CRONICĂ DE FILM Realizat în Franţa şi cu o distribuţie formată din Catherine Deneuve, Juliete Binoche şi Ethan Hawke, „La vérité”/”The Truth” (2019) nu este printre cele mai reuşite titluri ale regizorului japonez Hirokazu Koreeda. Un film lejer, dar tonic.
Un articol de Ionuţ Mareş|21 iunie 2020
Mi-e teamă atunci când un autor de cinema care îmi place – şi care înseamnă mai mult decât un simplu meşteşugar ce poate lucra oriunde – iese din ţara şi cultura lui şi face un film internaţional, într-o altă limbă (care e de cele mai multe ori engleza). Am văzut prea multe rateuri de acest fel, ca să nu privesc cu scepticism orice nou demers asemănător.
Filmat în Franţa, vorbit în franceză şi engleză şi cu o distribuţie care îi are în rolurile principale pe Catherine Deneuve, Juliete Binoche şi Ethan Hawke, „La vérité”/”The Truth” este cel mai nou titlu al japonezului Hirokazu Koreeda, devenit celebru în întreaga lume şi în afara circuitului festivalier când a câştigat Palme d`Or la Cannes cu „Shoplifters” în 2018 şi un an mai târziu a fost nominalizat la Oscar.
Succesul l-a propulsat în poziţia – tentantă probabil pentru mulţi cineaşti – de a putea face un film cu două din simbolurile cinematografiei franceze (Deneuve şi Binoche) şi cu un mare actor american (Hawke), recunoscut pentru rolurile sale din cinema-ul independent, dar şi pentru trilogia „Before”, puternic legată şi de Franţa.
Însă oferă acest film, primul realizat de Hirokazu Koreeda în alte limbi decât japoneza, mai mult decât plăcerea de a vedea împreună trei actori uriaşi, coordonaţi de un regizor preocupat în special de emoţiile şi tensiunile, trăite la foc mic, care apar în relaţiile dintre membrii unei familii?
Cu certitudine, „La vérité”/”The Truth” nu este un eşec, dar nu se numără nici printre cele mai reuşite filme ale regizorului japonez. Din fericire, asta contează mai puţin în cazul unor astfel de autori, al căror parcurs este demn de urmărit tocmai prin declinările sale.
La început, e bizareria uşor stânjenitoare de a le vedea pe Deneuve şi Binoche în roluri de mamă şi fiică reîntâlnite la Paris după ceva timp – prima, o legendă a cinematografiei franceze care tocmai şi-a lansat o autobiografie („La vérité”) pare-se nu foarte fidelă realităţii, iar a doua, fiica sa scenaristă stabilită în America şi căsătorită cu un actor de mâna a doua, cu care are şi o fetiţă.
Însă după ce te acomodezi cu această excentricitate, filmul te absoarbe prin simplitatea şi lejeritatea aparente cu care Hirokazu Koreeda îşi desfăşoară preocupările sale tematice şi stilistice în jurul unei protagoniste ajunsă într-un moment în care trebuie să îşi reevalueze viaţa.
Şi chiar dacă personajul lui Deneuve ocupă prim-planul, iar actriţa franceză e adorabilă în rolul unei mari actriţe franceze cam afurisite, scenariul şi regia lasă suficient spaţiu şi pentru restul personajelor.
În acest fel, construcţia elaborată a japonezului, cu regia sa discretă, îşi devoalează treptat subtilităţile, până la un happy-end luminos, dar lipsit de patetism, la care personajele ajung după ce şi-au depăşit răutăţile şi au trecut prin revelaţii trăite în imititatea şi căldura relaţiilor cu cei apropiaţi.
„La vérité”/”The Truth” nu este o operă originală şi revoluţionară, cu atât mai mult cu cât Hirokazu Koreeda se foloseşte de vechiul artificiu de film în film pentru a vorbi despre trecutul celor două femei.
Însă aparenta sa gratuitate şi plăcerea de a-i vedea pe cei trei actori sub mâna unuia din mari cineaşti japonezi ai momentului îl fac un film mai mult decât agreabil.
Filmul a avut premiera mondială anul trecut la Festivalul de la Veneţia şi va fi distribuit în România de Independenţa Film.