Lupu. Un debut ambiţios, dar fără orientare şi ritm
https://www.ziarulmetropolis.ro/lupu-un-debut-ambitios-dar-fara-orientare-si-ritm/

CRONICĂ DE FILM Produs şi distribuit de Strada Film, lungmetrajul „Lupu”, debutul tânărului regizor şi scenarist Bogdan Mustaţă (n. 1975), reprezintă o tentativă, din păcate ratată, de desprindere de realismul predominant în cinematografia română a momentului.

Un articol de Ionuţ Mareş|1 octombrie 2013

CRONICĂ DE FILM Produs şi distribuit de Strada Film, lungmetrajul „Lupu”, debutul tânărului regizor şi scenarist Bogdan Mustaţă (n. 1975), reprezintă o tentativă, din păcate ratată, de desprindere de realismul predominant în cinematografia română a momentului.

Filmul propune o incursiune în lumea interioară a unui adolescent, Lupu, interpretat neconvingător de debutantul Mihai Vasilescu. Un univers în care realitatea este concurată, până la indistincţie, de oniric, amintiri şi proiecţii fictive, rezultate ale sensibilităţii adolescentine exacerbate şi ale unor momente de criză, cum ar fi pierderea tatălui şi întâlnirea cu o fată senzuală şi cu un bătrân singur.

Premise provocatoare şi ofertante, a căror punere în practică eşuează însă într-un film lipsit de orientare, impact şi, mai ales, ritm.

Lupu – treceri dintr-o lume în alta

Camera de filmat îl urmăreşte pe protagonist în peregrinările sale reale sau imaginare între mai multe apartamente: cel în care trăieşte cu mama (Carmen Ungureanu), cel în care o întâlneşte pe fata de care se îndrăgosteşte, Clara (Ada Condeescu), cel în care locuieşte un bătrân (Sergiu Nicolaescu, la ultimul rol) rămas singur după moartea soţiei (Camelia Zorlescu), dar şi cel în care comunică, în amintire, cu tatăl aflat pe patul de moarte (Costel Caşcaval).

Lupu

Costel Caşcaval, într-o scenă din filmul Lupu

Trecerile dintr-o lume în alta nu sunt semnalizate în vreun fel, iar între aceste universuri paralele nu există diferenţieri la nivelul imaginii sau al încadraturii. În general, încercarea de fluidizare a spaţiului şi a timpului este lăudabilă şi nu ar trebui să ridice probleme de înţelegere în rândul publicului, numai că executarea ei în „Lupu” ratează ţinta.

Lupu“ are germenii unul lungmetraj „altfel“

Bogdan Mustaţă nu face decât să-şi plimbe protagonistul, care este tot timpul impasibil şi tăcut, dintr-un loc în altul, fără ca deplasarea să aducă realmente plusvaloare dramaturgiei: Lupu o surprinde pe Clara asistând la masturbarea unui bărbat (chiar în secvenţa de început, deloc inspirată), o vede dezbrăcată alături de iubitul ei (Alexandru Potocean), pentru ca apoi să se mute împreună cu ea; are grijă de tatăl său; îl ajută pe bătrân cu mutatul televizorului; asistă la scene de tandreţe între mama sa şi noul ei partener.

La toate acestea, Lupu rămâne însă inert, de unde şi impresia că sugestia de schimbare din final survine forţat.

Lipsa psihologizării sau a elementelor capabile să producă empatizarea cu protagonistul sau, dimpotrivă, să determine respingerea sa nu reprezintă, în sine, o problemă. Semne serioase de întrebare apar însă atunci când Bogdan Mustaţă preia ideea scenelor „în care nu se întâmplă nimic” fără a-i da valoare cinematografică.

La tânărul cineast, în scenele în care nu se întâmplă nimic chiar nu se întâmplă nimic: camera întârzie nejustificat de mult asupra protagonistului – de aici şi lipsa sesizabilă a ritmului.

Citiţi şi: Filme de Corneliu Porumboiu, Bogdan Mustaţă şi Radu Jude, în competiţie la Festivalul de la Sarajevo

Deşi minimale, dialogurile sunt în mare parte artificiale, vehicule doar ale unor idei stereotipe, nu indicatoare ale unui limbaj veridic şi credibil, chiar şi în convenţia non-realistă propusă de regizorul-scenarist.

De asemenea, Bogdan Mustaţă cade, pe alocuri, în capcana senzaţionalismului ieftin: în afara scenei de început cu masturbarea (care nu este arătată explicit, dar care este reluată înspre final), tânăra jucată de Ada Condeescu apare, absolut gratuit, semi-dezbrăcată sau goală în mai multe secvenţe.

Lupu nu este un film catastrofal, aşa cum a fost, în prima parte a anului, „Puzzle” (r. Andrei Zincă). Debutul lui Bogdan Mustaţă are germenii unui lungmetraj „altfel”, care nu sunt însă fructificaţi la adevăratul potenţial.

Filmul Lupu intră în cinematografe din 4 octombrie. 

INFO

Lupu (România, 2013)

Regia: Bogdan Mustață

Cu: Mihai Vasilescu, Ada Condeescu

Rating: ●●○○○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

Marele Ecran

 

26
/11
/21

INTERVIU „Cu fiecare film am impresia că învăţ ceva nou despre meseria de actor”, afirmă într-un interviu cunoscutul actor franco-algerian Kad Merad, progatonist în comedia „Succes de public” („Un triomphe”, 2020), regizată de Emmanuel Courcol şi disponibilă în prezent în cinematografele din România.

22
/11
/21

„Titane”, cel mai șocant film al anului, ajunge în cinematografele din România din 3 decembrie, distribuit de Independența Film. Catalogat drept thriller psycho-sexy, „Titane” a stârnit valuri de șoc la Cannes, mai mulți spectatori pierzându-și cunoștința în timpul proiecției.

22
/11
/21

Primele trei filme din seria „Matrix” vor fi difuzate de Warner TV în luna decembrie, în așteptarea celui de-al patrulea lungmetraj, „Renașterea/ Resurrections”, care va fi lansat în preajma Crăciunului.

22
/11
/21

Viaţa grea din Gaza, violenţele asupra palestinienilor din teritoriile ocupate, agresiunile asupra femeilor în lumea arabă sau problema refugiaţilor se numără printre subiectele tratate de o serie de documentare care completează programul ediţiei din acest a Festivalului Filmului Palestinian.

17
/11
/21

Regizat de britanicul Edgar Wright, „Last Night in Soho” (2021) stă pe o idee grozavă. Ia un reflex des întâlnit al multora dintre noi, idealizarea unei anumite perioade, şi îl aruncă în aer cu stil.

10
/11
/21

CRONICĂ DE FILM Mi-e neaşteptat de greu să scriu despre „La civil” (2021), deşi e un film pe care am fost nerăbădător să îl văd. „Waiting for August” (2014), documentarul cu care a debutat Teodora Mihai, regizoare din Belgia, dar de origine română, m-a impresionat când l-am văzut şi încă îi port o amintire puternică.

04
/11
/21

Ce-mi place foarte mult la cinema-ul furios al lui Nadav Lapid este că nu ştii niciodată unde te va duce şi în ce fel te va învălui. Singurul lucru pe care poţi să îl anticipezi este că vei fi surprins. Nu-ţi rămâne decât să te laşi purtat de ideile sale neconvenţionale şi incomode.