Lucia Mureşan. Actrița de la pagina întâi. „Am jucat roluri minunate, zeci, sute de vieţi, cum să nu fiu fericită?”
https://www.ziarulmetropolis.ro/lucia-muresan-actrita-de-la-pagina-intai-am-jucat-roluri-minunate-zeci-sute-de-vieti-cum-sa-nu-fiu-fericita/

MEMORIA CULTURALĂ Serialul dedicat marilor actriţe din România continuă cu Lucia Mureşan, cea care a fost, pe rând, Ofelia, Ondine, Ismena, Desdemona, Ranevskaia… A avut roluri mari, grele şi a jucat alături de nume importante ale scenei româneşti: Silvia Dumitrescu-Timică, George Constantin, Ştefan Iordache, Alexandru Repan, Ştefan Radof, Ion Dichiseanu.

Un articol de Monica Andrei|2 Martie 2015

Lucia Mureşan s-a născut pe 31 ianuarie 1938, în Cluj Napoca şi a decedat pe 12 iulie 2010. Tatăl său a fost un mare magistrat, până să fie arestat, în 1948; mama sa a lucrat ca bibliotecară. După terminarea liceului, alege teatrul.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” din Bucureşti, în 1958, la clasa Irinei Răchiţeanu-Şirianu, cu rolul Sonia, din spectacolul cu piesa Unchiul Vanea” de A.P. Cehov. A avut colegi de promoţie pe George Motoi, Eugenia Popovici. După absolvire, pleacă cu toată promoţia la Piatra Neamţ, apoi joacă la Cluj.

A fost căsătorită cu Ion Miclea, jurnalist şi fotograf. Împreună, au avut un băiat. Au trăit 40 de ani şi o frumoasă „aventură în doi cu un partener superb”. „Şi în viaţa asta am fost o femeie fericită: mi-am făcut meseria cu patimă, am trăit cu bărbatul pe care l-am iubit… Am trăit zile, seri, nopţi de vis, am cunoscut oameni extraordinari, am jucat roluri minunate, zeci, sute de vieţi cum sunt şi ale mele, cum să nu fiu fericită?”, povestea actrița.

Ajunge în 1963 în Bucureşti în urma propunerii Sandinei Stan, care era şefa catedrei Arta şi Tehnica Vorbirii de la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale să predea până în 1992.

Din 1965 joacă pe scena Teatrului „I.C. Nottara”, până în 2001. Cred că teatrul Nottara şi Horia Lovinescu au fost şansa mea! Am avut colegi minunaţi”, obişnuia să spună. Era în vremea comuniştilor şi nu existau alternative, iar omul de rând intra în sala de teatru unde „se făcea teatru cu o pasiune nebună, cred că eram singura categorie din România care muncea de dimineaţă până noaptea şi ne plăcea la nebunie. Jucam în două săli şi erau câte opt – nouă spectacole pe săptămână la fiecare sală. Erau cozi la bilete. N-am jucat niciodată cu sala goală. Fiind împărţiţi pe categorii, aveam normă şi trebuia să joc 180-250 de spectacole pe stagiune. Mergem în turnee, jucam sâmbăta, duminica, aveam câte două spectacole.

0-273450-lucia_murean_600e25e100

În 1992 se transferă la Universitatea Hyperion din Bucureşti, unde a predat cursuri de „Arta actorului”, „Vorbire scenică” şi „Analiza procesului scenic”. În 1997 devine decan al Facultăţii de Arte, la Universitatea Ecologică din Bucureşti, (1996-2002), iar din 2002, a fost profesor şi decan al Facultăţii de Teatru din Universitatea „Spiru Haret” din capitală.

A jucat şi în producţii de teatru televizat şi radiofonic. A lecturat timp de mulţi ani o parte din textele documentarelor prezentate în emisiunea Teleenciclopedia”, difuzată de Televiziunea Română. Radioul a fost casa mea de dimineaţă, televiziunea, casa de la prânz şi teatrul casa de seară.”

Gândul ce se gândește în cuvinte…

A fost doctor în teatru. Subiectul tezei de doctorat: Rolul cuvântului în realizarea imaginii scenice”. „Cred în gândul ce se gândeşte în cuvinte şi… se rosteşte… sau se tace…dar se exprimă. Mai cred în comunicare, în dialogul dintre oameni în secolul acesta al internetului. Mai cred în emoţia pe care cuvintele rostite o transmit celor ce le ascultă. Mai cred în muzica şi ritmul inimii ce se traduce în sunetele limbii române. Ştiu că limba română este patria mea.”

Lucia Mureşan este tipul actorului intelectual, cu o vastă cultură literară. Era scris ca în destinul ei să se întâlnească cu mari intelectuali români.

Vă vine să credeţi că la Cluj, unde m-am născut, într-o mare familie de Mureşeni şi Triteni i-am cunoscut pe părintele Ion Agârbicenu, pe Lucian Blaga, pe profesorii Liviu Rusu şi Ion Mărgineanu, apoi pe Tudor Vianu la Bucureşti pe care l-am avut profesor, pe George Călinescu, pe Tudor Arghezi, pe Zaharia Stancu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Paul Anghel, Marin Sorescu, Ion Ladea şi Lucia Ladea Piso, pe Zoe Dumitrescu Buşulenga.”

Sunt momente în viaţa noastră când ne putem spune, privindu-ne într-o oglindă imaginară, că ea, viaţa, e totuşi minunată, că merită să te bucuri împreună cu oamenii şi să simţi, să ştii că ceea ce împlineşti cu ei, pentru ei, cei care te privesc şi trăiesc cu tine două ore de adevăr omenesc, te face fericită.”

În 1985 a luat premiul special al Juriului OFF de la Avignon. Din 2002, este cetăţean de onoare al oraşului Sebeş.

Sursa: Puşa Roth în dialog cu Lucia Mureşan; Foto: cinemagia

02
/09
/19

Pentru a înțelege cum a funcționat mitul poetului după căderea comunismului ne-am întors la o lucrare deja de referință: „Mihai Eminescu, Românul Absolut. Facerea și desfacerea unui mit”, de Lucia Boia (editura Humanitas).

21
/08
/19

Cioran este perceput îndeobște a fi fost un filosof nihilist. Totul (mai puțin muzica clasică) îi repugna gânditorului din Rășinari (consacrat la Paris). Cu toate acestea, Emil Cioran a publicat în 1986, la Gallimard, o lucrare intitulată „Exerciții de admirație”.

15
/08
/19

Ziarul Metropolis vă propune o nouă rubrică – După 1989 – în care încercăm să vedem cum au trăit intelectualii români răsturnarea comunismului (în decembrie aniversăm – deja! – 30 de ani de la Revoluție) și cum au întâmpinat ei zorii noii libertăți.

14
/08
/19

Pe 10 august s-au împlinit 135 de ani de la nașterea, la Brăila, a scriitorului Panait Istrati. Am selectat pentru dumneavoastră câteva repere biografice (așa cum apar în Panait Istrati, „Opere”, Editura Academiei Române, București, 2003).

30
/07
/19

În timp ce în România, în primii ani după Revoluție, cinema-ul de ficțiune se răfuia gălăgios cu trecutul recent, iar documentarul era în derută, cvasi-inexistent, după prăbușirea Studioului Sahia, un tânăr fotograf din Germania, plecat în copilărie din Banatul românesc, Dobrivoie Kerpenisan, realiza două documentare splendide despre oamenii din satul natal.

30
/07
/19

S-a stins din viață, în această dimineață, la vârsta de 76 de ani, cunoscuta actriţă Florina Cercel. În cei peste 50 de ani de carieră, a interpretat peste 100 de roluri în teatru şi film, roluri prin care a fascinat de fiecare dată publicul spectator. Actrița, care suferea de mai mulți ani de cancer pulmonar, a murit în locuința sa din București.

21
/07
/19

Pe 21 iulie 1899, la Oak Park, Illinois, se năștea Ernest Hemingway. 120 de ani mai târziu, vă propunem să ni-l amintim pe scriitorul de Nobel din mărturiile pe care acesta i le-a lăsat biografului său A.E. Hotchner. Punctul de plecare îl reprezintă Parisul lui Hemingway; aruncăm apoi o privire înspre iubirile, accidentele de avion sau ultimele zile ale acestuia.

17
/07
/19

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.

11
/07
/19

„Cum nu veţi citi aceste rânduri decât când nu voi mai fi eu, pot să-mi permit o sinceritate pe care, oricum aş vrea-o, n-aş putea s-o ajung, ştiind că veţi citi jurnalul acesta fiind eu în viaţă. (…) Până azi, nu am făcut, nici gândit lucruri pe care nu le-aş putea mărturisi, n-am jignit nici legi sociale, nici naturale.”

08
/07
/19

În anul 2009, istoricul a predat editurii Humanitas un manuscris pe care l-a cerut publicat după moartea sa. Scriitorul avea nouăzeci și trei de ani și a mai trăit încă (aproape) un deceniu. S-a săvârșit în ianuarie 2018, la (aproape) o sută doi ani. Cartea aceea era „Amintiri și povești mai deocheate”.

Page 1 of 3012345...102030...Last »