Mă tem că je t’aime – Jurnalul unei dive de pică (5)
https://www.ziarulmetropolis.ro/ma-tem-ca-je-taime-jurnalul-unei-dive-de-pica-5/

E târziu şi începe a doua semifinală, Răsar nerostitele aplauze islandeze, Mă tem că Portugal e deja în final, Mă tem că galezii lui Bale şi-au epuizat stocul de bere, Mă tem că je t’aime Euro 2016.

Un articol de Pantacruel|12 iulie 2016

E vremea ta Portugalie tristă, E oră de Fado, E suferință, dragoste şi gelozie, E inexorabila soartă, Mă tem că te temi, Ma tem că je t’aime CR7

Mă tem că je t’aime până în buza careului lui Neuer, până la sandaua lui Griezmann (Ne sutor ultra crepidam), până la bobiţele lui LöwE, bobiţă cu bobiţă, atom cu atom, Mă tem că te temi de penaltiuri.

E devreme să înceapă finala, Ne desparte de ea meciul şoc, Mă tem că te temi de atacul Les Bleus, Mă tem că te temi de statistici, Mă tem că je t’aime

Mă tem că je t’aime… Până la Marseiză, catren cu catren, vers cu vers, versus cu viţăvercea, Mă tem că te temi aiuristic.

Mă tem că je t’aime dincolo de execuţia lui Shaqiri, dincolo de fenta lui Robson-Kanu, meci după meci, gol după gol, Mă tem că te temi (şi) de ISIS

E timpul să desfacem un pinot gris, să scoatem friptura din cuptor cu mâna lui Schweinsteiger, Ma tem că je t’aime… moi non plus

E târziu şi începe partida, Mă tem că Lineker nu avea dreptate,  Mă tem că te temi de trădare, Mă tem că je t’aime.

PS

Se dedică primului meu iubit din gimnaziu, M Tuca & Asociaţii

Citiţi şi:
15
/06
/16

Nu ştiu cum fac de nimeresc mereu (în) grupa Portugaliei la turneele finale. Aş putea zice că, cel puţin de data asta, a fost alegerea mea, însă tind să cred că e mai mult de-atât. Un fel de predestinare absurdă care mă pune în faţa unui joc de aceeaşi factură, pe care „naţionala” Portugaliei îl repetă beckettian de vreo 10 ani încoace.

14
/06
/16

Buffon. Barzagli-Bonucci-Chiellini. Stop. La Chiellini voiam să ajung. Trec rapid peste locul comun că tustrei, plus Buffon, care e vârful de lance al acestui supertrident defensiv, alcătuiesc cea mai solidă apărare de la Euro 2016. Aş zice că e şi cea mai carismatică, în ciuda reputaţiei dubioase pe care o au practicanţii dogmei Herrera. Adică e suficient să-l vezi pe Chiellini bătând cuba ca boxerii, cu Buffon, după nişte duble parade in extremis, pentru a tranşa partea asta…