Jurnalul unei dame de pică (1) – Deutschland, Deutschland… über alles
https://www.ziarulmetropolis.ro/jurnalul-unei-dame-de-pica-1-deutschland-deutschland-uber-alles/

Recunosc, am plâns la golul lui Basti împreună cu superba sa logodnică, jucătoarea de tenis Ana Ivanovici. Şi, odată cu noi, întreaga emisferă nordică. Mă uitam în jurul meu şi toţi, tineri sau bătrâni, doamne elegante sau bărbaţi demni, îşi ştergeau lacrimile, fiecare într-un gest personal, încercând sa camufleze momentul.

Un articol de Pantacruel|12 Iulie 2016

Am fost duminică seară cu câțiva prieteni, la Lille, pe arena Stade Pierre Mauroy, la Germania – Ucraina, al doilea meci din Grupa C de la Euro 2016.

A fost, aş spune, unul dintre cele mai frumoase meciuri pe care le-am văzut live, în viaţa mea, pe cele mai superbe şi scumpe stadioane ale lumii.  Şi, credeţi-mă, nu au fost puţine. Stadioanele. Santiago Bernabeu – stadionul lui Real Madrid, echipa mea preferată, apoi Wembley din Londra, Allianz Arena din Munchen, stadion care îşi poate schimba culoarea precum cameleonii şi, bineînţeles, Maracana, din Rio de Janeiro, templul pe care Pele a înscris golul său cu numărul 1000.

Cei care mă cunosc îndeaproape pot confirma că vibrez deopotrivă la voleurile senzuale ale croatului Lucian Modrici sau la finalizările cu repetiţie executate cu precizie chirurgicală de Bobby Lewandowski, că rezonez cu romantismul dramatic al fotbalului latino, dar nimic nu mă impresionează așa cum o fac autenticii jucători ai „Manschaftului” de astăzi, deţinători ai titlului mondial cucerit în urmă cu 2 ani, în Brazilia.

Aceasta poate şi pentru că în copilărie mă furișam la mai toate filmele cu nemţi care rulau la cinematograful din cartier şi rămâneam “prizonieră” în sala întunecată trei, patru spectacole la rând, afundată într-un fel de transă magică (şi cine îndrăznea să dea afară un biet copil?!), dar mai ales pentru că din ziua în care am deschis primele cărţi de Kant, Heidegger, Goethe sau Thomas Mann m-am adăpat cu atâta înțelepciune şi sensibilitate!

Prezentat cu clasă şi profesionalism de televiziunea din Pache Protopopescu – soarele audiovizualului românesc -, spectacolul de aseară a avut emoție, a avut dinamism, a avut contraatacuri sublime, a avut ritm şi ne-a relevat o echipă a Ucrainei pătimaşă, care a pus destule probleme apărării conduse cu inteligenţă şi mână forte de cel mai bun portar al lumii la ora actuală, a avut rating,  cornere şi faulturi, pe scurt, a fost un meritat omagiu adus acestui eveniment de clasă care este Europeanul de fotbal.

Primul gol al meciului a venit după prima fază periculoasă a germanilor, Shkodran Mustafi, un fundaş cu origini albaneze, reuşind o frumuseţe de gol, după o pasă absolut senzaţioanlă venită din gheata lui Toni Kroos.

Al doilea, opera bravului veteran Bastian Schweinsteiger, a căzut ca o cortină de fier peste impunătorul oraş cu strazi medievale şi clădiri flamande, aflat la numai o oră de Paris.

Am plâns la golul lui Basti

Recunosc, am plâns la golul lui Basti împreună cu superba sa logodnică, jucătoarea de tenis Ana Ivanovici. Şi, odată cu noi, întreaga emisferă nordică. Mă uitam în jurul meu şi toți, tineri sau bătrâni, doamne elegante sau bărbaţi demni, îşi ștergeau lacrimile, fiecare într-un gest personal, încercând sa camufleze momentul.

jurnalulAu fost, ce-i drept, şi câteva momente nefericite, în opinia mea! De pildă cei doi arbitri asistenţi Michael Mullarkey şi Stephen Child, ambii din Anglia, care n-au avut deloc prestația pe care o cerea nivelul unui astfel de eveniment şi de care eu, una, n-am auzit vreodată. Sau deposedările tacticoase ale lui Shevchuk – nici de el nu prea auzisem  ever, care … mi-au zgâriat pur şi simplu retina.

Ca să nu mai amintesc de dezgustătorul gest făcut de Joachim Low (îmbrăcat într-o ţinută vulgară şi kitschoasă, că veni vorba!), care şi-a băgat mâna în pantaloni, s-a scărpinat la ce se scarpină bărbaţii de obicei, şi apoi şi-a mirosit degetele. Însă, e adevărat, nu asta este esențial la un astfel de meci, pentru că şi cultura mea fotbalistică o avea şi ea limitele ei!

În schimb, au strălucit şi au extaziat publicul, pur şi simplu, Konoplyanka – preferatul bunicii mele -, Yarmolenko şi Kovalenko de la ucrainieni, iar de la nemţi: Mustafi, Hector, Kroos, Howedes, Khedira, Gotze, Ozil, Draxler, Schurrle, T. Muller, Schweinsteiger şi Boateng, absolut fa-bu-los!!!

Cât despre Neuer, vorba lui Ion Ţiriac, a jucat atât de frumos încât nu se poate spune în cuvinte! Blond, înalt, cu ochii albaştri şi îmbrăcat cu un elegant echipament de culoarea smolii topite – detaliu de brand personal –  inconfundabilul Manuel Neuer părea o icoană. O icoană vie coborâtă în mijlocul muritorilor pentru a le aduce bucurie. Publicul recunoscător îi savura cu pietate paradele halucinante, așa cum adevăraţii cinefili urmăreau, odinioară, filmele lui Andrei Tarkovski.

Foto: Jurnalul unei dame de pică , Europeanul Metropolis – euro 2016, facebook

24
/03
/17

E ceva putred cu Danemarca, spun eu în momentul când văd umbra tricourilor acestei echipe naționale de fotbal . În 1601(1600 conform unor surse alternative) William Shakespeare, prin gura unui ofiţer, personaj episodic în „Hamlet”, spunea că “E ceva putred în Danemarca” (“Something is rotten in the state of Denmark! “), tot din cauza unei umbre.

10
/11
/16

Echipa națională seamănă tot mai mult cu mine! Cum eu aștept să câștig la loto, în cap am multe numere, dar nu am mai intrat într-o agenție a loteriei de mai bine de 20 de ani, așa și echipa pregătită de Iordănescu vrea să câștige fără să atace.

10
/11
/16

Asediată de nevoi, schimbări, autosuficienţă, lipsă de cultură sportivă, echipa naţională a ajuns în punctul în care orice adunare, ca să nu zicem adunătură, de unsprezece bărbați, care se pot deplasa, este considerată o formație redutabilă.

06
/10
/16

Dopată cu optimism importat din Germania, echipa naţională are parte de o dublă deplasare teribilă în următoarele zile. Să joci în doar patru zile și cu Armenia și cu Kazahstan nu este puțin lucru pentru niște băieți cu „naturelul simțitor” cum sunt ai noștri, capabili să intre în depresie și dacă le atingi epiderma cu o floare.

12
/07
/16

Polonia s-a calificat în sferturile Euro 2016, dar peste 25 de ani, dacă cineva își va aduce aminte de acest meci o va face datorită golului superb marcat de Shaquiri. Genul de bijuterie, care pe vremea când transmisiile în direct erau mai puține și reluările erau mai rare decât florile de colț, putea fi povestită ore în șir de un iubitor de fotbal unui înrobit de acest sport.

12
/07
/16

O idee greu de suportat pentru englezi: dincolo de un anume punct, precis delimitat în timp (1966, anul în care au devenit campioni mondiali, pe teren propriu, graţie unui arbitru sovietic lovit brusc de miopie), istoria fotbalului lor nu a mai fost reală.

12
/07
/16

Brazilia nu e la Euro. Ar fi meritat, la cât de prost a jucat zilele astea la Copa América (tocmai ce a pierdut la Peru, shuperu peru peru peru, fiind eliminată încă din grupe). Ar fi fost şi-n ton, şi-n semiton cu ce se întâmplă zilele acestea în Franţa, unde 24 de formaţii (enooooooooorm de multe!) expun pragmatism rudimentar, malaxează frustrări şi din când în când oferă şi ceva fotbal.

12
/07
/16

Trăim una dintre acele zile magice când după o cafea mare și amară nu putem spune nici că a fost bine, dar nici nu ne lasă inima să zicem că a fost rău. „Atunci, cum a fost?”, ar putea întreba un neutru. „Ca la noi”, ar fi primul răspuns valid, și orice am pune după ar strica totul.

12
/07
/16

În iunie 1984, eram prea mic și prea izolat ca să fi citit cartea lui George Orwell („1984”), dar suficient de mare ca să știu cum stă treaba cu „Big Broter”, care ne urmărea din toate pozițiile. Cu toate acestea, în luna aceea am fost cel mai liber om de pe pământ, grație fotbalului.

12
/07
/16

„Dacă privim cu atenţie un animal, avem sentimentul că înlăuntrul lui se ascunde un om care-şi bate joc de noi”, zice undeva Canetti. Scriitor. Unul dintre cei mari. Şi subevaluaţi. Dar e mai bine aşa. Decât să fie snobat aiurea mai bine să fie citit de cei care (îl) merită. În ciuda rezonanţei latine a numelui, Canneti s-a născut în Bulgaria, a scris magistral în germană şi a devenit cetăţean britanic mai spre final. Un cosmopolit. Nu ştiu câte lire ar fi dat pe Brexit, însă mi-am amintit de vorbele lui privind tabloul optimilor de finală.

12
/07
/16

Motto : „Prin asta eşti celebră-n Orient, O, ţară tristă, plină de humor...” (Cu voi - George Bacovia) Chiar dacă părea greu de crezut, soarele a răsărit și după ce echipa națională a fost învinsă și trimisă acasă de către Albania. Sunt ceva nori pe cer, dar garantez că vor trece și aceștia.

12
/07
/16

„Într-o vale îndepărtată din Iugoslavia, se pare că locuitorii au abolit hazardul, graţie unei aruncări speciale de zaruri”. Am citit asta undeva, nu mai ştiu unde, după cum nu sunt sigur nici dacă asta e forma exactă a citatului sau doar o aproximare personală. Oricum, capturează esenţialul. Ce ştiu însă cu precizie e că respectiva vale nu era pe teritoriul Croaţiei de azi. Dacă era, meciul cu Portugalia ar fi fost o formalitate.

Page 1 of 3123