Lecții de viață între două stații. POVEȘTILE lui DEDE’s (din autobuz*)
https://www.ziarulmetropolis.ro/lectii-de-viata-intre-doua-statii-povestile-lui-dedes-din-autobuz/

O doamnă foarte în vârstă, cel puţin asta îmi indica faţa, discuta cu o tânără, nu vreau să o descriu pentru a nu atinge unele sensibilităţi.

Un articol de Dan Nicolaie (Dede's)|19 aprilie 2018

Doamna schimba subiectul discuției cu o viteză amețitoare, bucătărie, creșterea copiilor, modă, comportament în societate, carieră. Se ajunge, inevitabil și la bărbați și căsnicie.

”Cheia unei căsătorii fericite este următoarea: să îți iei un soț cu atât (cuprinde între două degede un centimetru de aer) mai inteligent decât tine”.

Domnișoara atacă frontal cu un mic monolog, din care reieșea că e foarte greu să găsească un bărbat chiar și cu o jumătate de centimetru de aer mai deștept decât ea, cum simte nevoia să controleze totul, alunecă ușor, dar discret, și spre sexul adeseori nesatisfăcător și cât de rari sunt cei care ar merita-o.

Doamna reușește să o stopeze, direct, fără ocolișuri:

”Draga mea, ce spui tu e discursul unei fete extrem de frumoase, care e convinsă că în numele unui corp minunat și al unei figuri drăgălașe, poate pretinde orice și adesea primește. Nu cred că e cazul să ți-l însușești. În cazul tău nu se pune problema să fie mai deștept sau mai prost, ci doar să fie.”

  • * O nouă poveste din #ratb (apropo Regia Autonoma de Transpot Bucuresti ar trebui să îmi ofere un abonament pe viață pentru promovare în formă continuată).

Foto: Lecții de viață între două stații. POVEȘTILE lui DEDE’s (din autobuz) – Dede’s

 

 

09
/05
/18

ANALIZĂ În afară de prezența în competiția de la Cannes în 2017, ce au în comun filme precum „The Square”, „Loveless”, „The Killing of a Sacred Deer”, „You Were Never Really Here” și „Happy End”? Reprezintă un cinema cinic, sentențios și intimidant cu spectatorul.

03
/05
/18

“Onorabili concetățeni, fraților, iertați-mă fraților, dacă sunt mișcat, dacă emoțiunea m-a tulburat așa de tare, suindu-mă la această tribună, pentru a vă spsune și eu, ca orice român, ca orice fiu al țării sale, în aceste momente solemne că mă gândesc la țărișoara mea, la România, la fericirea ei, la progresul ei, la viitorul ei... (...)” – Cațavencu, O scrisoare pierdută.

03
/05
/18

Astăzi, 3 mai, este celebrată Ziua mondială a libertăţii presei. Pare și un bun prilej pentru a ne aminti câteva dintre bancurile, scenetele și „șopârlele” de altădată.

25
/04
/18

Întrucât azi a fost ziua de naștere a nefamilistului Andy Bell și, posibil, va fi ultima zi la postul public (dacă nu cumva a fost chiar aseară!) pentru simpaticului 4ru (Dragoș Pătraru, pentru generația care a cântat în Piață, în urmă cu 28 de ani, Imnul Golanilor), susțin cu tărie de caracter, dar fără argumente irefutabile, că mult așteptatul miting pentru susținerea familiei tradiționale ar merita un imn oficial cu titlul Oh L'Amour.

12
/04
/18

OPINIE Competiția ediției din 2018 a Festivalului de la Cannes combină câteva nume consacrate și obișnuiți mai noi sau mai vechi ai Croazetei cu cineaști care concurează pentru prima dată pentru Palme d'Or sau chiar aflați la debut. Niciun lungmetraj românesc în selecția din acest an.

28
/03
/18

OPINIE Dominată de filmul „Un pas în urma serafimilor” și afectată în desfășurarea sa de rigorile transmisiei în direct la televiziune, cea de-a 12-a ediție a Galei Premiilor Gopo a reflectat ceva din situația de moment a cinematografiei române.

05
/03
/18

OPINIE Sincer, nu înțeleg snobismul multor cinefili sau prieteni cunoscători de cinema, exprimat în special pe Facebook, față de Oscaruri. Premiile Oscar sunt ceea ce sunt, și asta de mulți ani, dacă nu dintotdeauna.

16
/02
/18

Inspirat de o însemnare a criticului literar Paul Cernat, Răzvan Petrescu, unul dintre cei mai valoroși scriitori contemporani români, și-a amintit de “colosala” echipă redacțională care popula editura Cartea Românească în anii 80 și, prin ricoșeu, de rolul... purificator al dublei cenzuri din acele vremuri. Un articol savuros pe care nu-l puteam lăsa să se topească în negura subsolurilor rețelelor de socializare.

24
/01
/18

Un vecin a trăit 92 de ani şi sărbătorea Ziua Naţională, invitându-şi megieşii la o ţuică fiartă. Nu era băutor. Fusese, la viaţa lui, un jandarm şi un miliţian de legendă, un fel de Wyatt Earp local. Provenea din zona Argeşului şi citea fără ochelari la peste 90 de ani.