Jean Constantin, un geniu al teatrului de revistă
https://www.ziarulmetropolis.ro/jean-constantin-un-geniu-al-teatrului-de-revista/

Jean Constantin n-a urmat o şcoală de actorie. Dar, exploatând comicul de situaţie cultivat în şcoala cupletului revuistic, apelând la umorul verbal şi la efectele unei dicţii particulare, artistul a avut succes. La 83 de ani, când a murit, avea o popularitate uriaşă, ce-l menţinea pe „creasta valului”.

Un articol de Monica Andrei|26 Mai 2014

Jean Constantin a înfiinţat un teatru de păpuşi la Constanţa; a iubit blondele; despre brunete, spunea că-i seamănă. Timp de 30 de ani, a fost actorul Teatrului “Fantasio” din Constanţa (1957-1985), unde a jucat în 39 de premiere, în diverse regii (Ion Drăgan, Constantin Dinischiotu, Ion Maximilian, Nicuşor Constantin). În televiziune, a colaborat cu regizorii Valeriu Lazarov și Alexandru Bocăneţ.

De-a lungul timpului, a apărut în spectacole de divertisment și în show-uri de televiziune. Cu rolul Tache Măslineanu din spectacolul cu piesa “Săracu Gică”, a ajuns la 1400 de reprezentaţii. Jean Badea, secretar literar, i-a dedicat o carte intitulată „Omul care aduce… hazul”.

Jean Constantin, pe numele real Constantin Cornel Jean (21 august 1927 – 26 mai 2010,) s-a născut la Techirghiol şi a trăit în medii sociale unde gestul obscen şi verbul spurcat lustruiau blazonul golanului din buza portului constănţean.

La 17 ani, şi-a început activitatea artistică la Bumbeşti-Livezeni. „Tatăl meu a fost arhitect. Cred că natura m-a înzestrat pentru a face omul să râdă. Louis de Funes îmi place la nebunie. Şi Gassman. Mi-am început activitatea artistică la Canalul Dunăre-Marea Neagră, în 1952. Eram angajat al Consiliului sindical al şantierului. Controlam brigăzile artistice. Pe urmă m-am transferat la I.M.U Medgidia. Aici am luat cîteva premii, cu brigada; în 1954, am fost laureat pe ţară pentru marinarul din opereta «Vânt de libertate». Nu eram profesionist.”

Urmează cursurile Şcolii de Normatori pe Canalul Dunăre Marea Neagră şi se angajează la I.M.U Medgidia, unde a fost şef serviciu Salarizare. Şi aici cântă în brigada artistică.

„Brigadier. Sunt dintre cei veterani. Am fost tehnicianul brigăzii a III-a, Constanţa – sectorul Dineş. Am mulţi prieteni de atunci. Făceam cuplete, monologuri şi le interpretam cu încă doi colegi: Cîrneci Constantin şi Nestor Alexandru. Ei nu s-au făcut actori, erau oameni serioşi. Acum unu-i tapiţer şi celălalt toboşar. Râdeau toţi la cupletele mele şi pe şantier, şi în armată. Nu m-am gândit să mă fac actor. Când spunem: A ruginit frunza din vii/ Şi ţinta mea a ruginit/ Pustii sunt holde şi câmpii/ Şi ţintele ce le-a ochit. Ce mai râdeau comandanţii!… Mă ajuta la texte şi Iulian Mihu.”

Jovial, grăbit, cu o expresie a feţei de o extraordinară mobilitate şi o stranie strălucire în ochi, Jean Constantin ştia să provoace râsul printr-un comic înnăscut.

Pe platourile de filmare şi pe scenă n-a eşuat în bufonade. Bunul simţ nu l-a părăsit niciodată. Refuza des interviurile și şedinţele foto pentru că îşi proteja viaţa de familie, intimitatea, sau – dacă o făcea – se întâmpla în exclusivitate.

Era abonat la Revista „Cinema”, unde citea des cronicile despre filmele în care a jucat. „Viaţa e altceva. Fug de publicitatea făcută cu toptanul. Nici popularitatea nu-mi place. Când îmi las maşina, găsesc lumea adunată grămadă la parcare.”

Deşi n-a avut copii, i-a iubit foarte mult; i-a plăcut să-i facă să râdă, să-i vadă cum se joacă; pentru ei a înfiinţat un teatru de păpuşi în Constanţa. Avea dexteritatea necesară unui actor-păpuşar, despre care mărturisea: „Mânuiesc păpuşile nemaipomenit. Nu se poate mai mare bucurie decât să auzi o sală întreagă de copii râzând. M-am străduit să distrez lumea. Mă simt bine când râde toată sala. Publicul care reacţionează la replică, în sală, acela e publicul în care cred…”

Jean Constantin – rolurile din film

A avut roluri în 63 de filme. Juca din instinct. De cele mai multe ori, improviza. Mulți scenarişti au scris roluri special pentru el.

● „Mi-am câştigat popularitatea datorită filmelor. În filme nu m-a dublat nimeni niciodată. Am sărit de pe cal, de pe vapor…. Pe mine nu m-a lansat televiziunea, ca pe alţi colegi. Am apărut la televizor de câteva ori… «Procesul alb», «Haiducii», «B.D.-urile» (Brigada Diverse), «Explozia», «Gloria nu cântă», «Revanşa…», filmele lui Sergiu Nicolaescu…. în compania actorilor Toma Caragiu, Puiu Călinescu, Iurie Darie, Sebastian Papaiani și Dem Rădulescu.”

● „«Procesul alb» a fost primul meu film. Criticii de film spuneau «extraordinarul Jean Constantin», lucru care mi-a mers la inimă. Când mă bătea Toma Caragiu în «Procesul alb», în secvenţa de la Poliţie… am simţit-o. Bătaia s-a filmat pe viu, cu un aparat silenţios. Operatorul îi spusese lui Toma că trebuie «să se simtă palma» pe faţa mea. Eram în gros plan. Jucam cu un actor atât de mare!”

● „Cu Iulian Mihu, regizorul, m-am găsit la un regiment de grănicieri unde am făcut amândoi armata. Eram vreo şapte pentru rol. La probele de pe Podul Basarab, pe Calea Griviţei, au spus că am autenticitate. Şi am reuşit!”

● „Sunt roluri pe care le-am refuzat pentru că nu m-am simţit în largul meu. Rolul din Reconstituirea pe care l-a făcut Ernest Maftei, l-am refuzat pentru că mi-am dat seama că acolo nu trebuia să se râdă. Când rula un film la cinema unde jucam eu, nici nu dam pe acolo. Am o jenă.” (Almanah Cinema, 1983)

În 1973 colaborează pentru prima oară cu regizorul Sergiu Nicolaescu în filmul “Nemuritorii”, apoi în Revanșa (1978). Serialul “Toate pânzele sus” (1976), în regia lui Mircea Mureșan, îi aduce un alt rol cu mare priză la public – turcul Ismail, iar popularitatea sa este în creştere. Un an mai târziu, joacă în comedia „Nea Mărin miliardar”.

jean-constantin-672095l-poza

În rolul Ismail, din „Toate pânzele sus”

În anii 1980 și 1990, Jean Constantin este prezent într-un număr mai mic de producții, în mare parte comedii. Continuă să fie distribuit de Sergiu Nicolaescu în filmele sale. După o pauză de șapte ani, revine pe platourile de filmare cu rolul „nea Florică” din lungmetrajul de debut al lui Cătălin Mitulescu, “Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii” (2006).

Ultimele sale filme – “Supraviețuitorul” (2008) și “Poker” (2010) – au fost regizate de vechiul său colaborator , regizorul Sergiu Nicolaescu. Actorul a jucat și în serialul “Regina”, difuzat de postul Acasă TV.

În 2004, Jean Constantin a primit Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria D – “Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.

În 2006, a primit Diplomă de excelență pentru rolul din filmul “Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii”.

Foto Jean Constantin: cinemagia

21
/07
/19

Pe 21 iulie 1899, la Oak Park, Illinois, se năștea Ernest Hemingway. 120 de ani mai târziu, vă propunem să ni-l amintim pe scriitorul de Nobel din mărturiile pe care acesta i le-a lăsat biografului său A.E. Hotchner. Punctul de plecare îl reprezintă Parisul lui Hemingway; aruncăm apoi o privire înspre iubirile, accidentele de avion sau ultimele zile ale acestuia.

17
/07
/19

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.

11
/07
/19

„Cum nu veţi citi aceste rânduri decât când nu voi mai fi eu, pot să-mi permit o sinceritate pe care, oricum aş vrea-o, n-aş putea s-o ajung, ştiind că veţi citi jurnalul acesta fiind eu în viaţă. (…) Până azi, nu am făcut, nici gândit lucruri pe care nu le-aş putea mărturisi, n-am jignit nici legi sociale, nici naturale.”

08
/07
/19

În anul 2009, istoricul a predat editurii Humanitas un manuscris pe care l-a cerut publicat după moartea sa. Scriitorul avea nouăzeci și trei de ani și a mai trăit încă (aproape) un deceniu. S-a săvârșit în ianuarie 2018, la (aproape) o sută doi ani. Cartea aceea era „Amintiri și povești mai deocheate”.

01
/07
/19

O vizită la muzeu, o rusoaică necunoscută într-o cabină telefonică, un dans cu Vera, fluturi, un vagon de dormit, Lev Tolstoi tolănit într-un șezlong... Bun venit în lumea viselor unuia dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile – Vladimir Nabokov!

21
/06
/19

22 iunie 1963. Ultima zi din viața unei artiste care a îndrăznit: să viseze, să se încăpățâneze, să râdă de convenții și prejudecăți, să dezvăluie cântecul popular într-un fel în care nimeni nu l-a mai dezvăluit, pe scurt, să facă artă autentică în vremuri măcinate de boli grele.

29
/05
/19

METROPOLIS SPECIAL Vă invităm să (re)descoperiți povestea de dragoste dintre Carol al II-lea și Elena Lupescu, așa cum ne-o înfățișează scriitoarea Tatiana Niculescu în cea mai nouă dintre cărțile sale – „Regele și Duduia” (Editura Humanitas, 2019).

21
/03
/19

Au trecut câțiva ani buni de când, într-un alt sfârșit de martie, am avut șansa unei întâlniri cu actrița Carmen Stănescu. Era anul 2011. Avea atunci 86 de ani și alesese deja să stea departe de scenă, să rămână acasă la ea, în apartamentul de pe Bulevardul Dacia, unde prefera să oprească timpul în loc și să trăiască într-o altă lume…

Page 1 of 2912345...1020...Last »