Judith State. Actorie versus dans
https://www.ziarulmetropolis.ro/judith-state-actorie-versus-dans/

Judith State este Sandra din filmul „Sieranevada”, în regia lui Cristi Puiu, fapt care îi aduce o nominalizare la Premiile Gopo pentru „Cea mai bună actriţă într-un rol secundar”. Însă Judith State nu este actriţă, ea vine din zona dansului. Cum se împacă, aşadar, filmul şi dansul contemporan?

Un articol de Alina Vîlcan|15 martie 2017

Ce înseamnă pentru tine această nominalizare la Premiile Gopo?   

Nu am mai fost nominalizată până acum pentru niciun premiu, deci asta înseamnă: prima dată când sunt nominalizată pentru un premiu. M-a surprins când mi-am citit numele acolo, pe listă.

Venind din zona dansului, cum ai resimțit această experiență – Sieranevada?

Foarte fizic, organic, visceral. Gândindu-mă retrospectiv, primele senzații care-mi vin în minte țin de un soi de vibrație constantă pe sub piele, de parcă aș fi fost continuu străbătută de curent electric. Aveam simțurile activate la maxim. Deși totul era foarte nou, trăiam acest nou, în mod paradoxal, ca pe o redescoperire. De parcă aș fi accesat, cu memoria ștearsă, o zonă existentă în mine. A fost foarte intens pe absolut toate planurile. Și nu am încetat să fiu dansator pe platou. Adică exercițiile de relaxare sau momentele în care corpul meu avea planul lui și începeam să mă învârt, să mă mișc, nu au fost puse deoparte, ci integrate în această experiență.

Cum ai colaborat cu regizorul Cristi Puiu și cum a arătat pentru voi o zi de filmare?

Colaborarea cu Cristi Puiu este una dintre cele mai fericite întâlniri de care am avut parte, o prețuiesc și mă bucur de ea enorm! Mi-ar plăcea foarte tare să am norocul de a lucra așa și cu un coregraf, să dau peste cineva care și în dans să îmi resusciteze simțurile, să-mi zdruncine zdravăn și să-mi reseteze toate structurile, așa cum a făcut-o Cristi.

Absolut fiecare zi de casting, de repetiții și de filmare a fost o bucurie pentru mine, o cablare puternică la prezent și, în general, așa, un belșug de informație, de hrană pentru minte și suflet. Și nu mi s-a mai întâmplat să am atâta încredere în omul din fața mea! La fel cum nu mi s-a întâmplat nici să lucrez cu cineva care să aibă așa o claritate, atâta forță, răbdare și generozitate. Am învățat foarte multe de la el și o fac în continuare. Sunt norocoasă.

Ce a urmat pentru tine după ce filmul a apărut în cinematografe? Te recunoștea lumea pe stradă, cum reacționau prietenii tăi, familia etc.?

Îmi amintesc că mi-a fost frică de momentul apariției filmului pe ecran. M-au încercat tot felul de sentimente și gânduri destul de posesive, de teritorialitate. Îl simțeam atât de aproape, experiența a fost atât de intensă încât nu prea voiam să mai dau și altcuiva. Și-n plus, mă făcea să simt cumva că e cu punct, că odată ce apare, se încheie drumul. Dar nu a fost așa și mă bucur că redescopăr asta în fiecare zi, că port cu mine această experiență și bogăția ei în cam tot ce fac.

Imediat după premieră am plecat prin țară în turneul de promovare. Mi-a plăcut mult dialogul cu publicul la sesiunile de întrebări și răspunsuri și a fost emoționant să fiu părtașă la felul în care oamenii interpretau și trăiau experiența filmului.

Ce îți place cel mai mult atunci când faci dans, ce ți-a plăcut cel mai mult făcând film?

Îmi place foarte mult munca fizică, epuizarea; punctul în care muzica și mișcarea se întâlnesc într-un moment perfect de sincronizare, ca un sărut care te ia prin surprindere; sentimentul de libertate și abandon care uneori mă copleșește.

Această libertate am trăit-o și pe platoul de filmare și m-a surprins intensitatea și continuitatea stării de prezență din care se năștea. Mi-a plăcut mult că în relația cu ceilalți (actori) nu aveam de ales, nu exista altă opțiune în afara adevărului, a sincerității și eram cumva forțată să fiu eu, acolo, „dezbrăcată”. Lucru pe care în realitate nu îl prea fac.

Te tentează să mai joci? Te-a prins acest „microb” al cinematografiei?

A fost o mare bucurie să lucrez la film, mai mare decât pot cuprinde în câteva cuvinte și da, mi-ar plăcea să mai joc. Și aș repeta experiența lucrului cu Cristi Puiu oricând.

Ce ți s-a părut cel mai interesant la personajul tău – Sandra? Ai avut o replică preferată?

Titlul de „personajul Sandra” mă pune cumva la distanță, ca și când aș vorbi despre o altă persoană și nu pot spune că simt asta. Nu ma raportez la Sandra ca la ceva exterior mie, către care am făcut un drum spre a o descoperi, ci mai degrabă ca la o unealtă prin intermediul căreia, închizându-mi ochiul vigilent auto-observator și critic, am reușit să mă apropii de mine. Una dintre replicile care-mi plăceau cel mai mult a picat la montaj: „Milupa, Aptamil, Hipp. Altceva nu iei!”.

Judith State1

Judith State, în „Sieranevada” (regia: Cristi Puiu)

Dincolo de acest film, unde mai poți fi văzută?

În studio, la cursurile de dans contemporan pentru începători și intermediari, dansând în filmul „6,9 pe scara Richter” al lui Nae Caranfil, la Teatrul Odeon în spectacolul „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită”, în muzicalul „My Fair Lady”, în următorul spectacol al coregrafului Cosmin Manolescu – „Dans#Wanderer” și, în curând, în proiectul video „The Poetry Project”.

Acelora care ar vrea să știe mai multe despre actrița care o interpretează pe Sandra, în cel mai nou film de Cristi Puiu, ce le-ai spune?

Că îi aștept la cursurile mele de dans contemporan, să ne cunoaștem, să dansăm împreună.

Cea de-a XI-a ediţie a Premiilor Gopo va avea loc marţi, 21 martie 2017, în Sala Mare a Teatrului Naţional „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti, și va fi transmisă în direct pe TVR 2.

Colaborarea cu Cristi Puiu este una dintre cele mai fericite întâlniri de care am avut parte! Mi-ar plăcea să am norocul de a lucra așa și cu un coregraf, să dau peste cineva care și în dans să îmi resusciteze simțurile, să-mi zdruncine zdravăn și să-mi reseteze toate structurile, așa cum a făcut-o Cristi.

Foto: Liviu Ștefan

14
/05
/14

10 actori talentați din teatrele din România vor avea parte de expunere, de întâlniri cu publicul, presa și specialiștii din industria filmului la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (30 mai – 8 iunie), în cea de-a treia ediție a programului 10 pentru FILM.

13
/05
/14

Cu ocazia celei de 67-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Cannes (14 – 25 mai 2014), TV5MONDE va avea un program special, pe toată durata prestigiosului eveniment cinematografic.

12
/05
/14

22 de povești românești, 14 lungmetraje și 8 scurtmetraje, unele prezentate în premieră absolută, se regăsesc în mult-așteptata secțiune Zilele Filmului Românesc, la cea de-a 13-a ediție a Festivalului Internațional de Film Transilvania (30 mai – 8 iunie).

12
/05
/14

Borgman este un thriller horror cu tentă de umor negru, regizat de olandezul Alex van Warmerdam (The Northerners, The Dress), despre un vagabond care intră în viaţa unei familii din partea superioară a societăţii, transformând-o imediat într-un adevărat coşmar.

12
/05
/14

CRONICĂ DE FILM. Documentarul ”Bucureşti, unde eşti?”, al fotografului şi cineastului Vlad Petri, surprinde protestele din 2012 din Capitală, oferind nu doar o perspectivă empatică şi cu o certă valoare sociologică şi istorică, dar şi o încercare, mai subtilă, de chestionare a realităţii.

09
/05
/14

Ar fi putut concura cu marile actriţe de la Hollywood, dar a ales să uimească Parisul. A devenit o stea în cinematografia franceză a anilor ’30. „Cea mai aristocratică dintre actriţe“, „regina teatrului din Paris“, „unica“, „extraordinara“, „inimitabila Elvira“, aşa cum o alinta presa, Elvira Popescu a cucerit publicul francez, îmblânzindu-i pe cei mai exigenţi critici. Cei mai renumiţi dramaturgi ai vremii au scris pentru ea.

09
/05
/14

Ioana Flora a primit Premiul pentru interpretare feminină din partea Uniunii Cineaștilor din România, pentru rolul Tania din Déjà Vu (2013), producție independentă în regia lui Dan Chișu.

08
/05
/14

CRONICĂ DE FILM „#Selfie”, debutul în lungmetraj al Cristinei Iacob, este ca o postare stridentă pe Facebook care se vrea spiritual-amuzantă şi ţipă din toţi rărunchii după like-uri, deşi e superficială şi nepăsătoare că ar putea fi considerată pueril-banală.

07
/05
/14

Sâmbătă, 10 mai și duminică, 11 mai, la Noul Cinematograf Al Regizorului Român, sunteţi invitaţi la un eveniment de marcă: proiecția trilogiei "Paradise" - semnată de austriacul Ulrich Seidl -, deliciul criticii internaționale

06
/05
/14

Filmele europene și independente se bucură de un public mai numeros în 2014, datorita ediției a IV-a a proiectului cultural Cinema-Edu, dedicat liceeniilor din București și din alte 10 localități din România.

06
/05
/14

Filmul "Poziţia copilului", în regia lui Călin Peter Netzer, a câştigat marele premiu şi trofeul Uniunii Cineaştilor din România (UCIN) pe anul 2013. Gala premiilor UCIN reprezintă aprecierea juriului desemnat de UCIN pentru cele mai importante realizări cinematografice şi de televiziune ale anului precedent.

06
/05
/14

Sophia Loren, una dintre cele mai cunoscute actriţe italiene, a fost desemnată invitatul de onoare de la Cannes Classic 2014, care va celebra totodată naşterea westernului italian şi împlinirea a 30 de ani de când filmul "Paris Texas", de Wim Wenders, a primit trofeul Palme d'Or.

05
/05
/14

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „Când primăvara e fierbinte“ (1961) şi „Ţărmul n-are sfârşit“ (1963), filme aproape necunoscute, impuneau un cineast unic şi, din păcate, ignorat, atât la vremea lui, dar mai ales în prezent - Mircea Săucan.