„La vérité”/”The Truth”. Împăcări ★★★
https://www.ziarulmetropolis.ro/la-verite-the-truth-impacari-%e2%98%85%e2%98%85/

CRONICĂ DE FILM Realizat în Franţa şi cu o distribuţie formată din Catherine Deneuve, Juliete Binoche şi Ethan Hawke, „La vérité”/”The Truth” (2019) nu este printre cele mai reuşite titluri ale regizorului japonez Hirokazu Koreeda. Un film lejer, dar tonic.

Un articol de Ionuţ Mareş|21 iunie 2020

Mi-e teamă atunci când un autor de cinema care îmi place – şi care înseamnă mai mult decât un simplu meşteşugar ce poate lucra oriunde – iese din ţara şi cultura lui şi face un film internaţional, într-o altă limbă (care e de cele mai multe ori engleza). Am văzut prea multe rateuri de acest fel, ca să nu privesc cu scepticism orice nou demers asemănător.

Filmat în Franţa, vorbit în franceză şi engleză şi cu o distribuţie care îi are în rolurile principale pe Catherine Deneuve, Juliete Binoche şi Ethan Hawke, „La vérité”/”The Truth” este cel mai nou titlu al japonezului Hirokazu Koreeda, devenit celebru în întreaga lume şi în afara circuitului festivalier când a câştigat Palme d`Or la Cannes cu „Shoplifters” în 2018 şi un an mai târziu a fost nominalizat la Oscar.

Succesul l-a propulsat în poziţia – tentantă probabil pentru mulţi cineaşti – de a putea face un film cu două din simbolurile cinematografiei franceze (Deneuve şi Binoche) şi cu un mare actor american (Hawke), recunoscut pentru rolurile sale din cinema-ul independent, dar şi pentru trilogia „Before”, puternic legată şi de Franţa.

Însă oferă acest film, primul realizat de Hirokazu Koreeda în alte limbi decât japoneza, mai mult decât plăcerea de a vedea împreună trei actori uriaşi, coordonaţi de un regizor preocupat în special de emoţiile şi tensiunile, trăite la foc mic, care apar în relaţiile dintre membrii unei familii?

Cu certitudine, „La vérité”/”The Truth” nu este un eşec, dar nu se numără nici printre cele mai reuşite filme ale regizorului japonez. Din fericire, asta contează mai puţin în cazul unor astfel de autori, al căror parcurs este demn de urmărit tocmai prin declinările sale.

La început, e bizareria uşor stânjenitoare de a le vedea pe Deneuve şi Binoche în roluri de mamă şi fiică reîntâlnite la Paris după ceva timp – prima, o legendă a cinematografiei franceze care tocmai şi-a lansat o autobiografie („La vérité”) pare-se nu foarte fidelă realităţii, iar a doua, fiica sa scenaristă stabilită în America şi căsătorită cu un actor de mâna a doua, cu care are şi o fetiţă.

Însă după ce te acomodezi cu această excentricitate, filmul te absoarbe prin simplitatea şi lejeritatea aparente cu care Hirokazu Koreeda îşi desfăşoară preocupările sale tematice şi stilistice în jurul unei protagoniste ajunsă într-un moment în care trebuie să îşi reevalueze viaţa.

Şi chiar dacă personajul lui Deneuve ocupă prim-planul, iar actriţa franceză e adorabilă în rolul unei mari actriţe franceze cam afurisite, scenariul şi regia lasă suficient spaţiu şi pentru restul personajelor.

În acest fel, construcţia elaborată a japonezului, cu regia sa discretă, îşi devoalează treptat subtilităţile, până la un happy-end luminos, dar lipsit de patetism, la care personajele ajung după ce şi-au depăşit răutăţile şi au trecut prin revelaţii trăite în imititatea şi căldura relaţiilor cu cei apropiaţi.

„La vérité”/”The Truth” nu este o operă originală şi revoluţionară, cu atât mai mult cu cât Hirokazu Koreeda se foloseşte de vechiul artificiu de film în film pentru a vorbi despre trecutul celor două femei.

Însă aparenta sa gratuitate şi plăcerea de a-i vedea pe cei trei actori sub mâna unuia din mari cineaşti japonezi ai momentului îl fac un film mai mult decât agreabil.

Filmul a avut premiera mondială anul trecut la Festivalul de la Veneţia şi va fi distribuit în România de Independenţa Film.

05
/09
/23

În perioada 6 – 10 septembrie, la Brașov, are loc prima ediție a festivalului „CULMEA: Film și educație de mediu“, primul festival de film pe teme de mediu dedicat copiilor și tinerilor, un demers inițiat de Sabina Baciu – director festival, alături de Raluca Bugnar – director artistic și Alexandra Safriuc – selecționer scurtmetraje.

05
/09
/23

Cinemaul românesc este din nou în centrul atenției cu ocazia evenimentului Noaptea Albă a Filmului Românesc care va avea loc anul acesta pe 𝟏𝟓 𝐬𝐞𝐩𝐭𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞, la 𝐁𝐮𝐜𝐮𝐫𝐞𝐬̦𝐭𝐢, 𝐂𝐥𝐮𝐣-𝐍𝐚𝐩𝐨𝐜𝐚 și 𝐓𝐢𝐦𝐢𝐬̦𝐨𝐚𝐫𝐚.

01
/09
/23

Creativitatea dobândește o nouă definiție la cea de-a 18-a ediție a Festivalului Internațional de Film de Animație Animest. Între 6 și 15 octombrie, singurul eveniment cinematografic din România care califică filme pe lista candidaților eligibili la Oscaruri aduce pe marile ecrane din capitală cea mai bogată și mai diversă selecție de filme de până acum.

01
/09
/23

Începutul anului 2024 va aduce pe marile ecrane cel mai de anvergură documentar realizat în România despre Generația de Aur a fotbalului românesc. Și despre performanțele sale uluitoare, care au pus România pe harta lumii și au oferit unei țări întregi cele mai frumoase cadouri: identitate, într-o epocă a uniformizării, și multă speranță, într-una a tranziției.

01
/09
/23

Dincolo de a fi o celebrare a mișcării sistemului nostru solar în jurul centrului Căii Lactee, Galactic Tick Festival este un eveniment cultural și educativ dedicat copiilor și tinerilor. O sărbătoare a bucuriei transpusă în activități ce implică, printre altele, dans galatic și ateliere creative menite să facă din această călătorie o poveste de neuitat, asemeni celor pe care bunicii noștri ni le împărtășeau la gura sobei.

01
/09
/23

Ultima săptămână de Cinema în aer liber, care se desfășoară pe Insula Artelor din Parcul Titan, încheie sezonul de anul acesta și aduce pe marele ecran filme de luni până duminică, de la ora 20:00: un documentar, trei filme românești, trei thrillere și o comedie savuroasă.

31
/08
/23

Filmul spune povestea dintre neconvenționalul Alexander (Thomas Prenn) și frumoasa Caro (Verena Altenberger), a căror întâlnire întâmplătoare la metroul din Viena le schimbă complet traseul imaginat al propriilor vieți.

30
/08
/23

Zăpada de August cade doar atunci când între granițele dintre un zâmbet și o strângere în brațe încape toată eternitatea. Iar eternitatea poartă pălărie.