Mădălina Craiu (douăzeci şi patru de ani), actriţă. Joacă în “Paravan. Două telefoane”, la Godot, şi în “Steaua fără nume”, la Centrul Cultural pentru UNESCO “Nicolae Bălcescu”. Și în filme. Am prins-o, greu, între filmări la două scurt-metraje. A fost, anul trecut, una dintre vedetele serialului de televiziune “Umbre” (produs şi difuzat de HBO).
Un articol de Andrei Crăciun|2 august 2015
Ziarul Metropolis a inițiat o nouă campanie editorială: „100 de tineri artişti pentru 100 de ani de România“. Este un pariu pe care îl facem, prezentându-vă, într-o serie de interviuri, 100 de nume care îşi vor pune amprenta în viaţa culturală a României pe termen mediu şi lung. Pe 1 decembrie 2018 se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire de la 1918. Cum ne pregătim, însă, pentru următoarea sută de ani?
Țineți-vă bine, dragi cititori, cariera Mădălinei Craiu abia începe! Și nici nu vă mai spun că Mădălina Craiu a absolvit un liceu de informatică, socotit pe atunci și poate că și acum cel mai bun liceu din București. “Tudor Vianu”. Numărul 1. Și nici nu vă mai spun că atunci când i s-au făcut teste de specialitate care măsoară inteligența la om, Mădălina Craiu a bătut la poarta genialității. Ea este, deci, în același timp talentată, frumoasă, deșteaptă, spontană. Are întotdeauna replică. Nu, nu e drept față de colegii ei din noua generație, nu e drept să plece cu atâtea avantaje la drum, dar asta este situația. Așa stau lucrurile.
Cine ești dumneata, Mădălina Craiu?
Eu sunt Mădălina Craiu.
Câți ani ai tu?
Douăzeci și patru.
I-ai împlinit?
În noiembrie 2014.
A, deci faci douăzeci și cinci, dar mai furi un an la cântar! În ce zodie ești, așadar, născută?
Săgetător.
Și e bine? E o zodie bună?
Îmi priește.
MĂDĂLINA CRAIU CONSTATĂ CĂ, DIN PĂCATE, CEI MAI MULȚI ȘI MAI BUNI ACTORI SUNT VĂRSĂTORI
Cu cine ai dumneata compatibilitate astrală?
Nu am nici cea mai vagă idee.
Ești îndepărtată de această zonă a astrologiei!
Nu neapărat. Mai citesc din când în când, sunt niște statistici foarte interesante, spre exemplu cu zodiile personalităților, în funcție de domeniul lor de activitate. Actorii, din nefericire, cei mai mulți, și cei mai buni, sunt Vărsători.
Ăștia sunt iarna, în februarie, nu?
Nu, cred că primăvara.
Primăvara. Să fie sănătoși! Și n-ai și tu un reprezentant mai de seamă al Săgetătorilor?
Poate că este, dar nu-mi trece acum prin minte.
Sau, poate, o să fii chiar dumneata.
Sau, iată…
Și ai făcut UNATC-ul, nu?
Da.
Și masterul, tot acolo?
Da.
Ai fost colegă de generație cu…
Irina Antonie…
…Anghel Damian, și alți reprezentanți de seamă…
Iulia Ciochină, Andrei Cătălin. Iată, suntem mulți!
Aveți și voi vreun loc de muncă? Vi se dă? Sau vi-l faceți singuri?
E bună întrebarea. Ni-l facem singuri. Când nu este loc, ni-l facem singuri.
Și din ce trăiești dumneata în momentul ăsta, trăiești din teatru, din filme?
Cred că pot să zic că mai degrabă trăiesc din filme.
Dar nu mai e o diferență clară în momentul ăsta? Sunt actori care fac la UNATC film și alții care fac teatru?
Facem de-amândouă.
Și de ce te iau pe tine în filme? Dai bine pe cameră? Ești mai telegenică?
Păi, asta întreabă-i pe ei.
Păi nu știu, că singură te duci la casting-uri. Fiindcă bănuiesc că nu vin ei să te caute.
Mă duc la castinguri; și norocul face că mai și iau câte unul.
MĂDĂLINA CRAIU A ÎNVĂȚAT DE LA ȘERBAN PAVLU CUM SĂ SE RELAXEZE. ȘI A FURAT MESERIE DE LA MARIA OBRETIN
Ai fost și într-un frumos serial de televiziune, fiind fiica Mariei Obretin și a lui Șerban Pavlu! Marii noștri actori.
Să știi!
Și ai învățat de la ei?
Da, mult. Pe cuvânt!
Ce-ai învățat? Șerban Pavlu este un domn foarte amuzant – aceasta se cunoaște.
Este, într-adevăr, și m-a învățat să mă relaxez corespunzător înainte de fiecare secvență.
Erai stresată?
Pe cât de stresat poți fi într-un cadru nou și mare… Na, era primul proiect de anvergură.
În rolul Magdei, din serialul „Umbre”
A fost cel mai mare proiect al tău?
Da, de până acum. Da, Șerban m-a ajutat la relaxare, iar de la Maria fur meserie. Mie Maria îmi place foarte mult de când am văzut-o în spectacole. Și m-am lipit de ea și ea s-a lipit de mine. Ne înțelegem bine.
Aveți pasiuni comune? Îți plac mușcatele?
N-aș putea să zic. Mariei îi plac mușcatele? Așa ți-a spus?
Așa parcă. Parcă îi plac mușcatele, da.
Îi plac lebedele, îi plac lacurile… Natura…
Limba latină, greaca veche…
(râde) Cred că suntem, totuși, diferite.
Dumneata vorbești vreo limbă moartă?
Moartă, nu. Vie.
Și dintre astea vii, cu ce te lauzi?
Mă laud cu engleza cel mai bine că, vorba ceea… dar am făcut și germană când eram mai mică. Înțeleg în continuare, dar nu mai pot să o vorbesc, fiindcă n-am exersat-o.
Ich bin, du bist, astea?
Da.
MĂDĂLINA CRAIU E DIN HUNEDOARA, DAR A TRĂIT ÎN BUCUREȘTI CA FIICĂ A UNEI ARHITECTE ȘI A UNUI ARHITECT
De unde ești dumneata de loc?
Hunedoara. Banat.
Aș fi zis de la mineri, dar aș fi greșit.
Merçi… Petroșani e cu minerii. Hunedoara e cu industria metalurgică!
A fost. A decăzut. Nu mai e. Nici măcar Corvinul Hunedoara nu mai trăiește.
Îngrozitor de tare s-a prăbușit.
Și ai tăi au rămas în Hunedoara?
S-au mutat amândoi aici când eu aveam doi ani.
Practic, dumneata ai trăit toată viața în orașul București?
Să zicem că sunt crescută în ambele părți, căci vacanțele le petreceam acolo și restul de jumătate de an îl petreceam aici. Deci, să zicem că sunt copilul Hunedoarei și al Bucureștiului…
Nu mai ai frați și surori, nu? Simt asta în ochii tăi, o singurătate în cadrul familiei.
Asta se simte, da.
Văd aici, pe masă, cheile unui autoturism, o mașină străină.
Este un Matiz.
MĂDĂLINA CRAIU ARE UN MATIZ CARE, UNEORI, MERGE. MATIZUL ESTE O FURIE A ȘOSELELOR
Este Matizul dumitale?
Este Matizul meu, de care sunt foarte mândră. Îl cheamă Zigy!
De la ce vine asta?
Nu știu. Suna foarte bine în sintagma „Zigy, furia șoselelor” și mi-a plăcut foarte mult.
Și l-ai achiziționat din banii dumitale?
Nu. L-am primit.
La împlinirea vârstei de optsprezece ani?
Da, atunci când mi-am luat carnet.
Ești un copil de bani gata, la nivelul Matizului?
La nivelul Matizului, da.
Ce ai dumneata de gând să faci cu această moștenire?
Această moștenire este la noi în familie de cel puțin un deceniu și jumătate. Eu am un Matiz din 2000, care a fost al mamei mele.
Și mai merge, mai merge?
Și aceasta este o întrebare foarte bună. Ocazional, da. Am rămas cu ea de foarte multe ori în drum. Cu această ocazie am învățat să-mi schimb singură cauciucurile, bujiile, să pun ulei, apă, asta deja e la ordinea zilei, să prind cureaua de la alternator…
Cu un ciorap de damă?
Iată, toată lumea știe.
Ai ciorapi de damă în geantă, special pentru Matiz?
Nu, dar se întâmplă să am prin costume!
Costumele de la spectacole?
Da, eu le car cu mașina tot timpul.
În ce joci dumneata, în aceste clipe dramatice, când, iată, se întâmplă atâtea necazuri cu Matizul și sunt atât de puțini ciorapi de damă disponibili?
În „Paravan. 2 telefoane”, regia Matei Lucaci-Grunberg, și în „Steaua fara nume”, la domnul Victor Ioan Frunză.
Da? Acolo-i o echipă puternică, La „Nicolae Bălcescu”, acolo?
Da.
Frumos, ăla-i un spectacol care-i selectat și în FNT acum, nu? Așa am citit, parcă.
Cred că anul ăsta, da.
Să joci în Festivalul Național de Teatru nu ești chiar așa, o bagatelă.
Îți dai seama…
E prima ta prezență în marele nostru festival?
Păi, nu. Am mai fost cu „Paravan…” anul trecut.
MĂDĂLINA CRAIU ESTE ȘI EA DINTRE ACTORII CARE AU CÂȘTIGAT LA GALA HOP
Bravo, că ați câștigat la Gala HOP. Te-am văzut și la HOP, anul trecut. Ai ținut un discurs despre cum o să iei tu Premiul Oscar.
M-am jucat de-a Helena Bonham-Carter, da. M-am distrat. Îmi place Helena Bonham-Carter.
Și n-ai luat Premiul Oscar!
Nu încă!
Urmează? Să ne așteptăm la un Oscar pentru Mădălina Craiu?
Să ne dea Dumnezeu sănătate și mai vedem. Să nu ne întindem mai mult decât este necesar.
Deci, dumneata câștigi în momentul ăsta suficient de mult – în afară de Matiz și de ce îți dau ai tăi –, cât să nu mori de foame?
Da.
Și în afară de teatru, ce mai faci? Filme? Seriale? Ai acumulat bani din televiziune și trăiești boierește, din dobânzi?
(râde) Daaa! Nu, nu pot să zic că trăiesc bine, trăiesc decent. Nu plătesc chirie, deci iarăși un avantaj.
Ești fericită, Mădălina Craiu?
Cât e oricare dintre noi, Andrei Crăciun.
Ești la apogeul fericirii dumitale?
Sper că nu.
Dar privind retrospectiv, nu în viitor?
Așa da, cred că da.
Ți-ai regăsit echilibrul interior?
Da, cred că asta s-a întâmplat.
Dumneata ești o fire credincioasă?
Definește „credincios”…
Religioasă, cu obiceiuri religioase…
Nu, nu cred că am o viziune religioasă, adopt ortodoxia ca tradiție, căci m-am născut aici…
Mergi la nunți, la botezuri?
La nunți, la botezuri, la toate cumetriile…
Ai cumetri? Ce-i acela un cumătru?
Habar n-am.
Dar n-ai botezat copii sau așa?
Nu, nimic de felul acesta.
MĂDĂLINA CRAIU E GENUL CARE S-AR MĂRITA, AR FACE COPII ȘI AR IUBI DUMINICILE ÎN FAMILIE
Te măriți, Mădălina Craiu, în cazul în care ți s-ar propune o asemenea variantă?
Da, cred că sunt genul care s-ar mărita.
Și ar face copii? Mulți copii?
Mai ales ar face copii. Doi cred, totuși, că sunt suficienți.
Băiețel, fetiță? Ce să fie?
Să fie o fată și un băiat, câte unul de fiecare, să pice bine.
Am înțeles. Deci îți place viața de familie?
Da, îmi place.
Duminica îți place să stai la masă cu întreaga familie?
Să facem un grătar, să ne simțim bine…
Știi să faci o ciulama, o ceva? Stăpânești arta culinară?
Eu așa cred despre mine, dar va trebui să întrebi oamenii care au mâncat ce am gătit eu.
Au supraviețuit toți? N-ai avut victime?
Toți, da. Până la ultimul. Victime, până acum, nu!
Și cum e cu teatrul? Cum ai ajuns tu la „Steaua fara nume”?
Aveau nevoie de o înlocuire.
Dar ei sunt mai mari, adică nu sunteți din aceeași generație.
Nu suntem deloc aceeași generație, dar rolul pe care am intrat e jucat și de Miki – Mihaela Velicu –, care e cu un an mai mare decât mine, născută în ’90.
A, ești Copilul Revoluției! Și… ai auzit de Nicolae Ceaușescu?
Sunt fix post-Revoluție. Destul de vag am auzit. Cine a fost Nicolae Ceaușescu (râde)?.
„Ce-ai făcut dumneata la Revoluție?” e o întrebare care nu ți se aplică.
Nici în starea de embrion nu eram.
Ești Copilul Libertății, atunci. Pe fondul euforiei eliberării de comunism, părinții dumitale, plecând din Hunedoara cu speranțe noi…
Îți dai seama că ai mei au făcut o nebunie și s-au mutat la București!
Și cu ce s-au îndeletnicit dumnealor aici, în capitală?
Sunt arhitecți.
Amândoi?
Tata este architect, mama este specializată în urbanism.
Și „arhitecturau” și în Hunedoara sau aici s-au „arhitecturizat”?
Aici s-au „arhitecturizat”, la „Ion Mincu”.
Tineri!
Am stat în căminul studențesc, cu ai mei.
Când erai tu mică…
Țin minte că era frumos, am avut o copilărie fericită. Mulți studenți…
Și după aia?
Dup-aia a venit pubertatea…
Ai fost o adolescentă bizară?
Adolescența cred că-i bizară la toată lumea…
Acum, ce planuri ai, cu ocazia acestor timpuri toride? Pleci în concediu de odihnă?
Plec și în concediu de odihnă, da.
Vă odihniți, în concediul de odihnă? Ești obosită, Mădălina? Ai avut un an obositor?
Da, da. Sunt obosită. M-ai și prins acum după o perioadă chiar foarte obositoare. Acum chiar pot să zic că am nevoie de o vacanță.
Și ce mai filmezi dumneata? Scurtmetraje, cu prietenii și colegii dumitale?
S-a nimerit acum să fie o lună de două scurtmetraje care să nu fie pentru prieteni și colegi, sunt niște oameni pe care i-am cunoscut de curând și am dat casting la ambele scurtmetraje. Unul este al lui Tom Wilson; regizează un scurtmetraj care o să fie foarte șmecher, despre o motociclistă care face livrări pentru mafie – și nu-ți spun mai mult, că îți dau spoiler-e; și încă unul, al lui un tip german, care a terminat în Neudenau și își face filmul de disertație despre o fată care a fost traficată și acum se întoarce acasă. De fapt, e despre cum sunt stigmatizate fetele traficate, în momentul în care se întorc acasă.
Dumneata știi să mergi cu motocicleta?
Nu încă, dar voi învăța.
Îți plac motocicletele?
Mult de tot, fir-ar să fie!
Ce îți place dumitale așa, ca om?
Mie, ca om?
Ca om, da.
Măi, Andrei Crăciun… uite, îmi place să conduc.
MĂDĂLINA CRAIU ESTE O GURMANDĂ. ȘI NU SE VEDE
Mașini străine. Matiz-uri!
Mașini. Și probabil că dacă voi învăța și pe motocicletă o să-mi placă și pe motocicletă, dar încerc să amân, pe cât posibil, acel moment. Dar îmi place foarte mult să conduc și e bucuria mea din zi să mă urc la volan.
Stăpânești parcarea laterală?
Da, chiar foarte bine. Parchez mai bine decât prietenul meu (n.r. – îndrăgitul regizor Matei Lucaci-Grunberg).
Partea asta o tăiem de pe înregistrare.
O tăiem, da (n.r. – însă, iată, n-am tăiat-o). Îmi place să mă plimb prin țări străine, mult de tot.
Prin ce țări străine te-ai plimbat dumneata?
Păi, până acum prin Italia, Turcia, Anglia…
…și altele.
Și altele. Stau acum să mă gândesc că ți le-am spus pe alea care mi-au plăcut cel mai mult, dar în rest, așa…
Ce ți-a plăcut în Turcia? Ce ți-a plăcut la turci?
Mi-a plăcut Istanbulul foarte mult. Ai fost în Istanbul?
Da. Ai mâncat baclavale?
Îți dai seama!
Sarailii?
Doamne-Dumnezeule, dar câtă mâncare au!
Dumneata ești o gurmandă?
Mare.
Și de ce nu se resimte asta la nivelul greutății corporale?
Nu știu, iarăși m-ai prins într-o perioadă în care nu se resimte, fiindcă am avut niște mici probleme de sănătate.
Dar de obicei se resimte? Ești mai grăsuță?
Nu.
Beneficiezi de un metabolism care te avantajează?
Harnic, da. Mă avantajează, mă lasă să-mi fac plăcerile.
Deocamdată.
Da, deocamdată. Și chiar când nu o să mai fie – o să mănânc la fel de multe chestii, dar în cantități mai mici.
Și o să fii și tu o grăsuță simpatică.
Și o să fiu și eu o grăsuță simpatică, da. Poate la un moment dat o să devin și eu sportivă, cine știe?
MĂDĂLINA CRAIU A JUCAT TOATĂ IARNA SQUASH
Tu nu faci nimic în acest moment? Din punct de vedere sportiv?
Nu. Am avut în iarnă o perioadă în care am jucat squash foarte mult, dar cumva s-a terminat perioada aceea.
De unde până unde? Ce e acela squash? E un fel de tenis?
E un tenis foarte ciudățel la perete, cu o minge mult mai mică și mai grea, care nu sare. Și e foarte exploziv.
Și cum ai ajuns dumneata să faci asta?
Cu prietenul meu, cu Matei. El e foarte sportiv și atunci…
Da, știu că e baschetbalist.
E baschetbalist, da, și el oricum joacă baschet foarte mult și mai prinde și tenis, din când în când; și am zis că ar fi drăguț să descoperim, totuși, un sport pe care să putem să-l facem împreună.
Gen șahul.
Gen șahul, dar nu cred că-i place lui foarte mult șahul că, altfel, eu aș juca un șah. Dar squash-ul s-a nimerit a fi un sport foarte potrivit pentru amândoi.
Și de ce s-a isprăvit squash-ul?
Am început să avem foarte mult de lucru în ultima vreme și n-am mai avut tragere de inimă, că am venit foarte obosiți acasă și am dormit, în marea majoritate a timpului.
Ești aplecată către somn? Îți place să te odihnești?
N-aș spune asta. Îmi place să dorm cât e nevoie.
Cam de cât ar fi nevoie?
Eu aș zice șapte ore și sunt fericită, dar nu tot timpul prind acele șapte ore, și atunci sunt destul de irascibilă, recunosc.
Te trezești greu dimineața, faci urât?
Nu, nu sunt dintre morocănoșii de dimineață, sunt OK dimineața.
Dar când nu ești OK?
Măi, Andrei Crăciun! Nu știu.
Cândva trebuie să nu fii tu OK.
Uite, fac foarte urât când sunt nemâncată.
Ți-e foame? Să luăm ceva de mâncare acum?
Nu, acum sunt mâncată.
Să-ți dea Dumnezeu sănătate!
Mulțumesc frumos, și ție.
FOTO: Facebook Madalina Craiu
