Mai bun decât Sergiu Nicolaescu, dar tot n-o să ia Oscarul
https://www.ziarulmetropolis.ro/mai-bun-decat-sergiu-nicolaescu-dar-tot-n-o-sa-ia-oscarul/

Am văzut şi eu meta-filmul lui Jude, ăla cu titlul tltr (“too long to read”, pentru cei născuţi înainte de 2000). Nu că-i rău, că nu-i rău… nu că-i bun, că nici prea bun nu e… necesar nici atât… dar să mergeţi să-l vedeţi că ceva-ceva tot oţi alege din el.

Un articol de Radu Enescu|5 octombrie 2018

Mie, de exemplu, mi-a plăcut domnul Movilă, funcționar cult și destul de mărunt de la Primărie, jucat excelent de Alexandru Dabija.

M-a distrat că traducerea în engleză pentru Popescu-Dumnezeu era Holy Censor.

Alexandru Dabija și Ioana Iacob în Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari (2018)

M-a enervat cumplit personajul principal, pe care l-aș fi acuzat de falsitate, dacă n-aș ști că și în viața de zi cu zi există persoane care, atunci când ating apogeul autenticității, tot atât de false sunt. Dar de muuult n-am mai văzut un protagonist atât de fad, self-righteous și prețios-insipid ca doamna asta pe care scenaristul – și chiar n-am gustat gluma – a botezat-o Mariana Marin. Noroc că nu pare să întemeieze o familie tradițională prea curând; dar sunt îngrijorat că urmează sa procreeze, dacă nu cumva decide să avorteze, așa cum a avortat și Jude acest sub-plot.

M-am bucurat că am recunoscut referințele godardiene (din cea mai proastă perioadă a lui JLG, cea super-angajată politic) chiar înainte să citesc eseul (tltr și el) lui Gorzo. Jude, ca și Godard, citește mult… așa că nu mă mir că place intelectualității noastre… are colaboratori prestigioși, asta-i clar. Dar, ca toată intelighenția noastră, n-a putut da mai mult decât niște glumițe combinate cu vreo trei citate, asta e cam trist. Principiul filmic “show, don’t tell” e întors pe dos că, deh, e metaficțiune sau ceva brechtian (zice Gorzo). Si chiar îmi pare rău că Jude, cu așa un apetit pentru lectură, a ales să scrie cu imagini.

Mă rog, dacă ești într-o dispoziție bună, e tragi-comic. Despre Odesa și corectitudinea politică, poate într-un episod viitor.

Concluzie: mai bun decât Sergiu Nicolaescu, dar tot n-o să ia Oscarul.

Foto: Imi este indiferent daca in istorie vom intra ca barbari – facebook

22
/11
/21

„Titane”, cel mai șocant film al anului, ajunge în cinematografele din România din 3 decembrie, distribuit de Independența Film. Catalogat drept thriller psycho-sexy, „Titane” a stârnit valuri de șoc la Cannes, mai mulți spectatori pierzându-și cunoștința în timpul proiecției.

22
/11
/21

Primele trei filme din seria „Matrix” vor fi difuzate de Warner TV în luna decembrie, în așteptarea celui de-al patrulea lungmetraj, „Renașterea/ Resurrections”, care va fi lansat în preajma Crăciunului.

22
/11
/21

Viaţa grea din Gaza, violenţele asupra palestinienilor din teritoriile ocupate, agresiunile asupra femeilor în lumea arabă sau problema refugiaţilor se numără printre subiectele tratate de o serie de documentare care completează programul ediţiei din acest a Festivalului Filmului Palestinian.

17
/11
/21

Regizat de britanicul Edgar Wright, „Last Night in Soho” (2021) stă pe o idee grozavă. Ia un reflex des întâlnit al multora dintre noi, idealizarea unei anumite perioade, şi îl aruncă în aer cu stil.

10
/11
/21

CRONICĂ DE FILM Mi-e neaşteptat de greu să scriu despre „La civil” (2021), deşi e un film pe care am fost nerăbădător să îl văd. „Waiting for August” (2014), documentarul cu care a debutat Teodora Mihai, regizoare din Belgia, dar de origine română, m-a impresionat când l-am văzut şi încă îi port o amintire puternică.

04
/11
/21

Ce-mi place foarte mult la cinema-ul furios al lui Nadav Lapid este că nu ştii niciodată unde te va duce şi în ce fel te va învălui. Singurul lucru pe care poţi să îl anticipezi este că vei fi surprins. Nu-ţi rămâne decât să te laşi purtat de ideile sale neconvenţionale şi incomode.

01
/11
/21

CRONICĂ DE FILM În „A Hero” (2021), noul său lungmetraj, câştigător ex-aequo al Grand Prix la Cannes, regizorul iranian Asghar Farhadi îşi recâştigă inspiraţia creatoare care l-a consacrat printre marii autori de cinema contemporani.

31
/10
/21

Nu se poate spune că regizorul Gaspar Noé a avut vreodată o viziune luminoasă asupra vieţii. Dimpotrivă – cinema-ul său s-a inspirat întotdeauna din cele mai tulburătoare pulsiuni umane, pe care le-a transformat într-un combustibil extrem de inflamabil. Însă „Vortex”, prezentat anul acesta la Cannes în afara competiţiei, este probabil cel mai întunecat film al său, oricât de ciudat ar suna asta.

30
/10
/21

Întâmplarea a făcut să văd în aceeaşi zi de la „Les Films de Cannes a Bucarest” două titluri din Rusia, ambele incluse în secţiunea Un Certain Regard a ediţiei din acest an a evenimentului de pe Croazetă - „Unclenching the Fists”, de Kira Kovalenko, şi House Arest”, de Aleksei Gherman Jr.

29
/10
/21

CRONICĂ DE FILM În a doua parte a relatărilor despre Festivalul „Les Films de Cannes a Bucarest” vă propunem să descoperiţi filmul câştigător al Premiului Juriului pe Croazetă, fascinantul „Memoria” al thailandezului Apichatpong Weerasethakul.