Adio, Radu Beligan!
https://www.ziarulmetropolis.ro/la-moartea-lui-radu-beligan/

Principesa Margareta, Florin Piersic, Oana Pellea, Maia Morgenstern, Dorel Vişan, George Ivaşcu, Alexandru Arşinel, Ion Besoiu, Mihai Măniuţiu, Corina Șuteu şi numeroase alte personalităţi culturale deplâng dispariţia inegalabilului actor Radu Beligan, decedat astăzi, la Spitalul Elias, la vârsta de 97 de ani.

Un articol de Petre Ivan|20 iulie 2016

Actorul Florin Piersic a adus un elogiu emoţionant şi plin de recunoştinţă lui Radu Beligan, declarând că îi „lăcrimează sufletul şi mintea”, resimţind decesul actorului ca pe moartea unui părinte.

Am primit din păcate în ultimii ani multe asemenea veşti despre parteneri, prieteni, colegi de şcoală sau de teatru care au plecat undeva în stele cum îmi place mie să spun, dar niciuna nu m-a lovit mai tare decât zborul maestrului Radu Beligan. Dacă vreţi să ştiţi cum mă simt, vă spun. Îmi lăcrimează sufletul şi mintea aşa cum fiecare om suferă atunci când pierde, vă rog să fiţi atenţi: un părinte.

Florin Piersic

Florin Piersic

Aşa cum regizorul Alexandru Finţi a fost părintele meu, pot să zic spiritual, Radu Beligan a fost un al doilea tată al meu, în familia mare a Teatrului Naţional din Bucureşti, Caragiale. – Florin Piersic

La rândul său, Principesa Moştenitoare Margareta a precizat că arta lui Radu Beligan a traversat două secole de cultură română modernă:

„Îmi aduc aminte cu emoţie ceremonia de la Castelul Peleş, în anul 2013, când i-am conferit, în numele Majestăţii Sale Regelui Mihai, Decoraţia Regală Nihil Sine Deo pentru cariera lui de aproape opt decenii. Arta sa, inteligentă şi profund originală, a traversat două secole de cultură română modernă. Dumnezeu să îl odihnească în pace!” – Principesa Margareta

“Ultimul cordon ombilical ce alimenta generaţiile de artişti”

Actorul Dorel Vişan a vorbit despre personalitatea actorului şi omului Radu Beligan, numindu-l, „ultimul cordon prin care se alimentau generaţiile de artişti”

Eu sunt încă într-o stare de necredinţă în legătură cu ce s-a întâmplat, pentru că plecarea meşterului Radu Beligan dintre noi este un moment de cumpănă pentru cultură şi pentru teatrul românesc, pentru cinematografie, a tot ce-i legat de artă. Maestrul Beligan a fost ultimul cordon omblical prin care se alimentau generaţiile de după generaţia de aur, din care a făcut parte şi pe care a propovăduit-o prin care viaţa pe care a avut-o ca om, un om de spirit, un om complet, un artist complet, printr-o mare seriozitate, prin studiu. Radu Beligan a montat, a jucat fără „hodină”, cum se zice. Artiştii noi din generaţiile mai tinere, care au venit după generaţia de aur, nu mai au această putere, nici biologică, nici intelectuală. – Dorel Vişan.

Eram convinşi că îl vom sărbători la cei 100 de ani

Actorul George Ivaşcu, directorul Teatrului Metropolis, a evocat personalitatea marelui actor şi a omului de film Radu Beligan:

Domnia sa avea o vitalitate şi o dorinţă de a juca încât este surprinzător pentru noi toţi pentru că eram convinşi că îl vom sărbători la cei 100 de ani. Dânsul, care cu generozitate a tăiat panglica împreună cu mine a teatrului Metropolis devenind astfel şi directorul onorific al Teatrului Metropolis, ajunsesem la performanţa cu Lecţia de violoncel la cea de-a 97-a reprezentaţie şi urma să îi facem un spectacol-eveniment la cea de-a 98-a reprezentaţie. Din păcate, lucrurile s-au oprit la cea de-a 97-a reprezentaţie. – George Ivaşcu

Directorul Teatrului Metropolis a vorbit şi despre relaţia sa apropiată cu marele actor precizând că:„L-am considerat întotdeauna un mare actor, un mare animator de teatru, a creat teatre, a propulsat actori, un mare om de teatru.”

Oana Pellea

Oana Pellea

E un moment de doliu pentru teatrul românesc

Actorul Alexandru Arşinel a mărturisit, la rândul său, că marele actor român l-a îndrumat şi i-a insuflat curaj în momentele în care „gândul de a abandona se abătea asupra noastră”:

„Nu au fost puţine momentele în care tristeţea ne bântuia şi gândul de a abandona se abătea asupra noastră, dar maestrul Beligan a fost mereu acolo să ne îndrume şi să ne dea curajul să mergem mai departe. N-am sa uit niciodată încurajarea pe care mi-a adus-o Radu Beligan.” – Alexandru Arşinel

„Pentru mine astăzi este doliu. Meșterul Radu Beligan făcea parte din familia mea sufletească. Ce dor îmi e deja de dumneavoastră. Ce dor…”, Oana Pellea

“A fost un privilegiu să mă aflu în preajma domniei sale”

Medeea Marinescu l-a evocat pe Radu Beligan ca pe reprezentanttul unei lumi pe cale de dispariţie:

„Pentru mine Radu Beligan reprezintă o lume, care din păcate, e pe cale de dispariţie, o lume a aristocraţiei intelectuale, a bunului gust, a unei mari şi sublime inteligenţe, a unui mare respect pentru scenă şi cuvântul scris. Este omul de la care am avut foarte mult de învăţat, atât pe scenă. Am învăţat de la dânsul şi cum se conduce această corabie, care este cariera actoricească. Este o tristeţe mare că de astăzi nu mai este printre noi, dar tristeţea asta încerc s-o îndulcesc cu gândul că acest om a existat în peisajul cultural românesc. Nu pot să nu mă bucur că l-am cunoscut şi că am avut norocul să joc alături de el pe scenă” –  Medeea Marinescu.

A încetat din viață meșterul (meșter este un fel de superlativ al maestrului în jargonul teatral) Radu Beligan. Era de o vârstă cu România. Născut în 1918. Un om, un artist, cu lumini și umbre. I-am citit toate cărțile, l-am urmărit pe scenă. În lumea teatrului, Radu Beligan este o somitate. Nu numai în România. În toată lumea. A fost cel mai important președinte din istoria Institutului Internațional de Teatru, pe înțelesul tuturor, „șeful mondial al teatrului”. Apoi a fost numit președinte de onoare pe viață. Îmi aduc aminte că, atunci când domnul George Mihăiță mi-a făcut cunoștință cu dumnealui la o repetiție, nu m-am spălat două zile pe mâini. Drum bun, Meștere! – Mihai Bendeac

Maia Morgenstern a exprimat că a avut privilegiul unei relaţii apropiate, deosebite cu actorul, că l-a preţuit continuu şi l-a admirat, bucurându-se de darul de a-i fi aproape:

Maia Morgenstern

Maia Morgenstern

Îndăznesc să spun că a fost o relaţie apropiată, m-am bucurat, am avut privilegiul să fiu iubită de domnul Beligan. Cred că nu mă hazardez spunând aceste lucruri aşa cum mi-a spus-o câ nd a dorit domnia sa. Ştiu, am simţit, mi-a spus că preţuia faptul că… pentru mine a fost un privilegiu şi o şansă pentru mine, mai ales în ultima perioadă, să mă aflu în preajma domniei sale. Mi-a fost regizor în spectacolul «Jubileu» la Teatrul Metropolis, apoi în «Leul deşertului», apoi în «Nemuritorul», la Teatrelli, spre ultimele spectacole le-am jucat. Îi simţeam dragostea, îi simţeam faptul să mă preţuia şi eram fericită şi eram mândră şi m-am bucurat. A fost un dar şi un privilegiu pentru mine. În timpul repetiţiilor, multe repetiţii şi repetiţii în privinţa a ceea ce priveşte lucrul la text, lucrul la masă, studii, lecturile s-au desfăşurat la domnul Beligan acasă şi în timpul lucrului sau în timpul pauzelor. Priveam multe fotografii, dedicaţii care împodobeau pereţii apartamentului domniei sale de la mari personalităţi artistice din lumea întreagă şi mai de demult şi mai de curând, repere ale lumii artistice. Nu numai pentru mine, pentru noi, ci pentru lumea întreaga. A fost un privilegiu pentru mine să mă aflu în preajma domniei sale. Poate în ultimele momente, vorbesc din punct de vedere artistic, ale prezenţei domniei sale pe scenă ca actor, ca partener de scenă. –  Maia Morgenstern

Odată cu Radu Beligan dispare o epocă, cea artiștilor fericiți

Regizorul clujean Mihai Măniuțiu consideră că odată cu moartea actorului Radu Beligan se încheie „o epocă a actorilor fericiți” .

Dispare o legendă vie a Teatrului Românesc, fără să moară, în același timp, pentru că legenda va fi în continuare cu noi. Radu Beligan a fost un mare artist, un mare interpret shakespearian și, între altele, un mare artist al propriei sale vieți. Adică, ce vreau să spun este că am cunoscut rareori artiști atât de fericiți și împliniți ca el. Deci acum dispare o întreagă epocă, epoca artiștilor fericiți, odată cu Radu Beligan, pentru că el a fost un mare artist fericit. Acesta mi se pare lucrul cel mai extraordinar la el. În întreaga sa viață, el a fost fericit făcând ceea ce face și știți și legenda pe care tot el a lansat-o, în care spunea că își dorește să moară pe scenă, într-un fel, asta s-a și întâmplat, a murit pe marea scenă a lumii, cu demnitate, cu decență și ca un foarte, foarte mare artist – Mihai Măniuțiu.

Actorul Ion Besoiu a spus despre Radu Beligan că acesta a fost o covârșitoare personalitate artistică și intelectuală, un mare gânditor de teatru:

Ion Besoiu

Ion Besoiu

Este o zi neagră pentru teatrul și filmul românesc. O zi neagră pentru cultura românească. A căzut un înger. Am pierdut o mare, o covârșitoare personalitate artistică și intelectuală. A plecat dintre noi un mare artist, un mare formator de trupe, un mare gânditor de teatru, un inimitabil actor. (…) S-a dus, probabil, lângă Caragiale, lângă Tudor Mușatescu, lângă Cehov, lângă atâția oameni pe care i-a slujit prin interpretarea lui strălucită. Pierdem un mare interpret, un mare om de teatru, un mare formator de trupe. Dumnezeu să-l odihnească! – Ion Besoiu

Radu Beligan – un fenomen mondial; ar fi vrut să se stingă pe scenă, așa cum a trăit

Radu Beligan, „un fenomen mondial” și „una dintre cele mai mari personalități culturale ale României”, și-ar fi dorit să se stingă pe scenă, așa cum a trăit, a mărturisit actrița Emilia Popescu.

Domnul Beligan ar fi vrut să se stingă pe scenă, așa cum a trăit. Cred că singurul regret pe care l-ar avea este că nu i s-a întâmplat în timpul unui spectacol. (…) Repet, cred că singurul regret al domnului Beligan este că nu s-a întâmplat pe scenă, așa cum a dorit. Dar a stat pe scenă până de curând, ceea ce este o raritate pentru oricine – Emilia Popescu.

Ministrul Culturii, Corina Șuteu, a afirmat că moartea actorului Radu Beligan marchează dispariția unei generații care a marcat istoria teatrului românesc.

„Regret moartea actorului Radu Beligan și exprim condoleanțe familiei și celor apropiați. Dispariția dintre noi a marelui actor marchează dispariția unei generații care a marcat istoria teatrului românesc. A interpretat roluri celebre, în capodopere ale dramaturgiei românești și universale, piese semnate, printre alții, de Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mihail Sebastian, William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Eugen Ionescu sau Jean Anouilh. Dumnezeu să-l odihnească!”, a scris ministrul Culturii pe Facebook.

Va fi înmormântat sâmbătă

Trupul neînsufleţit al celui care a fost marele actor Radu Beligan va fi depus în foaierul Sălii Mari a Teatrului Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti, sâmbătă 23 iulie, între orele 10.00 – 13.00. Înmormântarea va avea loc în aceeaşi zi la Cimitirul Bellu.

Foto: Radu Beligan, Florin Piersic, Oana Pellea, Maia Morgenstern

16
/03
/16

 „Ariel al pianiştilor” sau „Rafael al pianului”, cum i se spunea lui Chopin, fusese în copilăria şi adolescenţa sa adulatul saloanelor aristocraţiei poloneze din Varşovia, apoi al celor din Paris. Pe ecranul existenţei sale sentimentale s-au perindat cele mai seducătoare femei ale timpului său: Maria Wodzinska, Constanţa Gladkowska, Wanda Radziwiell, prinţesa Cezartoryska, Contesa Dellina Potocka şi, în cele din urmă, George Sand. 

16
/03
/16

La început a fost mânăstirea. Se spune că numele aminteşte de „cotrocire”, adică, acoperire, adăpostire ce i-ar fi fost grabnic necesară lui Şerban Vodă Cantacuzino. De ce? Pentru că se ferea din calea duşmanului său politic Duca vodă, căruia, în plus, îi pusese şi coarne.

14
/03
/16

BUCUREŞTIUL DE TOTDEAUNA Grecii sunt prezenţi la Bucureşti încă de la atestarea documentară a oraşului (1459). Sunt întreprinzători, negustori iscusiţi, oameni ce se fac repede utili. Căderea Constantinopolului, întâmplată în 1453,  înseamnă prăbuşirea Imperiului bizantin şi în acelaşi timp un exod al grecilor. Ţările române sunt un loc predilect iar capitalele lor, Bucureşti şi Iaşi, găzduiesc un număr sporit de la an la an.

09
/03
/16

Conform propriilor declaraţii - Memorii, Humanitas, 1991 -, Mircea Eliade s-a născut în urmă cu 109 ani („M-am născut la București, la 9 martie 1907”). Există totuși o notă de subsol a editurii care spune că data reală a nașterii lui Eliade este 28 februarie/13 martie 1907 (s.v.), conform actului de naștere descoperit și publicat de Constantin Popescu-Cadem în Revista de istorie și teorie literară în 1983

06
/03
/16

Basmele au un sâmbure de adevăr? În cazul lui Pake Protopopescu se pare că da. Licenţiat în Drept de la Paris (cu o teză despre Acţiunile cauzate de frică!), acest băiat de preot bucureştean ajunge primar şi îşi ia funcţia în serios.

04
/03
/16

ACTRIȚA DE LA PAGINA 1 Marcela Rusu, născută la Galaţi în 1926, a fost o femeie frumoasă şi iubită, care a ştiut ce a vrut de la viaţă. A cunoscut fericirea şi opusul ei, iar pe scenă a avut momente de succes. A fost căsătorită de trei ori, n-a avut copii, dar şi-a îndeplinit rolul de mamă - povestea prin interviuri - crescând doi nepoţi şi nişte câini pe care i-a botezat de fiecare dată „Gâlcă”, indiferent de generaţie. 

02
/03
/16

“Eu am rimat întotdeauna cu Teatrul «L.S. Bulandra» din Bucureşti”, îi plăcea Rodicăi Tapalagă să spună adesea. A fost Zoe din “O scrisoare pierdută”, Didina Mazu din “D’ale Carnavalului”, Sophie din “Dimineaţa pierdută”, Elena Andreevna din “Unchiul Vanea”. Este actriţa care se simțea feminină, iubită, frumoasă, puternică, atunci când era pe scenă.

28
/02
/16

Oraş al bucuriei, dar şi al nestatorniciei, Bucureştiul nu are un nume de stradă mai vechi de o sută de ani – cu excepţia Podului Mogoşoaii, croit la 1690 de vodă Brâncoveanu. „Uliţa mare”, „Podul de pământ”, „Piaţa puşcăriei”, „pe lacul Bulăndroiului” au fost, până în sec. XIX, repere suficiente pentru ca lumea să circule într-o urbe căreia un francez răutăcios i-a găsit etimologia numelui: Bucureşti, boue qui reste, adică noroi care rămâne.

22
/02
/16

“Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului faţă de care spectatorul se simţea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr” - Umberto Eco . Cu puţin timp înainte de moartea sa, scritorul şi filozoful italian a criticat reţelele de socializare, într-o discuţie publică cu jurnaliştii italieni.

21
/02
/16

Testamentele dovedesc respect pentru proprietate dar relevă şi firea omului. De aceea, se transformă în adevărate profile sociale. Am ales patru testamente ale unor bucureşteni, doar destinaţia unuia mai poate fi zărită azi în oraş. Două au fost distruse parţial de comunişti. Unul a rămas de o factură mai specială pentru că grădina lui Dumnezeu e mare.

20
/02
/16

“Nu-mi fac griji. Cartea va dăinui. Citeşti tot timpul: citeşti în tren, în autobuz. Citeşti în parc. Citeşti când te plimbi şi chiar când faci dragoste poţi să citeşti. Cu computerul este mai greu... ” - Umberto Eco. Unul dintre cei mai mari scriitori contemporani s-a stins din viaţă, în noaptea de vineri spre sâmbătă. Autorul celebrului roman "Numele trandafirului" avea 84 de ani şi suferea de cancer, conform La Repubblica.

19
/02
/16

"Nu este nicio ruşine să te naşti prost. Ruşine e să mori prost." - Marin Sorescu / Astăzi, în ziua în care îl aniversăm pe Constantin Brâncuşi, se împlinesc 80 de ani de la naşterea scriitorului Marin Sorescu, considerat unul dintre cei mai mari scriitori români contemporani

18
/02
/16

Constantin Brâncuşi şi-a petrecut o bună parte din viaţă la Paris. În 1928, Nicolae Titulescu primea, pe malul Senei, o „lecție de Brâncuși”. Genialul sculptor s-a născut într-o zi de 19 februarie (1876), la Hobiţa, în județul Gorj.