LSD, morfină, familie, lupi, Dumnezeu
https://www.ziarulmetropolis.ro/lsd-morfina-familie-lupi-dumnezeu/

Plasat în Mexic, la sfârşitul anilor ’60, „Sălbaticul” lui Guillermo Arriaga este un roman pe viaţă şi pe moarte, în care scriitorul îşi arată din plin măiestria, în 725 de pagini de literatură la cel mai înalt nivel.

Un articol de Alina Vîlcan|18 aprilie 2019

Înainte de a vedea lumina zilei, gemenii se luptă pentru supraviețuire până când unul va reuși să-l sugrume pe celălalt. Supraviețuitorul învață să trăiască încă de mic cu fantoma fratelui său mort.

Juan Guillermo copilărește pe acoperișurile clădirilor din Ciudad de México, într-un cartier rău-famat, unde copiii se bat, tinerii fac trafic de droguri, părinții fac eforturi să-și țină fiii la școli private din cartierele bune, bunicile își petrec timpul în fotolii, urmărind telenovelele. Până aici, la o primă vedere, spectacolul lumii latino-americane șaizeciste se desfășoară cât se poate de realist.

Dar „Sălbaticul” (Editura Art) e un tur de forță, în care viața și moartea se iau la întrecere permanent pe acoperișurile clădirilor, printre șinșilele crescute pentru blana lor scumpă și, mai ales, ca paravan pentru banii proveniți din vânzarea de morfină și LSD, droguri aduse clandestin din America și oferite tinerilor nebuni ai acelor ani.

Astfel face bani Carlos, fratele mai mare al lui Juan Guillermo, până când o grupare a tinerilor habotnici din cartier, care îi pedepsește în numele lui Hristos pe evrei, pe atei, pe transsexuali, pe păcătoasele care avortează, pe traficanții de droguri, cu complicitatea poliției, îi va aduce sfârșitul.

Pentru Juan Guillermo, e începutul singurătății. În scurt timp, o bunică își dă ultima suflare în fața televizorului și doi părinți prea obosiți de viață cad cu mașina într-o prăpastie.

Un adolescent rămâne singur într-o lume dezlănțuită, și cine îl mai poate salva? Gașca de prieteni cu care colindă acoperișurile și marfarele, iubita care-i provoacă gelozia, câinele său supus? Răzbunarea? Câinele-lup al vecinilor pe care îl va scăpa de eutanasiere și care se va dovedi un lup pursânge pe care în zadar s-ar părea că încearcă să-l îmblânzească?

Sălbaticul” este una dintre cărțile acelea mari ce ridică întrebări mari. În zilele noastre, în care războaiele în numele religiilor continuă să existe, cine va ignora o ceartă dintre un adolescent și Dumnezeu precum aceasta?

ia spune-mi, doamne, presupunând că exiști, de ce ești atât de supărat? ce e cu toate versetele alea lapidare pline de furie? dacă suntem făcuți după chipul și asemănarea ta, cum te poate înfuria atât de rău faptul că noi, oamenii, semănăm atât de mult cu tine?

ia spune-mi, doamne, tu ești cel care trimite la moarte? tu ceri ca ateii ca mine să fie asasinați? cu ăștia care-și zic soldații tăi, ești întru totul de acord? sau ei acționează din proprie voință?

ia spune-mi dacă ura asta milenară din biblie e a ta. (…)

și tu, cristos, nu trebuia să schimbi lumea prin venirea ta? să ierți, să ne umpli de iubire? ești sau nu fiul lui dumnezeu? (…)

vino, cristos, și pune capăt, o sectă de asasini îți poartă numele cu îndârjire. îl poartă ca un stindard al morții și amărăciunii.

sfântule duh, nu ar trebui să fii o adiere aducătoare de bine, vânt purificator? tu ești ceea ce respiră oastea asta dezmățată care omoară în numele tău?

câți oameni ai condamnat la moarte, dumnezeule? nu poți dicta masacre și nu poți face atâta rău și să continui să stai liniștit pe tronul tău ceresc, nepedepsit.

dacă nu-mi răspunzi la întrebări o să înțeleg că nu exiști. (…)

prea multă moarte și suferință provocați voi, dumnezeii.

Și dincolo de toate întâmplările pe care un Mexic corupt le poate suporta, mai este vânătoarea unui lup într-un ținut pustiu, în mijlocul naturii sălbatice care oricând ar putea să se înfurie, iar pericolele sale sunt la fel de aducătoare de moarte precum pericolele orașului, ba încă și mai amenințătoare.

Căci este o permanentă amenințare în romanul lui Arriaga, considerat de cei mai mulți capodopera sa. Și personajele, vai, personajele de aici nu se ascund din fața amenințării, ci se aruncă în întâmpinarea ei, într-un joc intens ca însăși viața.

Și viața se întinde din inima Mexicului până în înaltul munților Canadei, pe urmele lupului Nujuaqtutuq (Sălbaticul) și înapoi în capitala mexicană, unde un adolescent l-a salvat de la moarte pe urmașul acestui lup doar pentru că se săturase de atâta moarte, după ce-și văzuse fiecare membru al familiei pierind rând pe rând și îi îngropase în zile ploioase.

Câtă moarte poate încăpea într-o singură carte (fie ea și una de peste 700 de pagini)? Câtă viață, câtă sălbăticie și câtă singurătate? Ah, veți fi surprinși la întâlnirea cu Arriaga! Nu uitați că scriitorul acesta de 61 de ani vine dintr-o lume literară în care realismul se împletește cu magia…

Căci este o permanentă amenințare în romanul lui Arriaga, considerat de cei mai mulți capodopera sa. Și personajele, vai, personajele de aici nu se ascund din fața amenințării, ci se aruncă în întâmpinarea ei, într-un joc intens ca însăși viața.

11
/06
/21

Triumf Amiria și Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) îi invită pe traducătorii profesioniști și amatori la un atelier de traducere queer cu profesoara universitară Ruxandra Vișan și traducătoarea Laura Sandu în cadrul secțiunii de literatură a proiectului.

08
/06
/21

„Unică în acest roman este vocea naratorului său, un amestec de Holden Caulfield și Karl Ove, maghiar și român, idealist și cinic, hibrid în multe sensuri, încercând să găsească claritatea, fără să știe de ce, dintr-un pur instinct moral și estetic, și fără să știe cum. Dacă acceptăm pactul autobiografic al cărții, atunci înțelegem lumea din care a ieșit unul dintre poeții cu adevărat originali ai noii generații. Mărcile lui lirice apar surprinzător și discret, ca mici puncte incandescente, și în proza fluidă și simplă prin care e spusă povestea anilor de rătăcire ai lui Dósa, probabil cel mai important scriitor maghiar de limbă română de azi.” (Adrian Lăcătuș).

01
/06
/21

Noul episod dedicat istoriei documentarului românesc de Cineclubul One World Romania aduce prim-plan trei personalități literare - Nina Cassian, Radu Cosașu și Geo Bogza. Până la 25 iunie pot fi văzute online, gratuit, cinci documentare de scurtmetraj din anii `60 la care şi-au adus contribuţia cei trei cunoscuţi scriitori.

31
/05
/21

O nouă carte care a ținut prima pagină a publicațiilor din întreaga lume în ultimii ani a apărut zilele acestea în traducere în colecția ANANSI World Fiction. Este vorba despre ”Niciun prieten, doar munții”, volum de memorii al cunoscutului refugiat iranian de etnie kurdă Behrouz Boochani, o istorie tăioasă ce descrie poveștile adevărate ale refugiaților de pe Insula Manus, din Papua Noua Guinee, unde autorul a fost închis în 2013, după ce a fost prins încercând să intre cu barca în apele teritoriale ale statului australian.

30
/05
/21

„Mi se pare că mai degrabă aș putea fi învinuit de lăcomie, de beție, de superficialitate, de indiferență, de orice doriți”, îi scrie Cehov lui A.N. Pleșcev, prietenul lui, la 1888, „însă nu de dorința de a părea ori de a nu părea ceva. Nu m-am ascuns niciodată! Dacă dumneavoastră îmi sunteți drag, sau Suvorin, sau Mihailovski, n-o ascund nicăieri”.

28
/05
/21

Cum a arătat copilăria pentru trei dintre cei mai cunoscuți artiști rock din toate timpurile – Bruce Springsteen, Freddie Mercury și Keith Richards?

20
/05
/21

Luni, 24 mai, începînd cu ora 19.00, pe paginile Facebook Polirom și Librăria Humanitas de la Cișmigiu (facebook.com/polirom.editura•facebook.com/LibrariaHumanitasDeLaCismigiu), Andreea Răsuceanu va intra în dialog cu redactorii Alecart, pornind de la romanul „Vîntul, duhul, suflarea”, recent publicat la Editura Polirom, în colecția „Fiction Ltd”.

17
/05
/21

Noi, copiii din Bahnhof Zoo de Christiane F este una dintre acele cărți care nu te lăsa indiferent. Adicția în rândul adolescenților este văzută din interiorul unei povești de viață reale. Cum te afunzi într-o experiență traumatizantă, consumul de heroină, din dorința de a aparține, de a simți că ești important pentru cei din jur și că ceea ce trăiești are o intensitate ieșită din comun? Și ce șanse ai cu adevărat să o poți depăși?