Ludwig van Beethoven – „Titanul din Bonn”
https://www.ziarulmetropolis.ro/ludwig-van-beethoven-245-de-ani-de-la-nasterea-titanului-din-bonn/

În urmă cu aproape două secole şi jumătate se năştea la Bonn, în Germania, Ludwig van Beethoven, unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii. Ziua de 16 decembrie este considerată data de naştere a lui Beethoven, deoarece se ştie că el a fost botezat pe 17 decembrie, ori la vremea respectivă copiii erau botezaţi la o zi după naştere.

Un articol de Petre Ivan|16 decembrie 2015

Monumentala operă a lui Ludwig van Beethoven – 9 simfonii, 5 concerte pentru pian şi orchestră, 1 concert pentru vioară şi orchestră, Missa Solemnis, 32 de sonate pentru pian, mai multe sonate pentru vioară şi pian, 16 cvartete pentru coarde şi opera Fidelio reflectă cu expresivitate şi claritate realităţile şi personalităţile vremii sale.

Între 1804-1818, perioada începutului şi desăvârşirii surzeniei sale, Ludwig van Beethoven a ţinut cu regularitate câteva carnetele de însemnări, care au fost publicate, de-a lungul timpului, în diverse culegeri. Iată câteva dintre observaţiile notate de faimosul compozitor făcute în anul 1814.

Din luna martie şi până la 15 mai 1814, scris şi corectat opera Fidelio.

– Mai sunt multe de făcut pe acest pământ. Prin urmare, grăbeşte-te!

– Nu mai continua viaţa pe care ai dus-o până acum! Arta îţi cere şi acest sacrificiu. Ia-ţi un repaus în distracţie, pentru a mări puterea de a produce.

– Căci soarta i-a dat omului această facultate: curajul de a suporta totul, până la sfârşit.

– Regulă: să nu las niciodată să se copieze după o partitură terminată, la care ţin. Şi să am mereu hârtie cu linii de la 20 la 24.

– Orele care trec cel mai repede, timp în care roata se învârte cel mai rapid, sunt acelea pe care noi le consacrăm a ne ţine spiritul ocupat, iar în ce mă priveşte, să compun.

– Niciodată o partitură nu va fi copiată la fel de exact cum a compus-o autorul ei.

Cât priveşte anul 1815, se remarcă obsesia lui Beethoven faţă de surzenia care devenea tot mai apăsătoare, dar care nu l-a împiedicat să ofere lumii marile sale capodopere: simfoniile Eroica, Destinului, Pastorala, sonatele Appassionata, Sonata Lunii, concertul pentru vioară şi orchestră sau concertul nr. 5 pentru pian şi orchestră, Imperialul.

După anul 1818, când compozitorul devenise completamente surd, acesta a compus, printre altele, Simfonia a IX-a cu vestita sa Odă a Bucuriei şi Missa Solemnis.

Ludwig van Beethoven. Însemnări, anul 1815

– Să îmi perfecţionez, pe cât posibil, aparatul auditiv şi apoi să călătoresc. Aceasta este datoria ta către tine, către oameni şi către El, cel Atotputernic; numai aşa vei putea dezvolta într-o bună zi tot ce trebuie acum să disimulezi în tine. Şi apoi o mică Curte, o mică capelă, unde cântecul scris de mine va fi executat întru gloria celui Atotputernic, celui Etern, celui Infinit.

– Luaţi loc în camera mea, portrete ale lui Haendel, Bach, Glück, Mozart şi Haydn! Voi mă puteţi ajuta să-mi accept suferinţa.

– Să studiezi în fiecare zi, de la orele cinci şi jumătate dimineaţa şi până la dejun.

– Ai vrea să savurezi mierea fără a suferi înainte de pe urma înţepăturilor albinei? Ai dori să te împodobeşti cu coroana victoriei fără a înfrunta pericolul bătăliei? Plonjorul ar putea oare aduce perla de pe fundul mării dacă teroarea crocodilului îl reţine pe mal? Îndrăzneşte, aşadar! Ceea ce Dumnezeu ţi-a rezervat, niciun muritor nu îţi va răpi. Însă ţi-a rezervat numai ţie, om curajos!

– Nu-ţi încredinţa secretul nici măcar prietenului celui mai încercat. Poţi oare să-i ceri lui fidelitate şi discreţie, atunci când tu însuţi duci lipsa acestor calităţi?

Foto: Ludwig van Beethoven – wikipedia, facebook

09
/04
/15

Se spune că femeia a fost slăbiciunea lui Chaplin. Fals. Femeia l-a inspirat; în filmele lui, personajele feminine sunt chiar în centrul intrigii. Dar viața bate filmul...

29
/03
/15

MARI FILME ROMÂNEȘTI UITATE În „Meandre” (1967), unul dintre cele mai îndrăznețe și inovatoare filme ale cinematografiei române, Mircea Săucan reinventează după propria sensibilitate timpul şi spaţiul.

24
/03
/15

MEMORIA CULTURALĂ „De câte ori pierdeam un rol, o situaţie, o prietenie, îmi spuneam: nu-i nimic, dacă pierd înseamnă că sunt bogată. Poate am fost prea mândră, poate am fost doar comodă, poate mi-am dat prea multă importanţă, dar tot ce am făcut a fost de bună credinţă“, spunea Tanţi Cocea, una dintre cele mai interesante actriţe ale României.

13
/03
/15

MEMORIA CULTURALĂ „Am pierdut roluri de film pentru spectacole care nu s-au mai jucat şi roluri în teatru pentru filme în care, în final, au jucat alţii. Asta-i meseria”, povestea Iurie Darie, cel care a fost un adevărat june prim al scenei românești.