Luciditatea unui mare cineast discret – Iosif Demian
https://www.ziarulmetropolis.ro/luciditatea-unui-mare-cineast-discret-iosif-demian/

CRONICĂ DE CARTE Exponent al Generaţiei `70 şi probabil singurul în relaţii strânse cu Noul Cinema post-2000, regizorul Iosif Demian se destăinuie într-o necesară carte-interviu realizată de Laura Dumitrescu – „Iosif Demian. Note de autor”, recentă publicată, în ediţie bilingvă (română şi engleză), de iadasarecasa, cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC).

Un articol de Ionuţ Mareş|12 August 2019

În peisajul și așa sărac al cărților în limba română despre cinema, volumele de interviuri cu regizori sunt surprinzător de puține. Așa că apariția cărții „Iosif Demian. Note de autor – Un interviu realizat de Laura Dumitrescu, însoțit de fotografii din arhiva personală a regizorului” ar trebui să rămână ca un eveniment, în ciuda tirajului foarte mic, de doar 500 de exemplare, editat de iadasarecasa, parte a casei de producție Mandragora, condusă de Anca Puiu.

Pe parcursul a 170 de pagini (completate cu alte zeci de pagini de fotografii – personale sau de la filmări – și de traducerea în engleză a interviului, realizată de actrița Ilinca Hărnuț), Iosif Demian vorbește, respectând cronologia convenită cu intervievatoarea sa, despre copilăria și tinerețea din Oradea anilor `40-`60, despre părinți, despre studiile de cinema de la IATC București, despre începuturile în cinematografie, despre influențele cinefile, despre filmele la care a lucrat ca director de imagine sau pe care le-a realizat ca regizor, precum și despre plecarea și stabilirea în Australia, unde a emigrat în anii `80.

Tonul confesiunilor este unul echilibrat, plin de luciditate și, mai ales, lipsit de patetism și de tentația de a romantiza sau de a epata (dovadă stă inclusiv formula „note de autor” din titlu).

Însă acest lucru nu exclude emoția – sunt multe mărturisiri tulburătoare, în special cele în care sunt evocați părinții, mentorii, prietenii și colegii (memorabile sunt portretele pe care le face unuia dintre profesorii din copilărie sau regizorului Mircea Veroiu), semn al unei generozități mai rar întâlnite.

Iosif Demian are darul special al povestirii și al descrierii minuțioase, al evocărilor percutante, de multe ori marcate de detalii vizuale, astfel că volumul este unul captivant. Cu atât mai mult cu cât din destăinurile sale se degajă, în subtext, atât portretul just al unei epoci istorice, cât și tabloul mai general al cinematografiei române din anii `60-`80.

Apoi, bineînțeles, volumul este unul esențial pentru a înțelege mai bine opera de director de imagine și de regizor a lui Iosif Demian, care vorbește pe larg despre reperele filmografiei sale, de la „Apa ca un bivol negru”, „Nunta de piatră” și „Duhul aurului” și până la „O lacrimă de fată” și „Baloane de curcubeu”. O carte-interviu necesară, oferită publicului de unul dintre cei mai importanți cineaști români ai tuturor timpurilor.

Un cineast discret, dar care de câțiva ani a revenit, binemeritat, în atenție: „O lacrimă de fată” este deseori inclus în topurile celor mai bune filme românești, „Baloane de curcubeu”, cu istoria sa zbuciumată, a început să fie redescoperit, discutat și relansat (inclusiv printr-un recent Bluray), iar regizorul tocmai a finalizat filmările la un nou lungmetraj de ficțiune.

 

Foto: Portret by Simion Buia / RomanianActors.com.

21
/07
/19

Pe 21 iulie 1899, la Oak Park, Illinois, se năștea Ernest Hemingway. 120 de ani mai târziu, vă propunem să ni-l amintim pe scriitorul de Nobel din mărturiile pe care acesta i le-a lăsat biografului său A.E. Hotchner. Punctul de plecare îl reprezintă Parisul lui Hemingway; aruncăm apoi o privire înspre iubirile, accidentele de avion sau ultimele zile ale acestuia.

17
/07
/19

În aceste vremuri teribile de căldură mare, monșer, am selectat pentru dumneavoastră câteva fragmente din volumul „I.L. Caragiale. Despre lume, artă și neamul românesc”, de Dan C. Mihăilescu (editura Humanitas, 2012), care – bine citite – se constituie într-un adevărat autoportret al lui Nenea Iancu.

08
/07
/19

În anul 2009, istoricul a predat editurii Humanitas un manuscris pe care l-a cerut publicat după moartea sa. Scriitorul avea nouăzeci și trei de ani și a mai trăit încă (aproape) un deceniu. S-a săvârșit în ianuarie 2018, la (aproape) o sută doi ani. Cartea aceea era „Amintiri și povești mai deocheate”.

01
/07
/19

O vizită la muzeu, o rusoaică necunoscută într-o cabină telefonică, un dans cu Vera, fluturi, un vagon de dormit, Lev Tolstoi tolănit într-un șezlong... Bun venit în lumea viselor unuia dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile – Vladimir Nabokov!

25
/06
/19

Despre fericire, valori actuale, iubire, compasiune, egoism, educație, ambiții, viață și moarte, cu Tenzin Gyatso, al XIV-lea Dalai Lama, recompensat în 1989 cu Premiul Nobel pentru Pace.

15
/06
/19

Elizabeth Gilbert se întoarce la ficțiune cu o poveste de dragoste aparte, pe fundalul lumii teatrului newyorkez din anii ’40. Spusă într-un ritm alert, din perspectiva unei femei mai în vârstă care privește în urmă la propria tinerețe cu un amestec de bucurie și regret, „Orașul fetelor” explorează teme ca sexualitatea și promiscuitatea feminină, dar și idiosincraziile iubirii adevărate.

12
/06
/19

Vă propunem astăzi un interviu cu un personaj care vine dintr-o zonă culturală mai puțin mediatizată: cultura noastră culinară. Cosmin Dragomir a pus pe picioare editura GastroArt și publică – nici mai mult, nici mai puțin – decât cărți despre istoria bucătăriei noastre.

Page 2 of 9412345...102030...Last »