It’s Good To Be A Gringo
https://www.ziarulmetropolis.ro/its-good-to-be-a-gringo/

Libertate… hmmm… Zici? Exprimare şi o trăire liber desăvîrşită? Ce greşeală, ce capcană!

Un articol de A. G. Weinberger|5 Septembrie 2014

Atît de nedeterminată și neidentificabilă a devenit țara în care m-am născut… Cu vreun secol înainte era cu totul altfel… țara mea avea o șansă, era contemporană cu lumea mare și era deschisă în oportunități tuturor celor care erau pregătiți într-un fel sau altul să se aventureze în ele.

Percepția mea obiectivă și nepărtinită este permisă de însuși faptul că m-am născut diferit de majoritarii care populează aceste teritorii pe care le împart – în mod egal, legal și constituțional, cu cei printre care trăiesc.

Observ multe lucruri și am soluții la unele din probleme, dar nimeni nu va da crezare unui minoritar fără vreo putere executivă. Iar la puterea executivă – printr-un joc pervers al ironiei, au acces tocmai persoanele împotriva cărora s-a inventat puterea executivă. Totul e pe dos și nefiresc aici…

Nu pot vorbi nici despre rătăcirea facilă în propriile închipuiri a unor „colegi“ de breaslă (care breaslă? mă întreb… brrrr…) care cu un tupeu și o ambiție înduioșătoare„oferă“ Măritului Onorabil „produse“ de o calitate îndoielnică… nu pot vorbi despre fascismul indolenței… nu pot vorbi despre prostia vulgului… nu pot vorbi despre minciuna milenară pe care majoritarii își clădesc existența dăruindu-se dominației fricii și a beznei facile – nu pot vorbi deschis despre nimic.

Doar pentru că sunt minoritar… pe lîngă asta îmi mai și permit să fiu de referință în ceea ce fac și să domin relaxat din vârful piramidei pe care am construit-o în beneficiul tuturor.

Iar în loc să pot primi cu brațele deschise pe toți cei ce doresc să întărească și să dezvolte piramida, mă găsesc privindu-i pe ceilalți, cum se întrec să depună eforturi să erodeze și să dărâme tot ce am construit, doar pentru că ei nu acceptă că în țara lor un minoritar să fie primul în ceva și se simt amenințați în propria lor textură existențială întunecată, bucurîndu-se sub ploile propriilor blesteme.

Se gîndește cineva la conținutul legației pentru viitor? Sau ați aruncat deja prosopul în ring?

Un minoritar nu are nevoie de majoritari să-și desăvîrșească chemarea, dar majoritarii au nevoie de minoritari să-și poată îndeplini milostia mult râvnită și autodestulatoare… It’s good to be a Gringo…

13
/12
/18

Vă mai amintiți scena finală din "Smoke" / "Fum de țigară" (1995), filmul regizat de Wayne Wang, după scenariul lui Paul Auster, faimosul scriitor new-yorkez? Aceea în care Auggie (Harvey Keitel) îi dăruiește prietenului său Paul Benjamin (William Hurt), scriitor, o minunată poveste de Crăciun. Întreaga scena este însoțită de melodia lui Tom Waits, "Innocent when you dream".

11
/12
/18

Au între 70 și 80 de ani. Sunt un cuplu. Ea vorbește, îl ghidează, îl ceartă și îl așează. El tace. Ea mă calcă de două ori pe picior, o dată se scuză, a doua oară consideră că noroiul mă prinde bine, așa că așteaptă să-i mulțumesc.

21
/11
/18

OPINIE Cum se explică succesul lui „Moromeții 2”, care pare de neoprit în drumul de a deveni cel mai vizionat film românesc cel puțin de după 2000? Am încercat să ofer cinci motive ale acestei primiri neașteptate pe care publicul român i-o oferă noului film al veteranului regizor Stere Gulea.

31
/10
/18

O fi ea ultima zi de octombrie în calendar (adică ziua în care s-au născut Alehin - șahistul, Helmut Newton – fotograful, Barbara Bel Geddes – Miss Ellie din Dallas, Bud Spencer – Piedone din film, nu cel de la primărie și, bineînțeles, Marco van Basten - fotbalistul olandez și ziua în care au murit Egon Schiele – pictorul și Federico Fellini – cineastul), dar afară e o vreme atât de frumoasă de-ți vine s-o inviți la un dans, nu alta!

15
/10
/18

Pe Vic Chesnutt* l-am văzut prima oară atunci când cei de la “Cowboy Junkies” l-au invitat să cânte cu ei pe “Trinity Revisited”. Cu pălăriuța aia ciudată, figura lui îmi amintea de Tolouse Lautrec și de Michel Petrucciani. Poate și de Peter Sellers, atunci când îl parodia pe Lautrec, în Pantera Roz.

05
/10
/18

Am văzut și eu meta-filmul lui Jude, ăla cu titlul tltr (“too long to read”, pentru cei născuți înainte de 2000). Nu că-i rău, că nu-i rău... nu că-i bun, că nici prea bun nu e... necesar nici atât... dar să mergeți să-l vedeți că ceva-ceva tot oți alege din el.

01
/10
/18

Două mâini legate de corpuri diferite mi-au întins azi nişte fluturași din care aflam că e foarte posibil să îmi pierd copilul pentru că îl vor lua homosexualii. Bună treabă, în acest caz, strict particular, având în vedere că e majoră și fată, cel mult niște lesbiene îmi pot destructura familia. Dar asta e altă discuție.

25
/09
/18

Obosit, neras, încercănat, bărbatul de aproximativ 30 de ani intenși vorbește la telefon. Are căștile în urechi, dar cine știe cum a reușit să aranjeze lucrurile astfel încât tot ce vorbește partenerul lui de flecăreală să se audă și la difuzorul telefonului, ca să fie auditoriul la curent cu întreaga convorbire. Căștile îi blochează bine canalele auditive, așa că vorbește foarte tare.

16
/09
/18

Se ştie că urăsc vânătoarea. Un fost coleg de şcoală, vânător pasionat, mi-a relatat azi o scenă care mi-a făcut rău: "Eram mai tânăr, îmi luasem puşcă şi uceniceam pe lângă nea X, care organiza vânători de capre în pădurea Udeanca. Veneau mahări din CC şi chefuiau câte o săptămână. Eu făceam pe gonaciul cu câţiva inşi.

13
/09
/18

Un autobuz aglomerat. Piţiponci şi piţipoance stau pe Facebook. Zdrahoni - venind de la muncă, mirosind a transpiraţie. Un candidat la un seminar teologic (un pulifrici citind despre semiologia Crucii) subliniază cu aplomb într-o cărticică. În maşină urcă o ţigancă în braţe cu un copil de maximum 7 luni.

12
/09
/18

Dar să vedem ce cumpărături a mai făcut între timp scriitorul şi scenaristul Florin Lăzărescu, care, luna trecută, după cum aflam de pe pagina dumnealui de facebook, asista neputiincios la moartea propriului caucic. (www.ziarulmetropolis.ro/moartea-cauciucului-domnului-lazarescu/)

03
/09
/18

Veşnicia s-a născut la Poșta Română. Dacă ai de ridicat ceva, orice, și ai în față 2 persoane, poți spune că e o coadă îngrozitoare, durează cel puțin 30-40 de minute să ajungi în fața funcționarului. Când sunt mai mult de 10 persoane îți poți scrie liniștit testamentul.

15
/08
/18

Vineri, exact când țara mea arăta cât este de bolnavă, o parte din corpul meu derutant (cea interioară) a decis să mă lase baltă. Organele de bun simț au făcut asta în cadru organizat, în spital (Witting), unde mă aflam de două zile.

Page 1 of 1012345...10...Last »