Judith State. Actorie versus dans
https://www.ziarulmetropolis.ro/judith-state-actorie-versus-dans/

Judith State este Sandra din filmul „Sieranevada”, în regia lui Cristi Puiu, fapt care îi aduce o nominalizare la Premiile Gopo pentru „Cea mai bună actriţă într-un rol secundar”. Însă Judith State nu este actriţă, ea vine din zona dansului. Cum se împacă, aşadar, filmul şi dansul contemporan?

Un articol de Alina Vîlcan|15 martie 2017

Ce înseamnă pentru tine această nominalizare la Premiile Gopo?   

Nu am mai fost nominalizată până acum pentru niciun premiu, deci asta înseamnă: prima dată când sunt nominalizată pentru un premiu. M-a surprins când mi-am citit numele acolo, pe listă.

Venind din zona dansului, cum ai resimțit această experiență – Sieranevada?

Foarte fizic, organic, visceral. Gândindu-mă retrospectiv, primele senzații care-mi vin în minte țin de un soi de vibrație constantă pe sub piele, de parcă aș fi fost continuu străbătută de curent electric. Aveam simțurile activate la maxim. Deși totul era foarte nou, trăiam acest nou, în mod paradoxal, ca pe o redescoperire. De parcă aș fi accesat, cu memoria ștearsă, o zonă existentă în mine. A fost foarte intens pe absolut toate planurile. Și nu am încetat să fiu dansator pe platou. Adică exercițiile de relaxare sau momentele în care corpul meu avea planul lui și începeam să mă învârt, să mă mișc, nu au fost puse deoparte, ci integrate în această experiență.

Cum ai colaborat cu regizorul Cristi Puiu și cum a arătat pentru voi o zi de filmare?

Colaborarea cu Cristi Puiu este una dintre cele mai fericite întâlniri de care am avut parte, o prețuiesc și mă bucur de ea enorm! Mi-ar plăcea foarte tare să am norocul de a lucra așa și cu un coregraf, să dau peste cineva care și în dans să îmi resusciteze simțurile, să-mi zdruncine zdravăn și să-mi reseteze toate structurile, așa cum a făcut-o Cristi.

Absolut fiecare zi de casting, de repetiții și de filmare a fost o bucurie pentru mine, o cablare puternică la prezent și, în general, așa, un belșug de informație, de hrană pentru minte și suflet. Și nu mi s-a mai întâmplat să am atâta încredere în omul din fața mea! La fel cum nu mi s-a întâmplat nici să lucrez cu cineva care să aibă așa o claritate, atâta forță, răbdare și generozitate. Am învățat foarte multe de la el și o fac în continuare. Sunt norocoasă.

Ce a urmat pentru tine după ce filmul a apărut în cinematografe? Te recunoștea lumea pe stradă, cum reacționau prietenii tăi, familia etc.?

Îmi amintesc că mi-a fost frică de momentul apariției filmului pe ecran. M-au încercat tot felul de sentimente și gânduri destul de posesive, de teritorialitate. Îl simțeam atât de aproape, experiența a fost atât de intensă încât nu prea voiam să mai dau și altcuiva. Și-n plus, mă făcea să simt cumva că e cu punct, că odată ce apare, se încheie drumul. Dar nu a fost așa și mă bucur că redescopăr asta în fiecare zi, că port cu mine această experiență și bogăția ei în cam tot ce fac.

Imediat după premieră am plecat prin țară în turneul de promovare. Mi-a plăcut mult dialogul cu publicul la sesiunile de întrebări și răspunsuri și a fost emoționant să fiu părtașă la felul în care oamenii interpretau și trăiau experiența filmului.

Ce îți place cel mai mult atunci când faci dans, ce ți-a plăcut cel mai mult făcând film?

Îmi place foarte mult munca fizică, epuizarea; punctul în care muzica și mișcarea se întâlnesc într-un moment perfect de sincronizare, ca un sărut care te ia prin surprindere; sentimentul de libertate și abandon care uneori mă copleșește.

Această libertate am trăit-o și pe platoul de filmare și m-a surprins intensitatea și continuitatea stării de prezență din care se năștea. Mi-a plăcut mult că în relația cu ceilalți (actori) nu aveam de ales, nu exista altă opțiune în afara adevărului, a sincerității și eram cumva forțată să fiu eu, acolo, „dezbrăcată”. Lucru pe care în realitate nu îl prea fac.

Te tentează să mai joci? Te-a prins acest „microb” al cinematografiei?

A fost o mare bucurie să lucrez la film, mai mare decât pot cuprinde în câteva cuvinte și da, mi-ar plăcea să mai joc. Și aș repeta experiența lucrului cu Cristi Puiu oricând.

Ce ți s-a părut cel mai interesant la personajul tău – Sandra? Ai avut o replică preferată?

Titlul de „personajul Sandra” mă pune cumva la distanță, ca și când aș vorbi despre o altă persoană și nu pot spune că simt asta. Nu ma raportez la Sandra ca la ceva exterior mie, către care am făcut un drum spre a o descoperi, ci mai degrabă ca la o unealtă prin intermediul căreia, închizându-mi ochiul vigilent auto-observator și critic, am reușit să mă apropii de mine. Una dintre replicile care-mi plăceau cel mai mult a picat la montaj: „Milupa, Aptamil, Hipp. Altceva nu iei!”.

Judith State1

Judith State, în „Sieranevada” (regia: Cristi Puiu)

Dincolo de acest film, unde mai poți fi văzută?

În studio, la cursurile de dans contemporan pentru începători și intermediari, dansând în filmul „6,9 pe scara Richter” al lui Nae Caranfil, la Teatrul Odeon în spectacolul „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită”, în muzicalul „My Fair Lady”, în următorul spectacol al coregrafului Cosmin Manolescu – „Dans#Wanderer” și, în curând, în proiectul video „The Poetry Project”.

Acelora care ar vrea să știe mai multe despre actrița care o interpretează pe Sandra, în cel mai nou film de Cristi Puiu, ce le-ai spune?

Că îi aștept la cursurile mele de dans contemporan, să ne cunoaștem, să dansăm împreună.

Cea de-a XI-a ediţie a Premiilor Gopo va avea loc marţi, 21 martie 2017, în Sala Mare a Teatrului Naţional „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti, și va fi transmisă în direct pe TVR 2.

Colaborarea cu Cristi Puiu este una dintre cele mai fericite întâlniri de care am avut parte! Mi-ar plăcea să am norocul de a lucra așa și cu un coregraf, să dau peste cineva care și în dans să îmi resusciteze simțurile, să-mi zdruncine zdravăn și să-mi reseteze toate structurile, așa cum a făcut-o Cristi.

Foto: Liviu Ștefan

21
/06
/20

CRONICĂ DE FILM Realizat în Franţa şi cu o distribuţie formată din Catherine Deneuve, Juliete Binoche şi Ethan Hawke, „La vérité”/”The Truth” (2019) nu este printre cele mai reuşite titluri ale regizorului japonez Hirokazu Koreeda. Un film lejer, dar tonic.

19
/06
/20

Până pe 21 iunie, inclusiv, pot fi văzute gratuit scurtmetraje realizate de regizori români în timpul autoizolării impuse de pandemie, alături de o selecție de filme scurte din 21 de țăre europene, curatoriată de Andrei Tănăsescu, directorul artistic al acestei ediţii.

17
/06
/20

Fascinanta Italie, aflată în vizorul lumii, într-un an cu totul neobișnuit, este în centrul atenției și la Festivalul Internațional de Film Transilvania, de data aceasta, pentru cinema-ul ei seducător.

16
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Nu știu să existe vreo carte în limba română despre Alain Delon, nici măcar în traducere. Dar pentru că accesul la volume în limbi străine e mai ușor decât oricând, recomand două splendide albume în franceză – „L'encyclopédie Alain Delon” (2016) și „Alain Delon. Film par film” (2019).

12
/06
/20

CRONICĂ DE CARTE Cea mai nou apariţie în colecţia de cărţi de film a Editurii Noi Media Print, volumul „Noul cinema, două decenii şi ceva”, de Marian Sorin Rădulescu, adună o serie de texte ale criticului timişorean – de la eseuri mai elaborate, la simple note – despre câteva din filmele regizorilor reprezentativi ai cinematografiei române post-2000.

11
/06
/20

Cele mai bune documentare de mediu din ultimul an, alături de producții recente care s-au remarcat prin povești nebănuite, vor putea fi vizionate online, gratuit, în cadrul celei de-a 9-a ediții Pelicam - Festivalul Internațional de Film despre Mediu și Oameni, între 10-19 iulie.

10
/06
/20

Gala Premiilor Gopo, evenimentul care celebrează și recompensează anual cele mai importante realizări cinematografice din România, va avea loc pe 29 iunie, într-o nouă formulă, adaptată condițiilor actuale, la Verde Stop Arena.

08
/06
/20

Cea de-a 24-a ediție a FFE se mută din sălile de cinema în spațiul online și oferă acces gratuit de pe 8 până pe 21 iunie pe două platforme: în perioada 8-16 iunie pe platforma FFE.ro, iar între 17-21 iunie pe platforma TIFF Unlimited.

06
/06
/20

După această perioadă în care toată activitatea artistică a Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova s-a desfășurat în locul de joacă online #teatruncasACASAteatru, a venit și momentul în care actorii și echipa Naționalului își reiau activitatea și pun primii pași pe scenă, respectând toate măsurile de siguranță impuse de actualele condiții de funcționare a instituțiilor de spectacol.

01
/06
/20

RECOMANDĂRI De la documentarele lui Serghei Lozniţa şi comediile de început ale lui Nanni Moretti şi până la dramele lui Krzysztof Zanussi, excentricităţile lui Serghei Paradjanov şi o amplă retrospectivă a cinema-ului indian, arhiva MUBI, pusă la dispoziţia abonaţilor, oferă numeroase tentaţii cinefile.

28
/05
/20

CRONICĂ DE FILM La unele documentare ne uităm pentru că ne interesează mai ales un autor sau un stil. Iar pe altele le privim în primul rând pentru subiect. Din a doua categorie face parte „Becoming” (2020), de Nadia Hallgren – un film despre Michelle Obama produs şi difuzat de Netflix.