Lucia Mureşan. Actrița de la pagina întâi. „Am jucat roluri minunate, zeci, sute de vieţi, cum să nu fiu fericită?”
https://www.ziarulmetropolis.ro/lucia-muresan-actrita-de-la-pagina-intai-am-jucat-roluri-minunate-zeci-sute-de-vieti-cum-sa-nu-fiu-fericita/

MEMORIA CULTURALĂ Serialul dedicat marilor actriţe din România continuă cu Lucia Mureşan, cea care a fost, pe rând, Ofelia, Ondine, Ismena, Desdemona, Ranevskaia… A avut roluri mari, grele şi a jucat alături de nume importante ale scenei româneşti: Silvia Dumitrescu-Timică, George Constantin, Ştefan Iordache, Alexandru Repan, Ştefan Radof, Ion Dichiseanu.

Un articol de Monica Andrei|2 martie 2015

Lucia Mureşan s-a născut pe 31 ianuarie 1938, în Cluj Napoca şi a decedat pe 12 iulie 2010. Tatăl său a fost un mare magistrat, până să fie arestat, în 1948; mama sa a lucrat ca bibliotecară. După terminarea liceului, alege teatrul.

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” din Bucureşti, în 1958, la clasa Irinei Răchiţeanu-Şirianu, cu rolul Sonia, din spectacolul cu piesa Unchiul Vanea” de A.P. Cehov. A avut colegi de promoţie pe George Motoi, Eugenia Popovici. După absolvire, pleacă cu toată promoţia la Piatra Neamţ, apoi joacă la Cluj.

A fost căsătorită cu Ion Miclea, jurnalist şi fotograf. Împreună, au avut un băiat. Au trăit 40 de ani şi o frumoasă „aventură în doi cu un partener superb”. „Şi în viaţa asta am fost o femeie fericită: mi-am făcut meseria cu patimă, am trăit cu bărbatul pe care l-am iubit… Am trăit zile, seri, nopţi de vis, am cunoscut oameni extraordinari, am jucat roluri minunate, zeci, sute de vieţi cum sunt şi ale mele, cum să nu fiu fericită?”, povestea actrița.

Ajunge în 1963 în Bucureşti în urma propunerii Sandinei Stan, care era şefa catedrei Arta şi Tehnica Vorbirii de la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale să predea până în 1992.

Din 1965 joacă pe scena Teatrului „I.C. Nottara”, până în 2001. Cred că teatrul Nottara şi Horia Lovinescu au fost şansa mea! Am avut colegi minunaţi”, obişnuia să spună. Era în vremea comuniştilor şi nu existau alternative, iar omul de rând intra în sala de teatru unde „se făcea teatru cu o pasiune nebună, cred că eram singura categorie din România care muncea de dimineaţă până noaptea şi ne plăcea la nebunie. Jucam în două săli şi erau câte opt – nouă spectacole pe săptămână la fiecare sală. Erau cozi la bilete. N-am jucat niciodată cu sala goală. Fiind împărţiţi pe categorii, aveam normă şi trebuia să joc 180-250 de spectacole pe stagiune. Mergem în turnee, jucam sâmbăta, duminica, aveam câte două spectacole.

0-273450-lucia_murean_600e25e100

În 1992 se transferă la Universitatea Hyperion din Bucureşti, unde a predat cursuri de „Arta actorului”, „Vorbire scenică” şi „Analiza procesului scenic”. În 1997 devine decan al Facultăţii de Arte, la Universitatea Ecologică din Bucureşti, (1996-2002), iar din 2002, a fost profesor şi decan al Facultăţii de Teatru din Universitatea „Spiru Haret” din capitală.

A jucat şi în producţii de teatru televizat şi radiofonic. A lecturat timp de mulţi ani o parte din textele documentarelor prezentate în emisiunea Teleenciclopedia”, difuzată de Televiziunea Română. Radioul a fost casa mea de dimineaţă, televiziunea, casa de la prânz şi teatrul casa de seară.”

Gândul ce se gândește în cuvinte…

A fost doctor în teatru. Subiectul tezei de doctorat: Rolul cuvântului în realizarea imaginii scenice”. „Cred în gândul ce se gândeşte în cuvinte şi… se rosteşte… sau se tace…dar se exprimă. Mai cred în comunicare, în dialogul dintre oameni în secolul acesta al internetului. Mai cred în emoţia pe care cuvintele rostite o transmit celor ce le ascultă. Mai cred în muzica şi ritmul inimii ce se traduce în sunetele limbii române. Ştiu că limba română este patria mea.”

Lucia Mureşan este tipul actorului intelectual, cu o vastă cultură literară. Era scris ca în destinul ei să se întâlnească cu mari intelectuali români.

Vă vine să credeţi că la Cluj, unde m-am născut, într-o mare familie de Mureşeni şi Triteni i-am cunoscut pe părintele Ion Agârbicenu, pe Lucian Blaga, pe profesorii Liviu Rusu şi Ion Mărgineanu, apoi pe Tudor Vianu la Bucureşti pe care l-am avut profesor, pe George Călinescu, pe Tudor Arghezi, pe Zaharia Stancu, Marin Preda, Nichita Stănescu, Paul Anghel, Marin Sorescu, Ion Ladea şi Lucia Ladea Piso, pe Zoe Dumitrescu Buşulenga.”

Sunt momente în viaţa noastră când ne putem spune, privindu-ne într-o oglindă imaginară, că ea, viaţa, e totuşi minunată, că merită să te bucuri împreună cu oamenii şi să simţi, să ştii că ceea ce împlineşti cu ei, pentru ei, cei care te privesc şi trăiesc cu tine două ore de adevăr omenesc, te face fericită.”

În 1985 a luat premiul special al Juriului OFF de la Avignon. Din 2002, este cetăţean de onoare al oraşului Sebeş.

Sursa: Puşa Roth în dialog cu Lucia Mureşan; Foto: cinemagia

18
/11
/21

Seara de 3 decembrie 1986, în plină dictatură ceaușiștă, când românii îngheață de frig și acasă, și în școli, și în instituții de toate felurile, pare o seară ca oricare alta: se întunecă devreme, la televizor cetățenii se pot uita două ore, Tovarășul și Tovarășa sunt negreșit acolo, fabricile duduie necontenit, că ele lucrează „pe ture”. Dar cine iese din casă la București poate să meagă, de exemplu, la teatru.

11
/11
/21

Editura Nemira a lansat în imprintul de nonficțiune ORION autobiografia președintelui Statelor Unite ale Americii. Vă oferim un fragment din „Promisiunile mele. Despre viață și politică” de Joe Biden (traducere de Ruxandrei Toma, lectură de specialitate de Anca Sandu).

24
/10
/21

Ultimele două programe ale actualei ediții a Cineclubului One World Romania, disponibile online, gratuit, până la 18 noiembrie, se concentrează pe activitatea de la Sahia a Mártei Mészáros și Slavomir Popovici, doi cineaști care și-au lăsat amprenta asupra producției studioului de film documentar în moduri foarte diferite.

08
/10
/21

În epoca rețelelor de socializare, a selfie-urilor și filtrelor de tot felul, când o imagine se face și se desface în câteva secunde și toți visăm la gloria efemeră, conform butadei enunțate de Andy Warhol, dilemele și sensurile autoreprezentării încă sunt discutate. Căci a te reprezenta, indiferent de epocă, nu este un gest lipsit de semnificații estetice și sociale. Un articol de Monica Neațu.

08
/10
/21

O schiță de portret, în câteva cuvinte-cheie ce conturează un univers al lui. În anul 2020, s-au împlinit o sută de ani de la nașterea lui Federico Fellini. Pornind de la câteva secvențe din destinul lui de artist, să ne întoarcem la viețile tragicomice pe care le-a construit pe ecran.

23
/09
/21

Când s-a stins cel mai mare scriitor rus, cenzura lucra de zor, „dar sentimentele poporului rus nu puteau fi înăbușite”, notează americanul Jay Parini în ultimele pagini din cunoscutul roman „Ultima gară”.

21
/09
/21

Biografiile marilor împărați din China dinastică sunt ticsite de povești sângeroase, jocuri de culise, răzbunări, urzeli, iubiri devastatoare și multe alte ingrediente spectaculoase pe care industria de televiziune chineză le explorează și reformulează romanțat sub forma serialelor și filmelor istorice de larg consum.

11
/08
/21

Când s-a născut, pe 29 august 1891, la Sankt Petersburg, în afară de legătura de rudenie cu Anton Cehov, fratele tatălui său, prea puține lucruri păreau să-i prevestească uriașul și, în același timp, ciudat de nedreptul destin pe care avea să-l trăiască.

01
/08
/21

Cafenelele din Paris, Tirana și Moscova, ca niște simboluri ale orașelor, surprinse de scriitorul albanez Ismail Kadare, în fascinantul volum de memorii „Dimineți la Café Rostand” (Humanitas Fiction, 2021, traducere din albaneză și note de Marius Dobrescu).