La mulți ani, Emanuel Pârvu!
https://www.ziarulmetropolis.ro/la-multi-ani-emanuel-parvu/

Actorul, regizorul şi scenaristul Emanuel Pârvu împlineşte astăzi 40 de ani. S-a născut pe 12 februarie 1979 la Bucureşti, iar multe din vacanţele copilăriei le-a petrecut într-un sat de lângă Bacău, la bunicii materni.

Un articol de Cristina Enescu Aky|12 februarie 2019

Tatăl său a fost unul dintre primii fotografi care au semnat un contract cu o agenție internațională (Reuters) după 1989. La 20 ani s-a dus la Londra, a început prin a spăla pahare la un restaurant și a ajuns apoi asistent de manager, dar s-a întors în țară după un an și jumătate din cauza unei dureri de măsea.

După ce a studiat timp de 3 ani cinematografia, Emanuel Pârvu s-a mutat la facultatea de teatru din cadrul UNATC și a absolvit în 2005 Arta actorului la clasa profesorului Gelu Colceag. Ulterior, spune el, și-a dat seama că anii de cinematografie i-au fost extrem de utili pentru cariera de regizor de film. În anul III de facultate a câștigat un concurs și a început să joace la Teatrul Bulandra alături de Victor Rebengiuc și Marcel Iureș, într-un spectacol în regia lui Liviu Ciulei. Întâlnirea cu marele regizor, spune el, i-a marcat parcursul și viziunea asupra teatrului și a filmului.

„Pe mine oamenii cu certitudini, cu multă siguranță, mă sperie foarte tare. Eu am multe dubii, îmi pun foarte multe întrebări.”

A abordat atât roluri de teatru (printre care în spectacolele Despre bărbați și femei, O spovedanie, Crimă la Howard Johnson) cât și roluri în peste 20 de filme (printre care Pororoca, Aniversarea și Bacalaureat, filmul regizat de Cristian Mungiu care a avut premiera la Festivalul de la Cannes în 2016) și a regizat câteva scurt-metraje (printre care O familie –premiat la festivalul Betting on Short din 2009-, Pui, cartofi prăjiți și-o Cola -premiul pentru cel mai bun scurt-metraj de ficțiune la Anonimul 2012). După o perioadă în care a semnat regia serialului În puii mei de la Antena 1 (legat de care spune că are un mare regret, anume „că ceea ce am făcut eu nu a fost perceput ca o parodie, ca un semnal de alarmă mascat”), Emanuel Pârvu a părăsit televiziunea în favoarea lung-metrajelor, continuând și să regizeze și să joace și în spectacole de teatru.

În 2017, primul lung-metraj în regia sa, Meda sau partea mai puțin fericită a lucrurilor, a câștigat premiul pentru regie și cel pentru cel mai bun actor (Șerban Pavlu) la Festivalul de film de la Sarajevo. Scurt-metrajul regizat de el în 2018, Totul e foarte departe, care a câștigat premiul la categoria sa la festivalul Anonimul, a fost selecționat anul acesta și la Festivalul de film de la Glasgow.

„Dacă vrei cu toată ființa ta un lucru concret (nu să zbori pe lună cu aripi de plastic) atunci cred că ar trebui să-ți pui toată energia în acel proiect. Și dacă fondurile de stat te pun să aștepți, mai bine faci tu.”

La Teatrul Metropolis, pe Emanuel Pârvu îl puteți regăsi în această stagiune în spectacolele O zi de vară (în care semnează și adaptarea după textul omonim al lui Slawomir Mrozek), Ultimii (textul și regia Mimi Brănescu, spectacol care a avut premiera acum câteva zile, pe 9 și 10 februarie), 1949 (Judecata) (spectacol în care joacă alături de Adrian Titieni și la care este co-autor al scenariului precum și regizor și creator al conceptului și scenografiei) și Konkurs (spectacol la care semnează și regia).

„Un film nu poate schimba lumea. Dar sigur te poate provoca să simţi alte lucruri, să poţi să vezi şi alte puncte de vedere la care nu te-ai gândit, poate aduce opinii şi poate mişca anumite pietre.”

02
/02
/24

În perioada 5 – 23 februarie 2024, Elite Art Gallery vă invită la expoziția artistului Leo Dolghier Oleg, „Symbiosis”, curatoriată de istoricul de artă, Felicia Acsinte. În cadrul vernisajului, care va avea loc pe data de 8 februarie, începând cu ora 18:00, expoziția va fi îmbogățită cu un element interactiv și dinamic, prezentat de artistul performer, Alexandru Medinschi, completând astfel călătoria vizuală printr-o experiență captivantă.

02
/02
/24

„Apropo de poveste” este despre poveste, poveștile în care credem cu toții și pe care ne place să le ascultăm. Dar povești reale, din socialul imediat. Proiectul propune un laborator de teatru dedicat tinerilor absolvenți, care combină ateliere pe estetici teatrale neconvenționale (măști, teatru-dans, teatru de animație) cu tematici sociale pentru a produce două producții noi de teatru, inovatoare.

31
/01
/24

RECOMANDĂRI Ziarul Metropolis vă recomandă, în prima lună din an, o întoarcere în fabuloasa lume a cărților. Biblioteci, obsesii, mistere, personaje și o pasiune salvatoare, în 3 cărți despre cărți, care fac deliciul oricărui iubitor de literatură.

31
/01
/24

Povestea din Ivona, Principesa Burgundiei de Witold Gombrowicz, cel mai mare dramaturg polonez, este adusă în contemporaneitate de Andrei și Andreea Grosu, la Teatrul Nottara, într-o montare inedită, tulburătoare, care îi va oferi spectatorului ocazia să se privească într-o oglindă a adevărului frust, neîndulcit. Premiera oficială are loc pe 9 februarie, la Sala „George Constantin”, de la ora 19:30.

31
/01
/24

În februarie, pe HBO Max ai conținut nou de urmărit în fiecare zi a lunii! Cu 29 de titluri noi, este la alegerea ta dacă vrei să urmărești cele mai noi filme, seriale, documentare, animații de pe HBO Max sau, de ce nu, să te pui la curent cu altele dintre sutele de titluri care sunt deja pe platformă.

30
/01
/24

În luna februarie, „Noaptea Albă a Filmului Românesc” este dedicată unui apreciat cineast, reprezentant al Noului Val în cinematografie: Cătălin Mitulescu regizor, scenarist şi producător. TVR Cultural, TVR Internațional și TVR Moldova invită telespectatorii în noaptea de sâmbătă, 3 spre 4 februarie, la un maraton cinematografic alături cele mai reprezentative şi premiate creaţii semnate de Cătălin Mitulescu.

30
/01
/24

Într-un spectacol-colaj mod portret, „Caracatița“, care marchează și prima întâlnire artistică a Catincăi Drăgănescu cu Teatrul Masca, regizoarea stratifică familia disfuncțională contemporană, în care părintele se cunoaște prin „Copilul meu, niciodată!”, iar copilul pare mai degrabă nevoit să se crească singur și, deloc întâmplător, să-și găsească refugiul în abuzul de substanțe.