. În ciuda succesului internaţional uriaş, documentarul „colectiv” al lui Alexander Nanau a împărţit opinia publică din România. Unul dintre motivele de divizare – prezenţa lui Vlad Voiculescu. E bine, totuşi, când un film stârneşte valuri şi nu e primit cu indiferenţă.