Joy. Sau cum să faci bani cu un mop (dacă eşti Jennifer Lawrence)
https://www.ziarulmetropolis.ro/joy-sau-cum-sa-faci-bani-cu-un-mop-daca-esti-jennifer-lawrence/

CRONICĂ DE FILM Nu e mai nimic revelator în povestea americană de succes a unei femei care, pornind de jos, răzbate într-o lume a afacerilor dominată de bărbaţi. David O. Russell scapă totuşi „Joy” de capcanele melodramei de manual, învelind-o într-un ambalaj colorat şi relativ atrăgător.

Un articol de Ionuţ Mareş|7 ianuarie 2016

În fond, nu e mai nimic revelator în povestea americană de succes – cu suişuri şi coborâşuri – a unei femei care, la sfârşitul anilor `80-începutul anilor `90, răzbate într-o lume a afacerilor dominată de bărbaţi. Asta deşi are în grijă o întreagă familie – de la copii la părinţi ciudaţi şi un soţ de care a divorţat.

Personajul central, care dă titlul filmului şi care este jucat de o tot mai matură Jennifer Lawrence, superstarul feminin incontestabil al Hollywoodului ultimilor ani, se inspiră din realitate – Joy Mangano, o prolifică inventatoare şi business woman.

Mai departe, nu contează cât e adevăr şi cât e ficţiune în naraţiunea pe care ne-o livrează David O. Russell. Mult mai stimulativ este de a decortica felul în care acest regizor abonat (deocamdată doar) la nominalizările la Oscaruri şi devenit o voce respectabilă în cinematografia americană cu panaş ştie să vândă cu ajutorul unui ambalaj colorat şi relativ atrăgător o reţetă dacă nu de tot uzată, atunci cel puţin rodată serios – cea a melodramei.

Şi o face îmbogăţind – chiar dacă în maniera sa – panoplia de cineaşti care îşi găsesc sursele de inspiraţie – pe care le şi lasă în final la vedere – în anumite perioade, în special glorioase, din trecutul filmului american.

Dacă în „American Hustle” (2013), David O. Russell miza vizibil pe stilul fastuoşilor şi ţipătorilor ani ’70, în „Joy” urcă cel puţin un deceniu în timp faţă de acţiunea precedentului său film, investigând totodată medii ceva mai bine ancorate în realitatea americană a vremii – de la o familie disfuncţională şi greutăţile ei financiare la dorinţa femeii de autodeterminare şi emancipare (nu e de mirare, prin urmare, că prin personajul său Jennifer Lawrence aminteşte într-un fel de ce făcea Meryl Streep în tinereţe).

Şi ce poate fi mai american decât lansarea în afaceri, prin intermediul unei televiziuni de teleshopping – fenomen în plin având în acei ani -, după ce ai inventat, cu peripeţii, mopul care nu mai trebuie stors cu mâna, aşa cum a făcut Joy?

Exemplul tipic de self-made woman, care în abordarea deloc încorsetată a lui David O. Russell este epurat pe cât posibil de excesele de triumfalism pe care poveştile despre visul american împlinit le atrag invariabil după ele.

Mişcările neconvenţionale ale camerei de filmat – care când se deplasează în ritmul personajelor, când se apropie şi se depărtează de ele sau le observă cu nelinişte şi curiozitate, reuşind în acest fel să le scoată, în ochii spectatorului, din siguranţa pe care ar impune-o situaţiile în care sunt aruncate şi făcându-le comportamentul ceva mai imprevizibil -, tendinţele timide de fragmentarism şi discontinuitate şi mişmaşul muzical fac din „Joy” un film plăcut, în ciuda neputinţei lui David O. Russell de a atinge profunzimi.

Joy este distribuit în România de Odeon Cineplex şi poate fi văzut pe marile ecrane începând cu 8 ianuarie.

INFO

Joy, SUA, 2015

Regie: David O. Russell

Cu: Jennifer Lawrence, Robert De Niro, Bradley Cooper, Edgar Ramirez

Rating: ●●●○○



29
/06
/20

Cele mai noi filme distribuite pe ecranele din România de către Independența Film se văd la TIFF (31 iulie - 9 august, Cluj), în timp ce contul de Vimeo al casei de distribuție primește titluri de referință, producții prezentate și premiate la Cannes.

25
/06
/20

”Grilele, genurile, toate categoriile fixate sunt inamicii criticului” şi ”Libertatea criticului este de a nu se supune ierarhiilor gata făcute”. Sunt doar două dintre numeroasele idei stimulante despre critica de film dintr-un dosar din revista franceză „Cahiers du cinéma” pe aprilie, în ultimul număr înainte de schimbarea echipei editoriale.

21
/06
/20

CRONICĂ DE FILM Realizat în Franţa şi cu o distribuţie formată din Catherine Deneuve, Juliete Binoche şi Ethan Hawke, „La vérité”/”The Truth” (2019) nu este printre cele mai reuşite titluri ale regizorului japonez Hirokazu Koreeda. Un film lejer, dar tonic.

19
/06
/20

Până pe 21 iunie, inclusiv, pot fi văzute gratuit scurtmetraje realizate de regizori români în timpul autoizolării impuse de pandemie, alături de o selecție de filme scurte din 21 de țăre europene, curatoriată de Andrei Tănăsescu, directorul artistic al acestei ediţii.

17
/06
/20

Fascinanta Italie, aflată în vizorul lumii, într-un an cu totul neobișnuit, este în centrul atenției și la Festivalul Internațional de Film Transilvania, de data aceasta, pentru cinema-ul ei seducător.

16
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Nu știu să existe vreo carte în limba română despre Alain Delon, nici măcar în traducere. Dar pentru că accesul la volume în limbi străine e mai ușor decât oricând, recomand două splendide albume în franceză – „L'encyclopédie Alain Delon” (2016) și „Alain Delon. Film par film” (2019).

12
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Cea mai nou apariţie în colecţia de cărţi de film a Editurii Noi Media Print, volumul „Noul cinema, două decenii şi ceva”, de Marian Sorin Rădulescu, adună o serie de texte ale criticului timişorean – de la eseuri mai elaborate, la simple note – despre câteva din filmele regizorilor reprezentativi ai cinematografiei române post-2000.

11
/06
/20

Cele mai bune documentare de mediu din ultimul an, alături de producții recente care s-au remarcat prin povești nebănuite, vor putea fi vizionate online, gratuit, în cadrul celei de-a 9-a ediții Pelicam - Festivalul Internațional de Film despre Mediu și Oameni, între 10-19 iulie.

10
/06
/20

Gala Premiilor Gopo, evenimentul care celebrează și recompensează anual cele mai importante realizări cinematografice din România, va avea loc pe 29 iunie, într-o nouă formulă, adaptată condițiilor actuale, la Verde Stop Arena.

09
/06
/20

OPINIE Radu Jude şi Cristi Puiu sunt cei mai incomozi regizori din cinematografia română. Fiecare film şi fiecare interviu stârnesc un val de reacţii. E drept, taberele lor de admiratori şi de detractori sunt diferite, de multe ori chiar inversate. Nu e o întâmplare însă că tot ei sunt şi autorii unor forme radicale şi îndrăzneţe de cinema.

Pagina 2 din 26412345...102030...Ultima »