Liviu Timuș: „Teatrul din Piatra Neamț a dat cele mai mari nume de pe scena teatrală românească”
https://www.ziarulmetropolis.ro/liviu-timus-teatrul-din-piatra-neamt-a-dat-cele-mai-mari-nume-de-pe-scena-teatrala-romaneasca/

La 10 ani de când a fost investit în funcţia de manager al Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, cea mai mare rampă de lansare a actorilor, Liviu Timuş aminteşte despre „fenomenul Piatra Neamţ”, explică de ce trebuie să existe festivalul adresat în exclusivitate tinerilor, ajuns la a XXVIII-a ediţie, „Pledez pentru tine(ri)”şi cu ce probleme se confruntă la teatru.

Un articol de Monica Andrei|26 Noiembrie 2016

Monica Andrei: Teatrul Tineretului din Piatra Neamț are o legendă frumoasă și unică. Aici au debutat, și au jucat o vreme, actori care astăzi sunt nume răsunătoare în teatrul românesc, printre care Florin Piersic, Leopoldina Bălănuță, Mitică Popescu, Traian Stănescu, Mircea Rusu, Oana Pellea, Luminița Gheorghiu și lista e mult mai lungă. S-au împlinit 10 ani de când sunteți managerul acestui teatru. Care a fost cea mai mare bucurie pe care ați avut-o de când ați devenit managerul teatrului?

Liviu Timuș: Cea mai mare bucurie este că am reușit să rezist 10 ani ca manager al teatrului și împreună cu tânăra echipă să facem cele mai frumoase lucruri pe care ni le-am dorit. Există o sumă de lucruri bune care s-au adunat, iar mersul acestui teatru spre bine constă și în faptul că am reușit să facem festivalul care a ajuns la a XXVIII-a ediție, să-l revigorăm chiar. Festivalul Pledez pentru tiner(ri)”, reluat de anul trecut, este cel mai vechi festival din țară, adresat în exclusivitate tinerilor. Să nu uităm, că teatrul acesta a fost denumit la începuturile lui fenomenul Piatra Neamț”. Era cea mai mare rampă de lansare a actorilor către scenele mari ale țării și noi trebuia să continuăm acest lucru. Teatrul trebuie să fie în continuare o pepinieră a tinerelor talente, dar și o pistă de lansare mai departe pentru actori, regizori, dramaturgi, coregrafi, scenografi. În primăvara fiecărui an, adresăm teatrelor o scrisoare cu un regulament al festivalului, iar cei care au ceva de spus se înscriu. Anul acesta s-au înscris 80 de trupe de la teatrele din toată țara, iar selecționerul și teatrologul Maria Zărnescu a selectat 18 trupe pentru concurs, apoi am adăugat 4 producții ale noastre, 6 spectacole au fost invitate pentru regalul teatral destinat publicului din Piatra Neamț; am mai avut un concert și trei lansări de carte în două săptămâni. În acest an, la ediția a XXVIII-a a festivalului de teatru „Pledez pentru tine(ri)” care a fost dedicată lui Alexandru Dabija, pentru că a împlinit 40 de ani de teatru, s-au dat șase premii. Juriul, format din Oltița Cîntec (critic de teatru) președinte, Doru Mareș (critic de teatru), Ioan Onisei (dir. gen. adj. al Teatrului Național București), după o noapte de dezbateri grele a decis: premiul pentru cel mai bun spectacol să se acorde spectacolului cu piesaAglaja” după Aglaja Veteranyi, dramatizare de Alina Petrică, concept şi coregrafie de Ștefan Lupu – Centrul Cultural European pentru UNESCO ,,Nicolae Bălcescu” din București; premiul pentru cel mai bun actor l-a primit Vlad Bârzanu pentru rolul Ubu din spectacolul cu piesa „Ubu Rege” de Alfred Jarry, în regia lui Tudor Lucanu – Teatrul „Anton Pann” Râmnicu Vâlcea. Premiul pentru cea mai bună actriţă s-a acordat ex aequo: Alinei Petrică pentru rolul Aglaja din spectacolul „Aglaja” după Aglaja Veteranyi și Sânzianei Tarța pentru rolul Loretta din spectacolul Moarte și reîncarnare într-un cowboy” de Rodrigo García, scenariu și regia de Andrei Măjeri -Teatrul Naţional Cluj-Napoca. Premiul de regie i s-a acordat lui Andrei Măjeri pentru spectacolul „Moarte și reîncarnare într-un cowboy”, Teatrul Naţional Cluj-Napoca, iar premiul de scenografie i-a revenit Andei Pop pentru spectacolul „Anul dispărut. 1989” de Peca Ştefan, regia: Ana Mărgineanu, Teatrul Mic București. S-a acordat și un premiu special al juriului spectacolului „Dezintegrabilii”, creație colectivă, regia: Radu Dragomirescu.

Care a fost cea mai mare tristețe?

Tristețe… Întotdeauna îți propui multe și nu reușești în întregime să le duci la capăt. De felul meu sunt un visător și îmi place să visez la lucruri frumoase, la evenimente care s-ar putea întâmpla în acest teatru, la ce ar trebui făcut în continuare și când vezi că nu le poți face pe toate, așa te cuprinde o tristețe… Banii sunt întotdeauna o problemă. Pentru că Teatrul Tineretului nu este numai un brand al orașului, ci și al zonei, al țării. Nu degeaba a fost denumit fenomenul Piatra Neamț”. A dat cele mai mari nume de pe scena teatrală. Brandul acesta trebuie respectat. Nu facem teatru pentru noi, adică ne închidem în curtea noastră, facem teatru pentru comunitate, pentru că teatrul este al comunității, la fel și festivalul. Oamenii trebuie să se bucure de reprezentațiile care au loc aici în continuare. Toate fondurile cu care suntem subvenționați sunt din bani publici și n-ar mai fi trebuit să se pună problema când facem un proiect anual cu un număr de premiere și un festival, să ne întrebe autoritățile de ce cerem atâția bani. Noi aparținem de Consiliul Județean. Pentru festival primim bani de la UNITER și de la Ministerul Culturii, într-o măsură mai mică. Ne ajută și Consiliul local.

V-ați descurcat cu banii pe care i-ați primit?

Nu. Și de aceea a trebuit să tot facem tot felul de salturi”, ca să reușim să o scoatem la capăt. Când nu primești banii pe care i-ai cerut, te apuci să tai de la anumite capitole și se vede, pentru că devine un festival sărăcuț. Am tăiat de la fondurile pentru media, că tot ni se spune că suntem prea puțin mediatizați. Păi, ca să fii mediatizat trebuie să plătești o televiziune, două sau ziariștii de la publicațiile mari, ca să vină, să vadă, să promoveze festivalul. Banii primiți au fost doar pentru decontări de transport, cazare, masă și aceștia la limita limitei. A trebuit să negociem cu cei care ne-au asigurat cazarea și masa să reducă costurile la minimum. Cu toate că cei de la hotelul Ceahlău s-au străduit să ni se ofere cât de cât un meniu respectabil din bani puțini. Nu numai despre mâncare este vorba, ci și de restul cheltuielilor, totul a fost făcut cu economie la sânge, chiar și la materialele publicitare, caiet program, afiș. E jenant. La fel, ni s-au tăiat și banii pentru trupele care au venit în concurs. Nu sunt bani particulari, sunt bani publici, iar banul care vine în festival este banul în folosul comunității. Pe zi ce trece, rămâne senzația că ni s-ar face un mare favor când primim banii pentru teatru sau festival. În realitate, este invers. Noi facem un favor comunității prin teatru. Noi am prezentat un deviz estimativ cu cheltuielile festivalului, la leuț, pentru transport, masă, cazare și ni s-a dat mai puțin. Sigur, am primit bani mai mulți ca anul trecut, dar insuficienți. Asta trebuie înțeles, că în teatru nu se poate face ceva cu jumătate de măsură. Cum ar fi ca dintr-o trupă cu cinci actori să joace numai trei, pentru că nu-s bani? Doi îi cazăm la hotel și unul în parc, în cort. Pe unul îl hrănim, pe ceilalți, nu, apoi îi trimitem pe toți să joace pe scenă. Cum ar fi să facem spectacolele mai slăbuțe, actorii să joace cu mai puțin interes, fără decor sau costume? Pentru că nu primim bani destui. Actorii din trupa teatrului se dăruiesc, pun tot sufletul, dau toată energia, își fac meseria la sânge. Unul dintre pionii principali ai turismului cultural la Piatra Neamț este teatrul. Vine multă lume în oraș în perioada festivalului, care se plimbă prin magazine, cumpără, apoi, trece pe la muzee. Există o creștere economică. Un popor fără cultură, fără educație, vorba lui Caragiale „care vasăzică nu este”. Oamenii trebuie să se bucure de acest festival, iar ca să se bucure trebuie să existe în continuare.

Mai jucați?

Nu, din păcate nu mai joc. Îmi este îngrozitor de greu. Mi-am propus să pun teatrul acesta pe picioare și apoi voi urca pe scenă. Pentru că nu poți să repeți opt ore, apoi să ajungi în birou, să te ocupi de treburile administrative ale teatrului. Amesteci două lucruri, îți iese cumva, dar nu bine, le poți rata, poți scăpa ceva. În momentul când eram pregătit să urc pe scenă cu un proiect, a venit vestea despre renovarea teatrului. Teatrul a fost renovat în 1990 și nu mai era necesară altă renovare, avea o acustică perfectă, pe care au distrus-o când au dat jos plușul de pe perete, cu materialul moale din spatele lui, au betonat pereții, au pus tapet… Un proiect făcut de cineva care habar n-avea ce înseamnă un teatru cu acustica lui. Ne-au lăsat instalația de lumini și sonorizare cam pe la jumătate. Nu mai avem nici măcar ce aveam înainte. În schimb, avem probleme multe care apar. Autoritățile nu mai răspund la telefon, nu vor să ne audă. A fost ciudat de ce teatrul a fost băgat în renovarea colectivă, în proiectul care includea Curtea medievală, turnul, Biserica lui Ștefan, muzeele, etc… Teatrul trebuia utilat în plus față de ceea ce aveam, nu renovat. Înainte nu aveam infiltrații la subsol, la sala Studio. Când plouă intră apa prin pereți. Plouă în scenă. M-am plâns patru ani că nu se fac lucrurile cum trebuie. Vorba zicalei, câinii latră, șatra trece”, cam așa a fost.

Unde ați jucat în perioada renovării, prin baruri, cluburi, subsoluri?

Nici măcar nu ne-au dat o sală. În orice oraș unde s-a renovat un teatru, forul tutelar a oferit alternativă, ca să nu plece angajații acasă sau mai rău, în șomaj. Noi am găsit spații unde să jucăm. Directorul Liceului Petru Rareș” ne-a pus sala de festivități la dispoziție. Un director responsabil cu taberele ne-a oferit spațiul cantinei cu subsolul, unde am făcut o sală studio. Trist a fost patru ani să jucăm prin cantine și subsoluri. Apoi, am revenit în teatru, am luat-o de la capăt, am reconstruit festivalul, începând cu ediția din 2015, am cârpit tot ce s-a stricat. Poate, într-un final, ca să-mi închei cariera mă voi sui pe scenă pentru ultima dată.

În ce rol vă vedeți jucând?

În toate (râde). Bine, mai puțin rolul Ofelia…

Ce s-a întâmplat cu publicul după plecarea din teatru din cauza renovării?

Culmea e că publicul ne-a urmat. Venea în locuri incomode. A fost alături de noi. A apreciat efortul nostru, mai ales că n-am oprit activitatea teatrului. Noi am făcut spectacole bune, le-am oferit evenimente interesante, ei au venit, au cumpărat bilet. Drept dovadă că avem un public format deja care ne-a urmat chiar și la spectacolele pe care le-am pus în program spre miezul nopții, în festival, unde am avut sala plină spectatori care și-au cumpărat bilet. Cetățenii orașului au încredere în noi, știu că avem ce să le arătăm, că aducem și în festival spectacole excepționale. Facem totul cu dragoste și publicul nostru ne iubește, noi îl iubim și suntem la dispoziția lui.

Ce alternative mai au oamenii pentru a se distra în concurență cu teatrul? Aveți cinematograf?

Da, este un cinematograf renăscut din propria cenușă datorită efortului cuiva. O să se deschidă un mall, cu sistemul de cinema multiplex, o să fie un pic mai bine pentru cetățenii orașului, mai ales pentru cei fițoși. Sunt muzee, te poți plimba cu telegondola. Se mai întâmplă un eveniment, două, cu trupe care vin cu scena lor și cântă de ziua orașului. Se încearcă să se facă ceva, ca să existe viață culturală, dar este prea puțin, din cauza lipsei banilor.

Dacă ne gândim la costul unui bilet pentru spectacolul de teatru și cel pentru spectacolul de la cinema, deschiderea cinematografului de la mall va înjumătăți publicul care vine la teatru?

Nu cred. Drumul spre teatru e același. Avem deja un public constant care vine la teatru. Cei care iubesc filmul și atmosfera de cinematograf se duc la cel din centru, iar ceilalți se duc la popcorn și la Coca-Cola, cu bilet scump și fițele care nu se pun la cost. Omul merge la mall ca să fie văzut, să fie în ton cu moda… .

Și la teatru vine lumea îmbrăcată frumos, ca să fie văzută…

Da, dar, a fi văzut la teatru înseamnă o formă de respect.

Ați angajat, începând cu anul trecut, în reprize diferite, prin concurs, tineri actori. Pe cine pariați că va ajunge la fel de cunoscut ca Luminița Gheorghiu sau Mitică Popescu?

Vă dați seama că dacă eu rostesc acum un nume, ce păruială iese în teatru? (râde) Nu. Mai bine nu. Vreau ca toți să joace și să se audă de ei, să ajungă pe scenele mari din România. Teatrul le oferă roluri, ei trebuie numai să joace. Când am făcut concursul s-au înscris 120 de tineri din toată țara și trebuia să alegem opt. Am făcut o comisie unde am chemat și regizori tineri, iar ei au ales pentru trupa teatrului niște actori tineri excepționali.

Pentru stagiunea 2016-2017 ce spectacole pregătiți?

Pregătim surprize. Nu vă dau nume de spectacole, vă spun doar că vor veni să monteze aici regizorii: Alexandru Dabija, Alexandru Mâzgăreanu, Radu Afrim, Bobi Pricop, Andrea Gavriliu. Va veni domnul Lucanu, care a fost premiat în ediția din 2015 a festivalului Pledez pentru tine(ri)”, și va monta. Întotdeauna câștigătorului celui mai bun spectacol din festival îi oferim șansa să monteze în teatrul nostru. Mi se pare corect. În stagiunea 2016-2017, mergem cu motoarele în plin.

Mi-am propus să pun teatrul acesta pe picioare și apoi voi urca pe scenă. Pentru că nu poți să repeți opt ore, apoi să ajungi în birou, să te ocupi de treburile administrative ale teatrului. Amesteci două lucruri, îți iese cumva, dar nu bine, le poți rata, poți scăpa ceva.



12
/11
/18

INTERVIU Violonist și violist, Max Baillie este unul dintre cei mai versatili muzicieni din Marea Britanie, fiind cunoscut pentru calitățile sale de interpret de muzică clasică, dar și pentru cele de compozitor, sau pentru colaborările sale în proiecte dance sau electronice. În aceste zile, concertează în România, în cadrul Festivalului SoNoRo.

04
/11
/18

Istoria pălăriilor Dădârlat începe la 1896, la Săliștea Sibiului. De atunci și până azi, pălăriile create de familia Dădârlat au traversat mai bine de un secol, reinventându-se de fiecare dată pentru a ține pasul cu timpul. Le-am regăsit, în aceste zile, în expoziția „100 de obiecte de design românesc”, găzduită de MATER.

26
/10
/18

… Dai la Teatru, spune Ioana Păun. Cum trebuie să fie teatrul? „Incisiv, relevant.” (Pentru relaxare există yoga și o zi la spa.) Ce să nu accepți? (Să ți se zică „Asta nu se poate, că deranjăm...”.) Cine să te placă? („Nu toată lumea, că doar nu te-ai făcut fotomodel!”).

11
/10
/18

Festivalul Internațional Astra Film, care are loc pentru a 25-a oară la Sibiu, între 15 și 21 octombrie, are în program 101 titluri, din care 56 de filme vor participa în cele 5 secțiuni competiționale. 11 documentare vor avea premiera mondială la Festival și 40 cea națională. Câștigătorii secțiunilor competiționale vor fi anunțați sâmbătă, 20 octombrie. Vă prezentăm un interviu cu Dumitru Budrala, director fondator Astra Film Sibiu.

27
/09
/18

Dacă până acum unele vise nu ți s-au îndeplinit, înseamnă că nu le-ai transformat în obiective, ar spune Andrei Roșu. Și dacă ai crezut că un om care aleargă maratoane (la Polul Nord) și înoată Canalul Mânecii e făcut din altă carne și alte oase... înseamnă că încă nu l-ai întâlnit pe Andrei Roșu.

Page 1 of 3112345...102030...Last »