„Lumea e a mea”. Viaţa Larisei
https://www.ziarulmetropolis.ro/lumea-e-a-mea-viata-larisei/

CRONICĂ DE FILM Câştigător al trofeului pentru cel mai bun lungmetraj românesc de debut la TIFF, unde a fost prezentat recent în premieră, deşi avea anunţată lansarea în 2014, „Lumea e a mea”, de Nicolae Constantin Tănase, ar putea trece drept o încercare proaspătă în peisaj.

Un articol de Ionuţ Mareş|19 iunie 2015

Până la un punct, combinaţia de realism brut în care camera de filmat urmăreşte – nervos, insistent şi de foarte aproape – un singur personaj şi de scurte explozii de fantastic ca reprezentări ale unei lumi interioare tulburate, dublată de muzică hip-hop, poate fi atractivă. Trebuie să recunoaştem: nu găseşti pe toate drumurile cinematografiei române un astfel de amestec.

Dar filmele de acest tip, cu adolescenţi rebeli şi cu probleme de adaptare într-un mediu violent, au devenit aproape un gen în sine (cel puţin) în cinematografia europeană.
Filmul tânărului Nicolae Constantin Tănase degajă, totuşi, un aer de prospeţime, iar acesta este un merit. Se observă o concepţie şi sunt identificabile bunele intenţii: de a arunca o privire necosmetizată asupra unei fete aflate într-un moment de criză şi de a pătrunde într-o astfel de lume a adolescenţilor în care tinerele naive, dar şi teribiliste, cad victime ale băieţilor răi.

Tănase şi scenarista Raluca Mănescu nu reuşesc să se debaraseze însă de păcatul de a oferi doar reprezentări a ceea ce ar fi personajele, simple tipologii, fără a livra cu adevărat oameni vii, imprevizibili şi memorabili.

Asta nu înseamnă că Ana Maria Guran, din rolul protagonistei de 16 ani (Larisa) şi, de fapt, marea descoperire a filmului, nu produce câteva momente electrizante, chiar emoţionate, prin dezinvoltura şi voluptatea jocului şi prin felul în care ţine captiv aparatul de filmat asupra chipului ei expresiv.

Ea joacă, de altfel, cel mai reuşit personaj, tocmai pentru că intenţiile protagonistei nu sunt uşor de ghicit, pentru că nu este condusă de o psihologie clară. Larisa este o tânără dinamică, deopotrivă puternică şi vulnerabilă, iar aici a avut, probabil, o influenţă decisivă scenarista Raluca Mănescu.

Restul personajelor cu care ea interacţionează sunt însă doar fantoşe: de la mama neînţelegătoare, tatăl violent, bunica pe patul de moarte, la colega agresivă, prietenele oscilante şi băieţii în căutare doar de sex.

Aproape că nu există povară şi obstacol specifice vârstei care să nu-i fie aruncate în cale Larisei, de la bătăi din partea tatălui, la droguri şi viol. Un mod destul de rudimentar şi uzat de a crea tensiune şi de a împinge înainte o poveste, existând riscul unui efect advers – îndepărtarea spectatorului de personaj.

lumea-e-a-mea-855819l-imagineSimpla observare a adolescenţei ca vârstă a exuberanţei de toate felurile ar fi fost, poate, mai inspirată şi mai provocatoare decât aglomerarea de probleme. În fond, „La vie d’Adèle”, marele film al lui Abdellatif Kechiche, este – pe lângă radiografia pasiunii sexuale mistuitoare – portretul, aproape observaţional, descriptiv, dar extrem de intens, al unei tinere în pragul maturizării.

Dincolo de falsitatea unor replici, reproşul fundamental ce ar putea fi adus debutului, totuşi, ambiţios, al lui Nicolae Constantin Tănase este că nu îşi asumă riscuri, dacă tot a ales calea exploatării personajului şi acroşarea emoţională a publicului.

Că nu merge suficient de departe, că nu îşi coboară protagonista mai jos, că nu pune spectatorul în poziţie de disconfort, aşa cum face, la extrem, un cineast controversat ca Larry Clark în teribilele, dar autenticele sale filme despre adolescenţi.

Lumea e a mea, România, 2015

Regia: Nicolae Constantin Tănase

Cu: Iulia Ciochina, Hritcu Florin, Ana Maria Guran

Rating: ●●○○○

25
/01
/24

Sfârșitul sec.XIX, un sat dezbinat de bârfe, certuri și lupta pentru pământ. Frumoasa Jagna, o tânără de 19 ani, un spirit liber ce iese din tiparele comunității, devine centrul atenției în momentul în care familia o obligă să se căsătorească cu Boryna, un moșier văduv, influent și bogat.

25
/01
/24

Teatrul Mic anunță premiera oficială a spectacolului „Eu sunt propria mea soție” de Doug Wright, traducerea și regia Teodora Petre, scenografia Ioana Pashca, mișcare scenică Alina Petrică, muzică Cezar Antal. Evenimentul va avea loc pe 30 ianuarie 2024, ora 19:00, la Sala Studio – Str. Gabroveni nr. 57.

25
/01
/24

La iniţiativa revistei Teatrul azi, în parteneriat cu Teatrul Masca din Bucureşti şi cu susţinerea UNITER, apare în peisajul cultural românesc un nou proiect dedicat profesioniştilor din domeniul artelor spectacolului.

25
/01
/24

Marți, 30 ianuarie, începând cu ora 11:00, la Sala „Ileana Berlogea”, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale va sărbători Ziua Universității și a patronului său spiritual, Ion Luca Caragiale.

25
/01
/24

Duminică, 28 ianuarie (de la 17.00), primul concert al anului 2024 din stagiunea Orchestrei de Muzică Populară Radio îi este dedicat memoriei actriței NATAȘA RAAB, prezentatoare a nenumeroase concerte pe scena Sălii Radio.

25
/01
/24

Muzica și poveștile se întâlnesc la Teatrelli într-un nou concept de spectacol sonor, creat de Mădălina Pavăl și Alexei Țurcan, împreună cu alți 10 muzicieni talentați. GAZDA redefinește sonoritățile românești și propune spectatorilor un alt mod de a se bucura de muzică – umăr lângă umăr cu artiștii răspândiți prin sala transformată într-o sufragerie, pregătiți să dăruiască povești din culisele creației.

25
/01
/24

Festivalul DIPLOMA Show, un proiect The Institute, lansează seria de podcasturi Friends of the Arts, produsă de Black Rhino Radio și moderată de Artemisa Pascu. Friends of the Arts - A DIPLOMA Show Podcast continuă misiunea proiectului de a promova și susține tinerii artiști, designeri și arhitecți.

25
/01
/24

Gaep anunță reprezentarea lui Théo Massoulier. Artistul stabilit la Lyon este cunoscut pentru asamblaje în care coexistă elemente minerale, plante și artefacte și care fac trimitere la culturile biologice din laborator sau la mici matrice prebiotice. Recent, el a început să dezvolte o serie de picturi cu basoreliefuri inedite, acționate magnetic. Prima lui expoziție personală la Gaep – și prima din București – se va deschide la finalul lunii februarie.

24
/01
/24

Despre “Klaus & Barroso” – ce a fost asta, frate Bogdan Theodor Olteanu? Acum, pe bune? Ce a fost asta? M-ai pus într-o situație tare complicată. Dar, vorba cântecului: “Frate, frate, la bine și la greu”, scrie Vasile Ernu, despre cel mai discutat film românesc din această lună.

23
/01
/24

CRONICĂ DE FILM În noul său lungmetraj, “Familiar” (2023), Călin Peter Netzer pare că încearcă să reia formula de succes din “Poziţia copilului” (2013), filmul cu care a câştigat Ursul de Aur la Berlinale.

23
/01
/24

ISTORIA ne ajută să călătorim în trecutul persoanelor, familiilor, comunităților, popoarelor, Lumii întregi. Ea ne învăţă să întelegem o hartă, o haină, o clădire, o ruină, o fotografie, o gravură, un document vechi, o piesă de muzeu sau chiar un tablou. Cine ştie Istorie, va înțelege mai bine comunitatea şi lumea în care trăieşte azi!