„Ma Loute”. Caricatura va salva lumea
https://www.ziarulmetropolis.ro/ma-loute-caricatura-va-salva-lumea/

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră în Competiţia de la Cannes şi programat recent în cadrul Festivalului Filmului Francez de la Bucureşti, „Ma Loute”, noua bizarerie a lui Bruno Dumont, este probabil cel mai excentric film din mainstream-ul festivalier al acestui an.

Un articol de Ionuţ Mareş|10 noiembrie 2016

Cineast incomod și iconoclast, francezul Bruno Dumont aruncă în aer fără reținere limitele plauzibilității în noul său film, „Ma Loute”. Și se plasează pe terenul liber al burlescului, pe care îl testase cu succes în precedenta sa realizare, miniseria de televiziune „P’tit Quinquin”, distribuită apoi și în cinematografe. Un burlesc dublat de un absurd eliberat de constrângeri și de un suprarealism autoironic.

Cel mai la îndemână ar fi să spunem că „Ma Loute” este o comedie. O comedie însă conștientă de propria sa condiție, sentiment transmis permanent și spectatorului. Publicul este invitat nu atât să savureze cu inocență poantele, cât mai ales să deslușească mecanica lor. De aici și lentoarea cu care Bruno Dumont livrează puzderia de gaguri dintre cele mai fruste. Fiecare gag conține, în fond, și propria sa caricatură.

De fapt, „Ma Loute” este un film în care caricatura capătă dimensiuni cosmice. Prin felul în care arată și se mișcă, personajele ar putea fi la fel de bine eroii unui film de animație. Păpuși sub controlul unui păpușar ireverențios. Un demiurg care știe însă că omul este deopotrivă capabil de sălbăticie și de grație, așa cum a arătat mereu Bruno Dumont în filmele sale, mai accentuat până la recentul viraj spre comedie.

Ritualurile și gesturile burgheze ale familiei Van Peteghem, care își petrece vacanța de vară a anului 1910 într-o vilă dintr-un golf în nordul Franței, sunt atât de caricaturizat puse în scenă încât devin manifestări comic-grotești ale unei dezarticulări interioare cu sensuri metafizice. Burghezia este portretizată ca fiind ridicolă, incestuoasă, decăzută – este ceea ce transmite în fiecare moment comportamentul reprezentanților ei.

În trei dintre rolurile de membri ai familiei Van Peteghem, Dumont distribuie superstaruri: italianca Valeria Bruni Tedeschi, a cărei interpretare este cea mai reținută, și francezii Juliette Binoche și Fabrice Luchini, care se aruncă fără plasă de siguranță și cu o voluptate explozivă în haosul incontrolabil și caraghios ce le stăpânește personajele.

Însă Bruno Dumont nu iartă nici localnicii, oamenii săraci (familia Brufort), jucați de neprofesioniști ale căror trăsături fizice aspre sunt accentuate prin numeroasele prim-planuri asemănătoare unor tablouri naturaliste capabile să inducă disconfort privitorului (o constantă a filmografiei regizorului francez).

Familia Brufort, al cărei băiat se îndrăgostește de una din fetele familiei Van Peteghem, nu are nimic idilic. Dimpotrivă, o anume brutalitate animalică pare a le domina existența, însă fără ca privirea lui Bruno Dumont să fie una cinică.

Iar între cele două lumi care se intersectează și se ciocnesc ca într-o pastorală denaturată, își fac apariția doi polițiști (de asemenea jucați de neprofesioniști) veniți să investigheze ceea ce pare a fi o serie de crime misterioase în zonă. Un anchetator firav și un superior excesiv de supraponderal, ale cărui gesturi și mișcări, amplificate de sunetele de pe coloana sonoră, sunt surse inepuizabile de umor.

Bruno Dumont imaginează o lume pestriță care se salvează de la nimicie prin comicul său colosal. Un film care ironizează subtil o întreagă tradiție a cinematografiei franceze, chestionând inclusiv seriozitatea din primele filme ale regizorului francez. O operă inclasabilă, stranie, o satiră la adresa stereotipurilor sociale și a reflexelor omenești.

Rating: ●●●●●

Cel mai la îndemână ar fi să spunem că „Ma Loute” este o comedie. O comedie însă conștientă de propria sa condiție, sentiment transmis permanent și spectatorului. Publicul este invitat nu atât să savureze cu inocență poantele, cât mai ales să deslușească mecanica lor.



29
/09
/21

CRONICĂ DE FILM Pentru un film de debut al unui regizor de teatru care nu a mai făcut până acum cinema, „Câmp de maci” (2020), de Eugen Jebeleanu, are o rigoare estetică neaşteptată, dar şi o lipsă de încrâncenare demnă de salutat.

28
/09
/21

CRONICĂ DE FILM „Crai nou” (2021), debutul Alinei Grigore, recent câştigător la Festivalul de la San Sebastian, aduce un aer proaspăt în cinematografia română.

28
/09
/21

THE FRENCH DISPATCH, LAND, QUO VADIS, AIDA?, scurtmetraje românești și internaționale, cele mai apreciate filme românești ale momentului si filmele premiate la Festival se văd în cadrul Retrospectivei ANONIMUL 2021 la ARCUB, Cinema Elvire Popesco și Terasa Institutului Francez între 28 septembrie și 3 octombrie.

27
/09
/21

În ultima săptămână din septembrie, „Cinema sub clar de lună“ aduce pe ecranul din Grădina Muzeului Național al Literaturii Române două dintre cele mai noi filme românești, Câmp de maci și documentarul Spioni de ocazie, alături de producții străine care au avut un parcurs spectaculos: Night of the Kings, aflat pe lista scurtă la premiile Oscar, și Apples, co-produs de Cate Blanchett și propus anul trecut de Grecia la Oscarul pentru Cel mai bun film internațional.

27
/09
/21

Frumoasa și bestia întâlnește viitorul tehnologiei în Belle, producția-fenomen semnată de regizorul japonez Mamoru Hosoda, care va deschide cea de-a 16-a ediție Animest. Prezentat în premieră internațională la Cannes, anime-ul Sci-Fi în care o adolescentă devine cea mai bună versiune a sa într-un univers paralel, creat în mediul virtual, se va vedea pentru prima dată pe marele ecran din România vineri, pe 8 octombrie, de la orele 18:30 și 21:30, la Cinema Elvire Popesco. Filmul va putea fi urmărit în curând în cinematografele din întreaga țară, distribuit de Bad Unicorn.

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

24
/09
/21

Festivalul KINOdiseea aduce pe marele ecran filme despre protejarea mediului, relațiile dintre copii și părinți, curaj și empatie, la Cinema Gloria și Cinema Eforie.