”Legionar, fascist și colaboraționist al regimului Ceaușescu”
https://www.ziarulmetropolis.ro/legionar-fascist-si-colaborationist-al-regimului-ceausescu/

ROMÂNI CELEBRI ÎN STRĂINĂTATE Această caracteristică puţin măgulitoare îl priveşte pe bănăţeanul Iosif Constantin Drăgan (1917-2008) care şi-a făcut averea şi renumele în Italia.

Un articol de Georgeta Filitti|9 august 2017

Ca bursier la Roma al Institutului cultural italian din București (după ce la liceul din Lugoj  îl avusese profesor, printre alții, pe Horia Sima), viitorul om de afaceri face o teză despre Dreptul corporativ (1940) și studiile Corporatismul românesc. Date despre doctrina legionară și Mistica legionarilor lui Codreanu. După război s-a lansat în afaceri cu banii unor bănci româno-italiene (pe care i-ar fi restituit) și cu fonduri de la Horia Sima, provenite din susținerea nazistă a Guvernului național român de la Viena al acestuia.

Societatea Butangaz, înființată la Milano în 1948, l-a lansat pe piața europeană și în Africa de Sud. Prin Agenția de presă și radio Europa și-a făcut reclamă pe măsură și a început colaborarea cu regimul comunist de la București. Vizitele de afaceri în România și organizarea de congrese internaționale de marketing s-au succedat odată cu tratamente la institutul Ana Aslan. În 1973 elogiază regimul comunist în vol. Europa nouă. România țară a două lumi (în l. italiană). În 1988 un adulator l-a înscris printre cei 46 de ”părinți ai patriei”.

I.C.Drăgan rămâne memorabil și prin producția de carte scoasă la editura sa Nagard (Milano): Statele Unite ale Europei, de A.C. Popovici, Istoria literaturii române, de George Călinescu, volumul de memorii Contrapunct în oglindă, de George Enescu, A. Lazarev, un falsificator al istoriei, de C.C. Girescu și Dinu Giurescu, Antonescu, Mareșalul României și războiul de reîntregire. În activitatea de editare a fost ajutat din țară de Traian Filip și Eugen Barbu.

Volumul care a stârnit multă vâlvă, fiind îmbrățișat de o largă pătură de naționaliști comuniști din țară rămâne Noi, tracii; același titlu l-a purtat și o revistă.

În România I.C.D. a ctitorit un trust de presă, cu sedii la Lugoj și Timișoara, având posturi de radio, TV, tipografii și o rețea de distribuție, iar Fundația europeană Drăgan a creat la Lugoj o universitate europeană (1992).

I se mai datorează monumentul lui Decebal de la Mracronia, pe malul Dunării, lângă Orșova, de 40 m. înălțime. Președinte de onoare a diferite asociații, medaliat, director onorific de publicații, doctor honoris causa, cetățean de onoare – toate înainte și după revoluția din 1989 – I.C. Drăgan a fost și unul din cei mai bogați români, cu o avere de circa un miliard de dolari.



29
/05
/20

OAMENII MUZICII Pe 24 mai 1974 murea colosul jazzului, Duke Ellington, unul dintre cei mai activi și influenți muzicieni ai secolului XX. A scris peste 3.000 de cântece, multe dintre ele fiind hit-uri și astăzi, și timp de aproape 50 de ani a colindat lumea ca pianist și șef de orchestră de jazz. A fost de 12 ori câștigător de Premii Grammy (dintre care trei postum).

22
/05
/20

„În primii ani ai carierei mi se spunea că pentru a reuși ai nevoie de personalitate, talent și noroc în egală măsură. Dar eu nu sunt de acord. La mine, a fost 99% noroc. Nu e de niciun folos să ai talent, dacă nu ești la locul potrivit la momentul potrivit.” Iată ce credea Roger Moore undeva, spre finalul vieții.

04
/05
/20

OAMENII MUZICII Pe 4 mai 1955, în condiții sărăcăcioase contrastante cu extraordinara sa personalitate, se stingea unul din marii oameni ai secolului XX. Îl sărbătorim, ne mândrim cu el, dar cât îl cunoaștem (și ascultăm) de fapt pe George Enescu? Iată doar câteva din trăsăturile unei personalități și ale unei cariere excepționale – și o invitație de a-i descoperi muzica.

27
/04
/20

Gabo a murit acum șase ani, pe 17 aprilie 2014, în Mexic, la 87 de ani. Volumul „Incredibila și trista poveste a candidei Erendira și a bunicii sale fără suflet“ (traducere din limba spaniolă de Tudora Șandru Mehedinți) a fost publicat la Rao, în 2014. Nuvelele au fost publicate în original în 1972, dar au fost scrise în 1968, după „Un veac de singurătate“.