Lucia Sturdza Bulandra: poveşti despre femeile care au inspirat-o
https://www.ziarulmetropolis.ro/lucia-sturdza-bulandra-povesti-despre-femeile-care-au-inspirat-o/

Deschidem serialul „Memoria culturală: Mari poveşti despre marii dispăruţi“ cu fragmente de jurnal, publicate de Lucia Sturdza Bulandra, în 1956, în revista Teatrul şi care aveau să apară în cartea „Amintiri… Amintiri…“.

Un articol de Corina Vladov|15 noiembrie 2013

MEMORIA CULTURALĂ Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte pe 14 decembrie pe Sfântul Mucenic Filimon, care a fost, în vremea împăratului Diocleţian, comediantul păgân al cetăţii Tebaidului Egiptului şi ocrotitorul tuturor actorilor. Pe 14 decembrie, Ziarul Metropolis vă va spune povestea actorului care a devenit sfânt, acum 1.700 de ani, şi care este considerat ocrotitorul breslei. Până atunci, vă vom prezenta, în fiecare zi, timp de o lună, mari poveşti despre mari artişti români care nu mai sunt printre noi. Sfântul Filimon a vegheat şi asupra lor.

Deschidem serialul cu fragmente de jurnal, publicate de Lucia Sturdza Bulandra, în 1956, în revista Teatrul. Acestea aveau să apară în cartea actriţei, „Amintiri… Amintiri…“.

„Am urmat cursurile la Conservator ale marii artiste Aristizza Romanescu, am citit cu aviditate tot ce era în legătură cu arta dramatică. Şi, mai ales, am urmărit cu încordare jocul tuturor actorilor: mari şi mici, buni şi răi, compatrioţi şi străini“. Aşa îşi începea marea actriţă viaţa în teatru, deşi absolvise Facultatea de Litere şi Filosofie. Pe 1 octombrie 1898, ea debuta pe scena Naţionalului bucureştean.

Citiţi şi: Lucia Sturdza Bulandra, despre teatrul comercial: „Sistemul acela părea de necrezut!“ 

Chiar şi marea Lucia Sturdza Bulandra (n. 1873, Iaşi – d. 1961, Bucureşti) a fost influenţată, la rândul ei, de personalitatea magnetică a unor artişti. Dintre femei, cel mai mult au impresionat-o Aristizza Romanescu, Eleonora Duse şi Agatha Bârsescu.

Lucia Sturdza Bulandra, despre:

Aristizza Romanescu – „Aristizza Romanescu nu mai era tânără pe vremea debutului meu în teatru. Atinsese de mult culmea gloriei, prin nenumăratele şi diversele sale creaţii. Familiarizată cu scena încă din copilărie, trecând de la teatrul de varietăţi la scenele oficiale, jucând alternativ clasic şi modern, tragedie, dramă şi comedie, cu un succes fără egal, izbutise să dea epocii în care şi-a desfăşurat activitatea pecetea numelui său: epoca Romaneascăi.

Cu toate acestea, eu nu am cunoscut-o decât amărâtă, decepţionată, mărturisindu-şi dorinţa de a părăsi teatrul care – după părerea ei – nu o răsplătise pe măsura talentului şi a pasionatei sale dăruiri pentru scenă“.

Citiţi şi: Memoria culturală. Mari poveşti despre marii dispăruţi

(…) În seara reprezentaţiei ei de adio de la Teatrul Naţional mi-o amintesc jucând scena balconului din «Romeo şi Julietta» de Shakespeare. Apariţia ei m-a impresionat neplăcut şi dureros la început. Era de talie aproape scundă, cu un abdomen proeminent, accentuat încă de costumul roz, cu părul complet alb şi cu ochelari.

Şi totuşi, când a început să joace rolul, să trăiască cu o vioiciune şi gingăşie încântătoare, cu muzicalitatea glasului său argintiu, cu o dicţiune în care cuvintele sunau ca nişte şiraguri de perle, nu am mai văzut-o pe bătrâna Romaneasca: din balconul înflorit auzeam doar râsul cristalin al unei copile naive“.

Lucia Sturdza Bulandra

Click pe fotografie, pentru a vedea imagini video cu actriţa Lucia Sturdza Bulandra

Eleonora Duse – „Pe Eleonora Duse am iubit-o şi am preţuit-o pentru naturaleţea şi vădita simplitate a jocului ei. Era atâta adevăr, atâta profunzime în atitudinea ei, atâta durere în privirile ei şi în tăcerile ei, încât te atrăgea, te făcea să simţi cum simţea ea, să plângi când plângea ea, s-o înţelegi şi s-o compătimeşti, pas cu pas, clipă cu clipă.

Nu era frumoasă: de statură mijlocie, avea doi ochi mari, negri, arzători, şi o faţă smeadă, colţuroasă, pe care se răsfrângea cu putere clocotul frământării interioare“.

Agatha Bîrsescu – „Pe Agatha Bîrsescu am văzut-o jucând în Magda, în Sapho, în Messalina, în contesa Sarah. Ovaţiile nesfârşite care o întâmpinau, ca o justă răsplată pentru concepţia artistică şi perfecta îmbinare a detaliilor jocului său savant şi emoţionant, erau mărturia admiraţiei tuturor“.

Citiţi mâine, în Ziarul Metropolis, şi alte poveşti create în jurul unei mari actriţe: Lucia Sturdza Bulandra.

Foto cu Lucia Sturdza Bulandra – cinemagia

12
/12
/13

MEMORIA CULTURALĂ În decembrie 1983, Fănuş Neagu continua seria „Prietenii mei, actorii“ cu un portret al lui Stefan Banica, „unul din marii noştri actori, venit pe lume ca să ne semene ideile cu miresme“.

11
/12
/13

,,Un taifun pe scenă”, îl numea Ștefan Iordache. ,,Un talent nativ nelimitat”, îl caracteriza Horațiu Mălăele. ,,Un vulcan în care fierbe lava tuturor sentimentelor”, spunea despre el Lucian Pintilie. George Constantin e unul dintre numele cele mai importante din istoria teatrului românesc.

10
/12
/13

Poemele scrise de Toma Caragiu au fost publicate postum, în 1979, sub îngrijirea lui Ion Cocora. În acelaşi an apărea în revista „Teatrul” o prezentare a volumului care prilejuieşte „o emoţionantă reîntîlnire cu mereu regretatul Toma Caragiu”.

09
/12
/13

MEMORIA CULTURALĂ În februarie 1967, regizorul Sică Alexandrescu publica în revista „Teatrul” portretul lui Ion Iancovescu, actorul care „parcă se juca, nu juca”. Iancovescu a fost mentorul multor actori de succes (printre care şi Grigore Vasiliu Birlic) şi fondator al câtorva teatre bucureştene. Reproducem integral articolul apărut în revista „Teatrul”: Au trecut peste 50 de ani din […]

06
/12
/13

MEMORIA CULTURALĂ Pe 12 decembrie se împlinesc 30 de ani de la moartea lui Amza Pellea. Sanda Toma, partenera sa de scenă, scria în decembrie 1983, în revista Teatrul, un text prin care-și lua adio (nu „adio”, ci numai „la revedere”) de la actorul care a fost „întotdeauna egal cu el însuși, prietenos și cald ca o zi luminoasă de vară”.

04
/12
/13

În 1983, cu doi ani înainte de moartea lui Octavian Cotescu, Fănuş Neagu îi descria viaţa într-un adevărat poem în proză în care amintea despre marile lui roluri, despre pasiunea pentru teatru şi despre actorii pe care i-a format.

03
/12
/13

MEMORIA CULTURALĂ În 1983, Fănuș Neagu (1932 - 2011) începea o nouă carte, consacrată prietenilor lui, actorii. Revista „Teatrul” publica fragmente din această carte - portrete ale unor actori precum Toma Caragiu, Ilarion Ciobanu, Violeta Andrei, Ovidiu Iuliu Moldovan, George Constantin ș.a.

01
/12
/13

„Pentru noi, actorii, demarcația dintre generaţii este foarte, foarte vagă”, spunea Aura Buzescu, în anul 1964. Marea actriță a secolului trecut i-a avut ca studenți pe Victor Rebengiuc, Gina Patrichi, Mircea Albulescu.

30
/11
/13

„Să joci ani de-a rîndul personaje fără o problematică importantă, să te fîţîi pe scenă de colo – colo strîmbîndu-te ca să obţii nişte aplauze cu care să poţi împăuna seara la cîrciumă, mi se pare un lucru foarte trist“, spunea Alexandru Tocilescu, în 1974.

28
/11
/13

Jurnalistul Alecu Popovici a mers acasă la Toma Caragiu pentru a descoperi cum a devenit actor un înotător de performanţă, căruia i se prezicea şi o stălucită carieră militară. Actorul a vorbit despre celebritate, despre propriile inhibiţii şi despre rolurile la care visa.