Legenda primului maratonist
https://www.ziarulmetropolis.ro/legenda-primului-maratonist/

În anul 490 înainte de Hristos, oraşele Atena şi Sparta, care în acea vreme erau în conflict, au fost nevoite să uite de rivalitatea dintre ele deoarece perşii înaintau rapid spre teritoriile lor. Atena şi Sparta s-au aliat în luptă, iar bătălia de la Maraton, din 490 înainte de Hristos, este sursă de inspiraţie pentru o legendă. Conform acesteia, Philippides (sau Filipide) a fost primul maratonist din istorie.

Un articol de Cristina Drăgulin|13 mai 2014

Cum așa? Philippides (530 î.Hr.-490 î.Hr.) a fost trimis de către magistrații atenieni în Sparta pentru a cere ajutor când perșii au debarcat în Golful din satul Maraton, de lângă Atena. Povestea spune că el a alergat aproape 240 de kilometri în două zile.

Conduși de către generalul atenian Miltiade, grecii i-au învins pe perși la Maraton. După victorie, legenda povestește că Philippides a alergat peste 40 de kilometri de la Maraton până la Atena pentru a anunța rezultatul luptei. Ajuns acolo, el a mai avut suflare să spună „Bucurie vouă, noi am câștigat!”, prăbușindu-se apoi mort la pământ, răpus de oboseală.

Philippides a fost, așadar, primul maratonist. Chiar și dacă legenda nu este pe de-a-ntregul adevărată, numele disciplinei sportive „maraton” provine de la satul cu același nume din Grecia.

Astăzi, maratonistul este atletul specializat în cursa de alergare, care se desfășoară pe o distanță de 42,195 de kilometri (distanţa dintre Maraton şi Acropola din Atena). Maratonul a fost o probă inclusă în programul Jocurilor Olimpice încă de la prima ediție modernă, din 1896, la Atena. Primul câștigător oficial al maratonului olimpic a fost un țăran tânăr, Spiridon Louis, numit apoi erou național al Greciei.

Cuvântul „maraton” mai este folosit în combinație cu alți termeni (ședință-maraton, negocieri-maraton, dezbatere-maraton, eveniment-maraton) pentru a desemna ședințe prelungite, negocieri lungi și dificile sau dezbateri laborioase, care nu se mai termină, ori evenimente care se desfășoară pe perioade lungi.



29
/10
/14

Numeralul de identificare ne dă, de multe ori, bătăi de cap. Lucrurile sunt mai complicate deoarece, în timp, folosirea lui în limbajul vorbit a suferit câteva modificări care au fost, până la urmă, acceptate ca norme gramaticale.

08
/10
/14

În cazul acordului dintre subiect și predicat atunci când avem de-a face cu substantivul colectiv „majoritatea”, trebuie să ținem cont atât de regulile gramaticale, cât și de înțelesul logic avut de termenul respectiv în propoziții sau fraze.

30
/09
/14

Citind o carte despre stres, „Cum să te aperi de stres”, de Patrick Légeron, pentru a-i înțelege mecanismele și modul în care ne afectează viața, am descoperit că autorul oferă și o origine semantică a termenului, care merge dincolo de explicația din dicționar despre proveniența acestuia.

16
/09
/14

Sau... spune-ți brașoave? Din exces de zel sau neștiință, mulți adaugă greșit o cratimă atunci când conjugă verbe – lua-ți, lasă-ți, face-ți etc. Desigur, uneori trebuie folosită cratima. O singură întrebare ne desparte de răspunsul corect! Ce rol joacă „ți” în mesajul transmis?

03
/09
/14

E dificil, de multe ori, să identificăm originea exactă a unui cuvânt. Lingviștii și istoricii au ipoteze și explicații pentru „nașterea” oricărui termen, însă, uneori, nu există prea multe modalități de a le verifica. Așa se întâmplă și în cazul cuvântului „mujdei”.

20
/08
/14

Ghilimelele sunt, uneori, semne de punctuație uitate de cei care scriu. Din grabă sau neștiință, ignorăm importanța folosirii lor în multe cazuri. Pare o problemă minoră, însă, ca orice regulă a scrierii în limba română, utilizarea semnelor citării are rolul ei.

30
/07
/14

Cine este agramat? Un om care face erori elementare de limbă. Este des întâlnită greșeala prin care în locul lui „agramat” este folosit termenul „anagramat”, adică participiul trecut al verbului „a anagrama”. Ce înseamnă „a anagrama”? A modifica ordinea literelor unui cuvânt pentru a obține un alt cuvânt.

22
/07
/14

Articolul posesiv genitival (a, al, ale, ai) este des folosit greșit. Forma articolului posesiv depinde de substantivele feminine, neutre sau masculine, la singular sau plural, pe care le determină în funcție de sensul mesajelor transmise.

15
/07
/14

Superlativul relativ (grad de comparaţie al adverbului şi al adjectivului), care se formează cu ajutorul articolului demonstrativ cel, le dă multora bătăi de cap. Cum este corect? „Doctorița cel mai bine plătită” sau „doctorița cea mai bine plătită”?

08
/07
/14

Astăzi, voi aborda câteva probleme întâlnite mai ales în scris și în cazul cărora pronunția este un element ce poate induce în eroare.

01
/07
/14

Visele au fascinat mereu oamenii. Ele s-au dovedit a fi o cheie importantă către universul psihic al unei persoane. Fie că exprimă simbolic temerile sau problemele cuiva, fie că, uneori, prezic evenimente, visele au un rol esențial, de multe ori ignorat, în viața fiecăruia dintre noi.

24
/06
/14

Forma corectă a acestor cuvinte depinde de statutul de adverb sau de adjectiv pe care îl au în propoziții sau fraze. Dacă apar lângă un substantiv, deci sunt adjective, au forme variabile – minim, minimă, minimi, minime (valoare minimă, punctaj minim) și maxim, maximă, maximi, maxime (nivel maxim, dimensiune maximă).

19
/06
/14

„A face (cuiva) capul calendar” este o expresie folosită adesea când ne întâlnim cu cineva care vorbește prea mult. De asemenea, este utilizată atunci când vrem să transmitem mesajul că suntem copleșiți de prea multe informații. Dar de ce „calendar”, și nu „almanah” sau „revistă”?

10
/06
/14

Eroare în titlu? Ați sesizat-o? Am folosit corect pluralul de la „plural”? De multe ori greșim pluralul cuvintelor pe care le folosim, deformând astfel semnificația mesajelor pe care le transmitem.

27
/05
/14

„A fost odată ca niciodată” este expresia care ne introduce în universul magic al poveștilor. Rolul ei este să sublinieze intrarea celor care ascultă sau citesc un basm într-un timp și un spațiu mitice, când totul este, era sau va fi posibil.