Lumea lui Christian Dior în 10 cuvinte-cheie
https://www.ziarulmetropolis.ro/lumea-lui-christian-dior-in-10-cuvinte-cheie/

Pe 23 octombrie 1957, aflat la un centru de tratament din Toscana, din câte se pare pentru o cură de slăbire, Christian Dior ar fi suferit un atac de cord care i-a fost fatal.

Un articol de Dana Ionescu|22 octombrie 2020

În timp, pasiunile vinovate de gurmand ar fi dus aici, s-a spus. Alte ipoteze neconfirmate au fost sufocare cu un os de pește sau emoția extremă provocată de participarea la o partidă de cărți. Moartea creatorului francez aflat în culmea gloriei, la numai 52 de ani, rămâne învăluită în mister.

Artistul condus pe ultimul drum de mii de oameni cucerise Franța și Europa cu creațiile sale, care atrăgeau atenția altfel asupra frumuseții și mai ales asupra nevoii de frumusețe. Ținutele celebre create de el, ca și parfumurile care au consolidat marca, fac parte dintr-un univers sinonim cu The New Look. El ar putea fi sintetizat pornind de la 10 cuvinte-cheie.

Flori.

Ele sunt peste tot în viața creatorului îndrăgostit de natură: pe rochiile de seară pe care le schițează și apoi le perfecționează, pe accesoriile pe care își pune semnătura, în parfumurile care se distilează în laboratoarele lui, începând cu acel deschizător de drumuri numit „Miss Dior”. Pentru Christian Dior, florile vor însemna întotdeauna grădina bunicii – grădina de trandafiri din Granville, denumiri ciudate în latină, învățate în copilărie, și secrete din ierbar. Pentru acest creator unic, fiecare prezentare a unei colecții noi înseamnă o lăcrămioară purtată în buzunarul din față al costumului.

Vis.

Fără el, Christian Dior nu ar fi ajuns niciodată să schimbe istoria modei și să joace, prin creațiile sale, chiar un rol în schimbarea societății. În destinul lui, visul a fost o plasă de siguranță pentru elanurile de a transforma femeia contemporană. „Creatorii de modă sunt unul dintre ultimele refugii ale miraculosului. Sunt, într-un fel, maeștri ai visurilor”, spunea artistul care a impus ceea ce a rămas în modă drept The New Look.

Eleganță.

Ea este un ideal. Este la îndemâna tuturor, și totuși rămâne greu de atins. Pentru că reducerea la esență e un proces mai complicat decât pare. „Secretul eleganței constă în simplitate”, spunea Christian Dior. Cunoscător al oamenilor de toate felurile, neocolit de ghinioane, acest couturier absolut al Franței care a îmbrăcat inclusiv soții de naziști și-a dorit o întoarcere la frumusețea siluetei feminine. A creat rochii ample pentru femeia delicată ca o floare, haine cu umeri rotunjiți, piese care scot în evidență o calitate sau ceva misterios.

Bun-gust.

Fără el, eleganța nu există. Bunul-gust înseamnă și măsură, și delicatețe, și frumusețe, și adecvare. Opus al excesului, bunul-gust vestimentar e calea sigură spre eleganță. Cel mai important, el nu admite stridența, susținea creatorul: „Sunt împotriva ținutelor cu prea multă fantezie, create numai ca să atragă atenția. Deși sunt interesante, nu mai e vorba despre eleganță. Frumusețea e îndrăzneață doar un pic, dar atunci când îndrăzneala devine aroganță, e vorba despre prost-gust”.

Calitate.

Indispensabilă eleganței, calitatea se vede. Pentru expresivitatea imaginii, este decisivă. Pe cât de evidentă e pentru cunoscători, pe atât de greu de definit se arată și pentru pasionații de modă, și pentru ceilalți. În loc să ai două rochii din material prost, mai bine ai una de calitate – așa gândea Christian Dior, și el un adept al salvatorului „less is more”.

Parfum.

Fără el, orice ținută este incompletă. El poate „îngropa” o ținută și, deopotrivă, o poate salva. Înseamnă și instinct, dar și știință. Christian Dior se considera couturier și, în egală măsură, creator de parfumuri. Numele lui este astăzi sinonim cu parfumuri de succes, prețioase ca și poveștile din care s-au născut. Printre ele, „Miss Dior”, „Dolce Vita”, „Poison”.

Superstiție.

Pentru creatorul care a intrat în viața artistică a Parisului lucrând la o galerie de artă și vânzând lucrări ale pictorilor momentului, printre care Pablo Picasso, iraționalul a jucat un rol important. Nicio prezentare a unei colecții noi nu se hotăra decât după ce au fost consultate cărțile de tarot, spun apropiații. Iar limbajul secret al florilor nu era deloc neglijat în universul lui Dior: la prezentările din ultimii ani de viață, exista întotdeauna un model care etala un buchet de crini. Fiecare colecție nouă avea o piesă numită Granville, după orașul natal al lui Dior.

Întâmplare.

Lui Christian Dior îi era frică de întâmplare, de această necunoscută care face și desface destine. Forța ei nemărginită, inexplicabilă, o cunoaștea. Doar s-a hotărât să-și încerce norocul în lumea artei după un an de pauză, petrecut în Insulele Baleare, pentru a se vindeca de tuberculoază. Destinul lui, curmat devreme, poate fi văzut și ca un șir de întâmplări.

Dragoste.

Nu vorbim prea mult despre ea, căci încă e impudic în deceniile în care Christian Dior redescoperă eternul feminin pentru contemporanii săi, care trebuie să reinventeze fantezia. „Să-mi faceți un parfum care miroase a dragoste”, i-ar fi spus creatorul francez parfumierului Paul Vacher. Așa a apărut „Miss Dior”, parfumul care a însoțit The New Look și pe care l-au mirosit toți cei care au participat, în seara de 12 februarie 1947, la prezentarea primei colecții de modă purtând semnătura lui Christian Dior, care a avut loc în saloanele pariziene aflate pe Bulevardul Montaigne, la numărul 30.

Farmec.

Nu are definiție, dar are o forță magică. Combinație unică, înseamnă mai multe lucruri în același timp. Dincolo de ținută, dincolo de mode și tendințe, farmecul este o reflexie și vestimentația îl poate accentua. Pentru arta lui Christian Dior, șarmul rămâne în prim-plan.

06
/02
/22

„Țăran până în măduva oaselor”, cum se autodeclară, ironic, dar numai pe jumătate. Om de afaceri. Globe-trotter. Bon-viveur și mare gurmand. Francez scârbit de Franța, în care susține că nu va mai fi decât „vizitator”. Gérard Depardieu este toate acestea la un loc și ceva în plus.

18
/11
/21

Seara de 3 decembrie 1986, în plină dictatură ceaușiștă, când românii îngheață de frig și acasă, și în școli, și în instituții de toate felurile, pare o seară ca oricare alta: se întunecă devreme, la televizor cetățenii se pot uita două ore, Tovarășul și Tovarășa sunt negreșit acolo, fabricile duduie necontenit, că ele lucrează „pe ture”. Dar cine iese din casă la București poate să meagă, de exemplu, la teatru.

20
/09
/21

Între 20 septembrie și 15 noiembrie, proiectul interdisciplinar „Noi împotriva noastră. Intervenție culturală pentru destigmatizarea bolilor psihice” continuă derularea la nivel național a seriei de activități artistice și de conștientizare dedicate cu precădere membrilor rețelei de sprijin din jurul persoanelor afectate de boli psihice, dar și publicului larg.