Julieta vrea la UNATC
https://www.ziarulmetropolis.ro/julieta-vrea-la-unatc/

„Julieta fără Romeo”, noul spectacol al regizorului Bogdan Theodor Olteanu, pus în scenă la Teatrul Odeon, ne reaminteşte un lucru elementar, dar pe care îl uităm des. Nu e nevoie de mari desfăşurări de forţe pentru a realiza un spectacol isteţ care ştie deopotrivă să emoţioneze şi să spună ceva important despre lumea în care trăim, reinterpretând în acelaşi timp un text clasic.

Un articol de Ionuţ Mareş|7 iunie 2021

Textul care stă la baza spectacolului, scris de Bogdan Theodor Olteanu şi Alex Mircioi, ia trei arhetipuri feminine din „Romeo şi Julieta” – mama, fiica şi doica – şi le aduce în România de astăzi, nu înainte de a le îmbogăţi cu câteva referinţe la alte personaje şi piese clasice.

Evident, ideea nu e nouă, însă implantul e cât se poate de firesc. Suntem într-un orăşel de provincie, în familia unui afacerist absent aproape tot timpul de acasă şi aparent certat cu legea.

Marta (Elvira Deatcu) e soţia şi mama care se ocupă de treburi şi pentru care aparenţele contează – e genul de femeie care se străduieşte să lase impresia că familia e una fericită şi că totul e sub control, inclusiv dependenţa sa suspectă de gin.

Dar Marta are o nouă problemă – fata sa, Julieta (Ioana Bugarin), vrea să meargă la actorie la UNATC, la Bucureşti. Mama şi-ar dori însă ca fiica ei să studieze la ASE, aşa cum au făcut ea şi soţul său, în anii `90, când s-au şi cunoscut şi când pare că au trăit o poveste intensă de iubire.

În schimb, Julieta, ca orice tânără rebelă, e hotărâtă să îşi urmeze drumul, în ciuda opoziţiei părinţilor. Aşa că, atunci când nu se ceartă cu maică-sa, ia meditaţii acasă pentru admitere, pe „Romeo şi Julieta”, de la o veche cunoştinţă a familiei, Sonia (Ruxandra Maniu), o actriţă plecată la rândul ei acum ceva timp la Bucureşti cu mari speranţe, rămase însă neîmplinite.

Eternul conflict între mentalităţi şi generaţii, dar completat cu o permanentă chestionare a ipostazelor feminine într-o societate încă patriarhală (deşi bărbaţii lipsesc, se face deseori referire la ei, iar imaginea lor nu e una grozavă), devine un bun motor narativ. În fond, cine nu se regăseşte în cel puţin unul din cele trei personaje?

Aici e de fapt marele merit al spectacolului – transformă o situaţie de viaţă obişnuită într-o poveste universală, cu trei anti-eroine care se zbat în dorinţa de a nu se mai defini în funcţie de altcineva şi de a-şi asuma propriul destin. Iar contrastul dramaturgic e unul ofertant – în timp ce Marta şi Sonia au ajuns să trăiască mai mult din amintiri, Julieta îşi cere cu insistenţă dreptul la iluzie, la posibilitatea împlinirii. De aici şi refuzul ei de a intra în rolurile sociale sau familiale spre care o împing cele două.

Revigorant e că Olteanu face toate astea cu mijloace cât mai simple, ca o pledoarie discretă pentru renunţarea la artificii inutile şi pentru întoarcerea la lucrurile esenţiale şi eficiente: un decor minimalist (două mese şi mai multe scaune, împărţite în trei spaţii luminate alternativ), un text credibil şi cu dialoguri convingătoare, gândite să nuanţeze portretul fiecăreia dintre cele trei protagoniste, şi mai ales jocuri actoriceşti de o naturaleţe şi de un echilibru impresionante.

Cele trei actriţe sunt într-atât de bune şi dau atât de multă viaţă personajelor, încât până şi scenele de efuziune emoţională şi chiar şi tradiţionalele monoloage, adică cele mai riscante momente dintr-un spectacol, degajă un puternic realism.

Înţelegem la final că fiecare dintre cele trei femei îşi are partea de adevăr şi drama sa, pe care glumele, ironiile şi răutăţile nu le pot ascunde. În ciuda ciocnirilor, îşi dau seama că au nevoie una de alta, fie şi numai pentru a-şi putea mărturisi deschis dorinţele şi suferinţele, visele şi dezamăgirile, şi pentru a face astfel viaţa mai suportabilă.

28
/03
/24

O nouă lună într-un șir aparent nesfârșit plasat sub semnul „vremurilor interesante” este o nouă invitație la oglindire prin artă. De la criza de mediu la traume transmise de-a lungul generațiilor, de la apăsarea cu care ne zdrobesc rolurile de gen în societate, la dificultățile în comunicare, spectacolele Vanner Collective vorbesc despre probleme cu care ne confruntăm zi de zi, conștienți sau nu, abordate cu empatie și cu inteligență, cu un amestec dezarmant de onestitate și teatralitate.

26
/03
/24

Cum se poate găsi un echilibru între stăpânirea strategiilor de comunicare, acumularea cunoștințelor de SEO și duelul cu algoritmii opaci ai tuturor platformelor de social media, de la Instagram la Facebook, de la Tik-Tok la Reddit, toate acestea fiind necesare pentru a ajunge la public, și activitatea propriu-zisă de a crea un concept sau un produs?

22
/03
/24

În contextul celebrării a 20 de ani de existență, Centrul Național al Dansului București (CNDB) extinde Ziua Internațională a Dansului pe durata întregii luni aprilie. Astfel, spectatorii vor avea ocazia să vizioneze spectacole de dans internaționale prezentate în premieră în România, producții coregrafice naționale, dar și să participe la discuții cu artiștii.

22
/03
/24

Pe 23 martie 2021, la 93 de ani, după aproape un secol petrecut printre lumini, umbre și culori, a părăsit această lume, lăsând în urmă o istorie a costumului, zeci de volume, nenumărate expoziții, o mulțime de obiecte adunate într-o colecție de o valoare greu de estimat, care, poate, își va găsi în timp un spațiu pentru ca muzeul visat de ea să existe.

22
/03
/24

Cum poate râsul să fie terapeutic? Cum poate cufundarea în natură să ne aline? Cum ne poate ajuta arta mișcării să avem o relație mai bună, mai creativă cu procesul de înaintare în vârstă? În căutarea răspunsurilor la aceste întrebări, Asociația Developing Art lansează proiectul de cercetare artistică All Sorts of Care: o serie de rezidențe artistice dedicate explorării legăturilor complexe dintre corp și minte, în contextul râsului, al îmbătrânirii și al prezenței umane, ca un martor tăcut ce face parte din natură, toate privite prin filtrul ideii de grijă.

21
/03
/24

Cele mai noi filme cu Mads Mikkelsen și Sir Anthony Hopkins în rolurile principale și multipremiatul „All of Us Strangers” (foto) (r. Andrew Haigh) sunt doar câteva dintre titlurile incluse în programul celei de-a 23-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania, care va avea loc la Cluj-Napoca între 14 și 24 iunie.

21
/03
/24

Joi, 28 martie, de la ora 19.00, va avea loc la sediul Teatrului Masca (Bd. Uverturii, nr. 14) a șasea întâlnire din seria dezbaterilor performative moderate de Alex Tocilescu. Tema ediției este „Ăștia o să ne plătească nouă pensia?!”

20
/03
/24

Denisa Nicolae are multe nesiguranțe și incertitudini. Râde zgomotos și plânge cu sughițuri. Iubește. Lumea ei e mare și jucăușă, din când în când o prinde cu tandrețe, să nu fugă, și o face vizibilă, puțin câte puțin.