Liviu Cheloiu, despre șansa în teatru și „BABEL F.A.S.T.”
https://www.ziarulmetropolis.ro/liviu-cheloiu-despre-sansa-in-teatru-si-babel-f-a-s-t/

Liviu Cheloiu este absolvent al Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Arte, clasa prof. univ. dr. Florin Zamfirescu, Virgil Flonda (2001) şi directorul artistic al Festivalului Artelor Spectacolului „BABEL F.A.S.T.” care are loc la Teatrul “Tony Bulandra” din Târgovişte în fiecare an. În Bucureşti, îl puteţi vedea jucând la Teatrul de Artă.

Un articol de Monica Andrei|7 iulie 2016

Care este povestea ta în teatru?

Eram un licean îndrăgostit de o fată ce urma niște cursuri de teatru, am urmat-o, ea a renunțat la ele după trei săptămâni, iar eu, iată-mă! Am urmat cursurile de la Școala Populară de Artă din Râmnicu Vâlcea. Din acea trupă, prin Hotărârea Consiliului Local s-a născut Teatrul Municipal “Ariel”, prin 1992. Am participat în festivaluri. Apoi a venit domnul Silviu Purcărete și a făcut casting pentru spetacolul „Danaidele” în limba franceză. Am luat, am văzut lumea și a fost o experiență totală pentru mine. Am devenit actor angajat cu studii medii în corp ansamblu la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, în 1995. Cu un an înainte, dădusem examen la facultatea de teatru din București, secția actorie și am picat la a doua probă.Avusesem un blanc emoțional. Am fost admis la Sibiu, la clasa Florin Zamfirescu, Virgil Flonda, facultate proaspăt înființată atunci, pe care am absolvit-o în 2001.

Țin minte că în anul III, la un examen, la care asistase și doamna Adriana Popovici, observase că sunt emotiv, m-a făcut să conștientizez că a avea trac înseamnă a avea o cantitate mare de energie. Acum știu ce am de făcut pe scenă. Sunt acolo atent la ceea ce fac, atunci când joc și nu mă mai năpădesc emoțiile. La Sibiu, eram doar șase studenți în clasă și am făcut parte din prima promoție de actori. Acolo era și Festivalul Internațional de Teatru, al cărui director era și este domnul Chiriac, cu mai multe module, printre care și workshopuri. Ne-a trimis peste tot. Din urma acestui festivalul am mult de învățat, pentru că am participat la workshopuri în nenumărate țări, amintesc câteva: Polonia, SUA, Cehia etc. Am avut profesori buni care ne-au format. Domnul Marian Popescu și-a pus o amprentă grea asupra noastră prin cursul său de la text la imagine scenică. Doamna Ileana Berlogea ne-a predat istoria teatrului universal, iar domnul Doru Moțoc istoria teatrului românesc. Cu domnul Mircea Ivănescu făceam istoria culturii și civilizației; Mircea Tomuș ne-a predat semiologie și introducere în istoria dramei. A urmat spectacolul “Pilafuri cu parfum de măgar” în regia lui Silviu Purcărete unde am fost distribuit, o altă etapă împortantă, după care m-am angajat la teatrul din Vâlcea. În 2003 m-a sunat domnul Mihai Constantin Ranin care m-a întrebat dacă nu doresc să vin la Teatrul “Tony Bulandra” din Târgoviște, că sigur o să-mi placă. Așa a fost, am venit, mi-a plăcut, am rămas. Mi s-a oferit șansa să mă mut în București la Teatrul Evreiesc de Stat, dar nu m-a atras, și bine am făcut. La Târgoviște mi s-au oferit roluri mari, am lucrat cu regizori importanți români și străini, până acum. Aici am dezvoltat Festivalul artelor “BABEL F.A.S.T.”. Împreună cu domnul Mc Ranin, directorul Teatrului „Tony Bulandra” din Târgoviște suntem inventatorii acestui festival. Din board mai fac parte Dieter Topp, din Germania, specialist în rețele de teatru, regizorul și scenograful Horațiu Mihaiu și Sepher Sharifzadeh din Iran care ne-a ajutat mult. Sunt directorul artistic al festivalului și fac selecția în fiecare an. Selectez spectacole după o temă pe care ne-o propunem cu un an înainte ținând cont de calitatea spectacolului, valoarea lui estetică.

Așa ați ajuns la a VI-a ediție a festivalului, care a avut loc între 4 -12 iunie. Ca director artistic, ce crezi că-i lipsește acestui festival?
Publicul lipsește. Am avut și o pauză, în 2014, când domnul Ranin a trebuit să plece din teatru. Apoi, când s-a întors ca director, am luat-o de la zero cu festivalul. De atunci, au trecut trei ediții una mai diferită ca cealaltă, dar valoroase prin spectacolele pe care le-am adus, prin tema propusă, în primul rând. Simt că festivalul devine mai bun, mai puternic.

Cum ați reușit să aduceți în festival trupe din 32 de țări? Din unele țări au participat chiar două trupe?
Nu sunt singur. Am echipă. Domnul Ranin a fost invitat la câteva festivaluri unde a văzut spectacole care meritau selectate, apoi Dieter Topp ne-a făcut niște propuneri deoarece cunoaște rețelele de teatru din lume. Regizorul Scott Johnston este coordonator al Cursului de Actorie la Performing Arts Studio, Colegiul Edinburgh din Scoția ne-a ajutat mult, a venit și cu șase voluntari studenți scoțieni, în festival. Anul acesta ne-a pus în legătură cu o comapnie din Africa de Sud, și probabil că vor veni la anul. Institutul Polonez din București ne-a ajutat enorm. Și eu am fost la câteva festivaluri de unde am putut selecta niște spectacole. Eram în București, văzusem o paradă, am luat contactele de la Teatrul “Ion Creangă”, iar anul acesta trupa a participat în „BABEL F.A.S.T.”. Pe cehi i-am văzut la Bacău, pe Lise Klitten cu trupa sa, din Danemarca, am văzut-o în Macedonia, la un festival. I-am invitat.

Trupele invitate joacă gratis în festival?
Am organizat evenimente mari cu bani puțini. Institutul Cultural Român ne-a ajutat enorm cu finanțarea festivalului și noi le mulțumim. Toate trupele cer onorarii, dar noi nu ne permitem să le oferim cât cer ei. Negociem. Le spunem de fiecare dată, că nu e un festival mare, că vom ține cont de propunerea lor atunci când vom avea susținători financiari mai mulți. De exemplu, trupa din Adrar, o localitate situată în deșertul Sahara, din Algeria care a prezentat spectacolul „Azuzen” de Okbaoui Cheikin și-a plătit tot. Ne-a invitat și vom participa la festivalul „Night of the Desert”, Sahara care va avea loc între 23 -29 octombrie, unde vom juca spectacolul cu piesa „Othello” de W. Shakespeare, în regia lui Suren Shahverdyan. Va fi o experiență nouă pentru noi căci vom juca în deșert.

Cum vezi în viitor festivalul „BABEL F.A.S.T.”?
Extins. Nu mă refer la numărul de zile, mă refer la spații de joc. Nu dorim să risipim energia bună a festivalului. Un număr de mai multe zile înseamnă cheltuieli mai mari. Ne dorim ca să avem spectacole în mai multe spații simultan. Anul acesta trupa din Rusia, ne-a cerut opt ore pentru instalare decor, punerea luminilor, repetiție, plus un șnur. Teatrul de Artă din Moscova a participat cu spectacolul „Nopți albe” de Dostoievski, în regia lui Dumitru Acriș. Era premieră. Apoi, am văzut că spectacolele de stradă au succes imens. Este o secțiune introdusă anul acesta și vrem să o extindem.

Care va fi tema după care veți selecta spectacolele ce vor participa la “BABEL F.A.S.T., anul viitor?
Pentru anul viitor, tema după care vom selecta spectacolele va fi sunetul.

Ce rol îți dorești și nu a venit spre tine?
Claudius din “Hamlet” de W. Shakespeare.

De ce Claudius și nu Hamlet?
Mă incită personajele negative. Am tendința să le apăr. E o luptă cu mine. Trece altfel pe scenă. Joc Othello și mi-ar plăcea să fac Iago. La Othello intriga geloziei vine din paranoia. E o compoziție ce fac eu în spectacolul „Othello”. Acum depinde și de regizor. Suren Shahverdyan face distribuția unui spectacol și în funcție de un actor. Când am lucrat la „Un tramvai numit dorință” spectacol pe care vrem să-l reluăm, a venit cu gândul de a face distribuția în jurul actriței Laura Vasiliu, dar ea a trebuit să filmeze în Franța și n-a mai jucat rolul Blanche. Eu am asistat la castingul pentru toate rolurile și apoi regizorul a creat distribuția în jurul meu. Dacă ai răbdare, rolurile vin spe tine. Spre mine au venit. Am avut șansă.

Cum va începe stagiunea 2016-2017 la Teatrul “Tony Bulnadra” din Târgoviște?
Avem premiera cu spectacolul cu piesa “Trei surori” de A. P. Cehov și voi juca în „Îmblânzirea scorpiei” de W. Shakespeare în regia Adei Lupu. Cu spectacolul „Trei surori” de A.P. Cehov deschidem „Atomul autorilor estici”, un proiect de teatru rus, pe texte din clasicii ruși, dar și din cei contemporani, adică dramatizări din Gorki, Dostoievski precum și alții.



10
/02
/16

Pasionat de muzica clasică și de jazz, Gelu Nițu joacă într-un spectacol inspirat din viața unuia dintre compozitorii săi preferați, Paganini. Povestește despre cum a lucrat cu regizorul american Mick Davis, despre rolurile din teatru și despre relația cu publicul. 

30
/12
/15

Mihaela Drăgan (29 de ani), romă, actriță, feministă. A cunoscut, în anii din urmă, succesul în teatrul independent românesc, cu spectacole precum “Del Duma”, “La Harneală” sau “Gadjo Dildo”. Dar cine este, de fapt, Mihaela Drăgan? De unde vine? Și, mai ales, încotro se îndreaptă?

23
/12
/15

INTERVIU „Îmi plac cel mai mult genurile amestecate – dramediile”, spune actriţa Mihaela Sîrbu, cunoscută pentru roluri din filme-reper recente ale Noului Cinema Românesc, precum „Aferim!”, „Toată lumea din familia noastră” şi „Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism”. Un interviu special despre actoria de film.

03
/12
/15

DUBLU-INTERVIU Răzvan și Andreea Stoica sunt frați și muzicieni care împărtășesc aceeași pasiune. Locuiesc în Amsterdam și... mai peste tot în lume, pe unde au concerte. În seara asta îi puteți asculta la Sala Radio, într-un spectacol-eveniment: „Duo Stradivarius”. Răzvan și Alexandru Tomescu vor cânta la viorile Stradivarius, iar Andreea îi va acompania la pian.

29
/11
/15

„Alături de filme de festival, MUBI înseamnă și filme cult și clasice, așa că o bună parte din catalog conține nume sonore din istoria cinematografiei”, afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, Ioana Diaconu, reprezentanta pentru România a MUBI, platformă internaţională de filme.

28
/11
/15

MEMORIA CULTURALĂ Cine-şi mai aminteşte de „Răzbunarea haiducilor”, „Răpirea fecioarelor”, „Zestrea domniţei Ralu” sau de serialul de televiziune „Toate pânzele sus!”? În peste 40 de ani de film românesc, Colea Răutu a creat roluri memorabile. S-a născut pe 28 noiembrie 1912.

09
/11
/15

Cum arată programul unui artist de jazz de succes, pentru care „acasă” înseamnă Brooklyn, New York? Cât de important e să încalci regulile? Prin ce se aseamănă doina românească cu blues-ul american? Ne povestește pianistul Lucian Ban, într-un interviu inedit, sub formă de alfabet.

05
/11
/15

INTERVIU Dragoş Buhagiar e unul dintre cei mai prolifici și mai premiați scenografi români. De-a lungul carierei, a câștigat nu mai puțin de cinci premii UNITER. Spune că, atunci când lucrează, nu se gândește la succesul de după, ci la descoperire și la redarea unei povești. Îi invită pe spectatori să descopere alături de el, adică să nu se plaseze într-o atitudine burgheză, confortabilă...