„La drum cu tata”. Fără personalitate
https://www.ziarulmetropolis.ro/la-drum-cu-tata-fara-personalitate/

CRONICĂ DE FILM. E dificil de scris despre un debut care se anunţa promiţător, dar care se dovedeşte dezamăgitor, aşa cum este „La drum cu tata”, de Anca Miruna Lăzărescu, o regizoare româncă stabilită în Germania, unde a absolvit Universitatea de Televiziune şi Film din München.

Un articol de Ionuţ Mareş|2 februarie 2017

E cu atât mai greu, cu cât lungmetrajul este o complexă coproducţie europeană (Germania-România-Ungaria-Suedia). Iar trama este plasată în august 1968, când, pe fundalul invaziei conduse de sovietici în Cehoslovacia şi a celebrului discurs al lui Nicolae Ceauşescu de condamnare a intervenţiei (redat printr-o înregistrare de arhivă), doi fraţi româno-germani (jucaţi de Alex Mărgineanu şi Răzvan Enciu) îşi duc tatăl bolnav (Ovidiu Schumacher) de la Arad spre Germania de Est pentru o operaţie. Călătoria nu se desfăşoară aşa cum era prevăzut, astfel că familia ajunge inclusiv în Germania de Vest, prilej dramaturgic pentru a pune în oglindă imaginile a două lumi diferite.

Însă eforturile de producţie şi ambiţia de a reconstitui cât mai fidel o epocă, pornind, aşa cum mărturişte regizoarea, de la întâmplări reale prin care a trecut tatăl său, nu pot fi invocate ca alibiuri pentru lipsa de personalitate şi de îndrăzneală a acestui film cuminte. Debutul este, de foarte multe ori, cartea de vizită a unui regizor, cea care îl impune. De aceea, mulţi autori de cinema îşi asumă, conştient sau instinctiv, cele mai mari riscuri la început de drum. Nu este cazul aici.

Desprinsă de orice influenţă majoră a Noului Cinema Românesc, fapt care putea fi un avantaj, prin potenţialul de a aduce un suflu nou, al unui alt stil, al unei alte şcoli şi al altor experienţe, Anca Miruna Lăzărescu alege, în schimb, calea uşoară. Opţiunea unui film „internaţional”, fără mari ambiţii, cu excepţia unei griji apăsate pentru imagine (Christian Stangassinger), atinsă uşor de calofilie, şi a unor costume şi decoruri într-o cromatică pronunţată.

Cauza principală a lipsei de forţă din „La drum la tata” vine din scenariu, al cărui academism iese la suprafaţă cu fiecare personaj, mereu încadrabil câte unui tipar, şi cu fiecare conflict – schematic şi previLa drum cu tata zibil.

Fiul cel mare, medic, este colaborator al Securităţii, în timp ce fiul cel mic, student, compune şi cântă melodii subversive şi
scrie pe ziduri numele lui Alexander Dubček, liderul reformator de scurtă durată al Cehoslovaciei. Însă rolurile se vor schimba odată cu sosirea în Germania de Vest, dar transformările prin care se presupune că trec cei doi tineri sunt firav dramatizate. Ele sunt rezultatul mai degrabă al unei scriituri multe prea vizibile, al artificiilor unui scenariu de manual clasic, fără strălucire şi fără respiraţie, care cere ca personajele să sufere schimbări uşor perceptibile, iar fiecare secvenţă să aibă un minim conflict.

În aceeaşi notă simplistă este redat şi contrastul din Occident, reprezentat de libertatea pe care tinerii din Germania de Vest o au de a manifesta în favoarea Uniunii Sovietice, şi statele comuniste, în special România, unde ar domni frica şi delaţiunea.

Anca Miruna Lăzărescu nu îşi propune să chestioneze în vreun fel perioada pe care o reconstituie. Sau măcar să caute zonele de mister, subînţelesurile, cărările mai puţin bătătorite, gravitatea momentului. Dimpotrivă, „La drum cu tata” nu face decât să amestece un fir narativ cât de poate de uzat cu reprezentări clişeistice, de carte de istorie scrisă pentru străini, ale trecutului – de la discursul lui Ceauşescu şi turnătorie, la obsesia plecatului în străinătate, tancurile sovietice intrând în Cehoslovacia sau importanţa postului Radio Europa Liberă. Este ca o vizită ghidată, fără multă imaginaţie, printr-un muzeu virtual al comunismului.

Iar mizanscena şi decupajul deloc ofertante, simple instrumente de transmitere a unor informaţii menite a împinge naraţiunea înainte, fără capacitatea de a surprinde sau de a crea o altă atmosferă decât cea de carte poştală, nu fac decât să întărească sentimentul de déjà-vu. „La drum cu tata” lasă impresia unui film pe care l-ai mai văzut de prea multe ori înainte, când de fapt ţi-ai fi dorit ceva proaspăt.

„La drum cu tata” este distribuit de Strada Film International şi va intra în cinematografe la 3 februarie.

Foto: La drum cu tatade Strada Film International

24
/09
/14

Jurnaliști puși în situații extreme, soldați reîntorși din Afghanistan, efectul misiunii NASA pe Lună asupra unei comunități de provincie, un fost cercetător devenit gangster, femei la putere versus bărbații la îndeletniciri domestice, un profesor de engleză pornit în căutarea lui John Lennon sunt doar câteva dintre personajele celei mai importante secțiuni, Competiția Internațională, a celei de-a VI-a ediții a Comedy Cluj.

24
/09
/14

Planşa, Productia independenta DaKINO Production si DIUD Film, surprinde o poveste de iubire autentică, trăită în cel mai uman mod cu putinţă, de îndragostiţii pasionaţi de scrimă.”Planşa” a surprins publicul cu o redare unică a artei de a face scrima, un sport al minţii şi al trupului, al controlului şi al anticipării exacte a intenţiilor adversarului.

22
/09
/14

Premiul Publicului celei de-a noua ediţii Anim’est (3 şi 12 octombrie) îi va reveni unuia dintre cele 37 de scurtmetraje de animaţie proiectate în cadrul secţiunii speciale Animash - în afara categoriilor competiţionale ale festivalului - o serie de filme de animaţie selectate ţi premiate la festivaluri internaţionale de renume.

22
/09
/14

“Hector în căutarea fericirii”, în regia lui Peter Chelsom, va deschide cea de-a VI-a ediție a Festivalului Internațional de Film Comedy Cluj (10-19 Octombrie). Evenimentul va avea loc vineri, 10 octombrie, de la ora 19:00 când la Cinema Florin Piersic, psihiatrul londonez Hector va da startul distracției și filmelor bune.

22
/09
/14

Proiectul "Fotografie în versuri și muzică" înseamnă ilustrarea unei poezii atât prin imagini, cât și prin pasaje muzicale originale, care să reflecte tema creației literare atât vizual, cât și auditiv.

21
/09
/14

Ţara s-a umplut de festivaluri de film şi de proiecţii în spaţii „alternative”. Dacă locuieşti în Bucureşti, primăvara şi toamna ai la dispoziţie aproape săptămânal câte un festival, o retrospectivă sau un ciclu de filme. Oferta este uneori copleşitoare. Şi ce e rău în asta?

19
/09
/14

Începând cu primul weekend din octombrie, Festivalul Internaţional de Film de Animaţie Anim’est deschide, la cea de-a noua ediţie, împreună cu cei de la Calup, porţile unei noi locaţii-gazdă: o frumoasă casă istorică ridicată în anii’40 la numărul 46, pe strada Jean Louis Calderon, devine Re:Animation Hub.

18
/09
/14

În avanpremiera celei de-a șasea ediții a “Festivalului Internațional de Film Comedy Cluj”, bucureștenii sunt așteptați la o proiecție specială, duminică, 28 septembrie de la ora 22:00 în Club Control.

18
/09
/14

“România face documentar” exprimă simplu și concis dorința de a educa prin intermediul cinematografiei, folosindu-se de ideea de unitate întru cultură prin mijloace artistice. Documentarul aduce povești reale din viață, nemodificate și spuse întru totul așa cum sunt. De aceea, poveștile filmate despre români, aparținând unor români participanți la festival, demonstrează că România poate și face documentar.

18
/09
/14

Doi dintre cei mai apreciați actori ai momentului în teatrul românesc, Ofelia Popii și Sorin Leoveanu, se întâlnesc pentru prima dată într-o producție – nu una de teatru, ci una de film: „Q.E.D.”, în regia lui Andrei Gruzsniczki. Filmul intră în cinematografe din 10 octombrie, după ce a circulat prin marile festivaluri și a adunat câteva premii importante.

18
/09
/14

În perioada 16 octombrie – 4 decembrie, poți afla mai multe despre mecanismele din spatele industriei de cinema și poți să înveți să scrii informat și competent despre ele. Asociația Culturală Control N lansează un nou atelier, de data aceasta dedicat jurnalismului de film.