Mai avem nevoie de Brahms și de Beethoven?
https://www.ziarulmetropolis.ro/mai-avem-nevoie-de-brahms-si-de-beethoven/

Mai este loc de noi interpretări pentru Brahms şi Beethoven? Mi-am pus întrebarea înainte de a asculta două discuri apărute recent pe piaţă, semnate de nume importante ale artei interpretative contemporane: violonista olandeză Janine Jansen şi dirijorul austriac Manfred Honeck, directorul muzical al Orchestrei Simfonice din Pittsburgh. Și am descoperit, nu neapărat cu surprindere, ci cu încântare, că Brahms şi Beethoven au încă (foarte) multe de spus.

Un articol de Cristina Comandașu|23 ianuarie 2016

Brahms și Bartok cu Janine Jansen

Pe 8 ianuarie 2016 s-a lansat la nivel internațional cel mai nou disc al violonistei olandeze Janine Jansen, pe care, în fine, am avut ocazia să o ascultăm live și în România: mi-aduc aminte că ovațiile nu se mai sfârșeau la Sala Palatului pe 19 septembrie 2015, când ea a concertat la București alături de Orchestra Regală Concertgebouw din Amsterdam, dirijată de Andris Nelsons, în cadrul Festivalului Enescu.

A cântat atunci Concertul nr.1 pentru vioară și orchestră de Bela Bartok, același opus pe care-l găsim și pe discul apărut pe 8 ianuarie 2016, o lucrare mai rar interpretată din creația compozitorului maghiar născut la Sânnicolaul Mare (astăzi în România), considerat unul dintre marii muzicieni ai secolului XX. O partitură cu o scriitură mai curând post-romantică, în care recunoaștem însă și accentele din stilul caracteristic lui Bartok, o partitură cu o istorie frământată: a fost scrisă când Bartok avea 26-27 ani și dedicată violonistei Stefi Geyer, de care compozitorul era îndrăgostit. Însă iubirea nu a fost împărtășită, iar partitura a rămas neinterpretată până după moartea celor doi, adică până în anul 1958 (Bartok s-a stins din viață în anul 1945).

Interesant este că până acum niciun violonist nu a abordat pe un disc Concertul nr.1 de Bartok alături de celebrul (și unicul) concert pentru vioară și orchestră de Johannes Brahms, deși această “împerechere” este evident foarte reușită. Pe discul semnat de Janine Jansen avem două înregistrări preluate din concerte live, cu un numitor comun: același dirijor, o altă vedetă a muzicii clasice contemporane, Antonio Pappano.

Un dirijor specializat (și) în muzica de operă, ceea ce transpare din discursul pe care-l propune, construcția arcurilor melodice, din modul cum urmărește instrumentul solist.
Concertul op.77 de Johannes Brahms, înregistrat de Janine Jansen alături de Orchestra Academiei Santa Cecilia din Roma, este un opus pe care toți violoniștii își doresc să ajungă să-l cânte cândva, o probă a maturității artistice absolute, deci, și versiunile în care poate fi ascultat sunt foarte numeroase.

În acest context, e greu să vii să propui ceva nou. De altfel, cu toată statura ei de super-vedetă, Janine Jansen a așteptat să împlinească 38 ani pentru a aborda acest concert pe disc, a așteptat să-și decanteze o viziune personală diferită de a altora. Și reușește o versiune foarte echilibrată între lirismul romantic, bravura tehnică, aplombul masculin și sensibilitatea feminină, pe care puteți, de altfel, și dvs. să o apreciați ascultând la Radio România Muzical acest disc, duminică, 24 ianuarie, de la ora 13.05, sau oricând, pe site-ul campaniei “Votează discul de muzică clasică al anului 2016”.

Beethoven pentru secolul XXI cu Manfred Honeck și Orchestra Simfonică din Pittsburgh
Spun de la început că acesta mi s-a părut unul dintre cele mai bune discuri pe care le-am ascultat dintre sutele la care am avut acces în ultimii ani: Simfoniile a V-a și a VII-a de Ludwig van Beethoven, de pe un disc apărut la casa americană Reference Recordings pe 13 noiembrie 2015, pe baza unor înregistrări captate în cadrul a trei concerte live care au avut loc în perioada 5-7 decembrie 2014.

Înainte de audiție, am privit discul cu o oarecare neîncredere: ce mai poate fi nou de spus despre Simfoniile a V-a și a VII-a, două dintre cele mai cunoscute lucrări nu doar ale lui Beethoven, ci din toată istoria muzicii culte (Simfonia a V-a începe cu acea celebră temă a destinului, iar partea a treia din Simfonia a VII-a, a fost, pentru cei care își mai amintesc, pe genericul Seratelor muzicale ale regretatului Iosif Sava)?

De altfel, am constatat cu surprindere că, în ultimii 15 ani, foarte puțini dirijori au mai înregistrat aceste simfonii beethoveniene, probabil tocmai pentru că e riscant, inclusiv comercial, să mai înregistrezi aceste simfonii care au cunoscut atâtea și atâtea interpretări celebre, cu dirijori precum Karajan sau Bernstein.

În timpul audiției, am trecut de la un entuziasm sufocant aproape (cum au reușit să facă asta?) la lacrimi pe care nu am reușit să mi le stăpânesc în partea a doua a Simfoniei a VII-a, și apoi din nou, la un entuziasm contagios care mi-a făcut toată ziua mai frumoasă. Până la urmă, acesta este efectul muzicii bune asupra oamenilor: îi emoționează, îi transportă în altă lume, le face viața mai frumoasă…

Dar ce am auzit efectiv? O captare tehnică pe care nu pot decât să o asemăn cu filmele 3D, o senzație de spațialitate și stratificare a sunetului global în care auzeai distinct fiecare partidă instrumentală. De altfel, echipa tehnică implicată în înregistrare are peste 80 de nominalizări la premiile Grammy… Ca să nu mai amintesc că și interpreții înșiși sunt nominalizați la premiile Grammy care urmează să se decerneze pe 15 februarie 2016 pentru precedentul lor disc cu Simfonia a VII-a de Bruckner.

Dincolo însă de captarea tehnică este concepția muzicienilor. Cred că era necesar să se realizeze și o viziune a secolului XXI pentru simfoniile beethoveniene nu va fi niciodată demodat să-i ascultăm pe Karajan sau Bernstein, însă Honeck aduce ceva în plus, pe care sensibilitatea oamenilor secolului XXI îl detectează imediat. În primul rând, Honeck își edifică propria viziune pe un studiu foarte amănunțit al partiturilor originale beethoveniene, însă nu pentru a recrea o interpretare de muzeu, ci pentru a construi o interpretare autentică, vibrantă, compleșitoare.

Și sunt multe, multe aspecte noi pe care el le descoperă și le pune în lumină, că ai impresia că asculți Simfoniile a V-a și a VII-a pentru prima dată. Este o lume întreagă între un inefabil piano și un impunător forte, în arcurile de crescendo pe care le realizează, care ai senzația că îți taie, pur și simplu, suflarea.

Honeck îngloblează în viziunea lui experiența altor mari dirijori pe care a cunoscut-o nemijlocit: a fost violonist în Orchestra Filarmonicii din Viena și a realizat simfoniile beethoveniene cu Karajan, Kleiber, Harnoncourt, Muti, Abbado, Bernstein. Și duce această moștenire mai departe, către secolul XXI, alături de o formidabilă orchestră pe care tot el a transformat-o într-una dintre cele mai bune orchestre americane, mai mult, una dintre cele mai bune din lume.

Nu doar eu spun că acest disc este un document antologic. Și alți cronicari internaționali au sesizat că acest disc este o referință în intepretarea simfoniilor beethoveniene în secolul nostru.

Așa că rămâne doar să vă bucurați de audiția efectivă – luni, 25 ianuarie de la ora 19.00 sau duminică, 31 ianuarie, de la ora 13.05 la Radio România Muzical, oricând, din 26 ianuarie, pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016.

Desigur, însă experiența auditivă plenară o puteți avea ascultând discul original pe un aparat de calitate, discul se poate comanda pe www.amazon.com.

Citiţi şi:
12
/10
/15

Festivalul George Enescu a tras cortina de final luna trecută, pe 20 septembrie. A fost un tur de forţă pentru melomani şi specialişti în ediţia 22, cu tot atâtea zile, 22, de concerte unu şi unu.

12
/10
/15

Vineri, 16 octombrie, de la ora 19.00, ALEXANDRU TOMESCU - solist al Orchestrelor şi Corurilor Radio şi unul dintre cei mai cunoscuţi violonişti români, susţine primul său concert în noua stagiune a Sălii Radio. Concertul poate fi ascultat în direct pe toate frecvenţele Radio România Cultural şi Radio România Muzical.

10
/10
/15

Pentru a şaptea oară, Stagiunea de marţi seara deschide un nou sezon. Înainte de a pleca din nou la Viena, pianistul Ioan-Dragoș Dimitriu va susţine marţi, 13 octombrie, ora 19, un recital în Sala mică a Ateneului Român, cu un program alcătuit din lucrări de Beethpoven, Prokofiev, Ceaikovski şi Liszt.

05
/10
/15

Pentru prima dată în istoria instituției, un spectacol produs de Opera Naţională Bucureşti a fost preluat de către o companie din Statele Unite ale Americii. Este vorba despre spectacolul „La traviata” de Giuseppe Verdi, în regia lui Paul Curran şi scenografia lui Gary McCann, care a avut premiera la Bucureşti în data de 30 octombrie 2014, cu ocazia deschiderii stagiunii 2014 - 2015.

05
/10
/15

Artiști recunoscuți internațional, precum pianistu german Alexander Schimpf, Cristian Budu – cel mai recent câștigător al prestigiosului Concurs Clara Haskil din Elveția, violonistul Ștefan Tarara – încununat cu Premiul Concursului Internațional George Enescu în 2014 sau Cvartetul Modigliani, descris drept „fabulos” de criticii de la The Seattle Times participă la cea de a II-a ediție a Festivalului Internațional Clara Haskil (FICH): 26 octombrie – 2 noiembrie 2015, în Sala Thalia a Filarmonicii din Sibiu.

03
/10
/15

Uniunea Muzicienilor Interpreți din România organizează duminică, 4 octombrie 2015, la Sala Mică a Ateneului Român, începând cu ora 18, cea de-a V-a ediție a Galei Premiilor UNIMIR. Evenimentul ce are loc cu ocazia Zilei Internaționale a Muzicii premiază valori confirmate din mediul cultural românesc.

02
/10
/15

“Pân’ la rai”, un proiect de excelență, aplaudat pe scene prestigioase și inclus pe coloana sonoră a unui film internațional aspirant la Oscar, va fi prezentat, în ediție excepțională, pe scena Teatrului Odeon din București, vineri, 16 octombrie, de la ora 19.00.

02
/10
/15

După o primă ediție primită cu entuziasm atât de iubitorii de muzică clasică, cât și de critici, primul proiect de talie internațională din România ce aduce un omagiu excepționalei pianiste de origine română Clara Haskil, Festivalul Internațional de Muzică Clasică Clara Haskil (FICH) continuă și în acest an la Sibiu, între 26 octombrie și 2 noiembrie, în Sala Thalia a Filarmonicii.

01
/10
/15

Între 12 și 18 octombrie, pentru o săptămână întreagă, creativitatea românească devine personaj principal în viaţa Bucureștiului. Cei mai influenți lideri ai industriilor creative din România și Europa de Est întâlnesc antreprenorii inovatori și publicul curios la prima ediție Creative Est.

30
/09
/15

Din 1 octombrie și până în 31 octombrie, “Ascultă 5 minute de muzică clasică” în spaţii neconvenţionale - hipermarketuri, mall-uri, librării, muzee - graţie unui proiect Radio România Muzical, unicul post românesc dedicat exclusiv muzicii clasice şi de jazz. Din 5 octombrie până la finalul anului școlar, „Ascultă 5 minute de muzică clasică” din nou, și în școlile din România.

29
/09
/15

Revelația Ibrahim Maalouf și-a lasat săptămâna trecută albumul pe care îl va cânta la Jazz Night Out. Mai puţin de 200 de bilete au rămas în vânzare la concertul ce are loc pe 19 noiembrie, ora 20.00 la Sala Radio.

28
/09
/15

Royal Concertgebouw Orchestra (RCO) şi Berliner Philharmoniker sunt considerate cele mai bune orchestre din lume. Dacă vorbiţi cu cineva din domeniul muzical sau răsfoiţi un articol de specialitate, aceste două orchestre, veţi vedea, primesc majoritatea laurilor. Şi, „în-cântare’’ mare, ambele au fost prezente pe scena Festivalului George Enescu de anul acesta.