Mai bun decât Sergiu Nicolaescu, dar tot n-o să ia Oscarul
https://www.ziarulmetropolis.ro/mai-bun-decat-sergiu-nicolaescu-dar-tot-n-o-sa-ia-oscarul/

Am văzut şi eu meta-filmul lui Jude, ăla cu titlul tltr (“too long to read”, pentru cei născuţi înainte de 2000). Nu că-i rău, că nu-i rău… nu că-i bun, că nici prea bun nu e… necesar nici atât… dar să mergeţi să-l vedeţi că ceva-ceva tot oţi alege din el.

Un articol de Radu Enescu|5 octombrie 2018

Mie, de exemplu, mi-a plăcut domnul Movilă, funcționar cult și destul de mărunt de la Primărie, jucat excelent de Alexandru Dabija.

M-a distrat că traducerea în engleză pentru Popescu-Dumnezeu era Holy Censor.

Alexandru Dabija și Ioana Iacob în Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari (2018)

M-a enervat cumplit personajul principal, pe care l-aș fi acuzat de falsitate, dacă n-aș ști că și în viața de zi cu zi există persoane care, atunci când ating apogeul autenticității, tot atât de false sunt. Dar de muuult n-am mai văzut un protagonist atât de fad, self-righteous și prețios-insipid ca doamna asta pe care scenaristul – și chiar n-am gustat gluma – a botezat-o Mariana Marin. Noroc că nu pare să întemeieze o familie tradițională prea curând; dar sunt îngrijorat că urmează sa procreeze, dacă nu cumva decide să avorteze, așa cum a avortat și Jude acest sub-plot.

M-am bucurat că am recunoscut referințele godardiene (din cea mai proastă perioadă a lui JLG, cea super-angajată politic) chiar înainte să citesc eseul (tltr și el) lui Gorzo. Jude, ca și Godard, citește mult… așa că nu mă mir că place intelectualității noastre… are colaboratori prestigioși, asta-i clar. Dar, ca toată intelighenția noastră, n-a putut da mai mult decât niște glumițe combinate cu vreo trei citate, asta e cam trist. Principiul filmic “show, don’t tell” e întors pe dos că, deh, e metaficțiune sau ceva brechtian (zice Gorzo). Si chiar îmi pare rău că Jude, cu așa un apetit pentru lectură, a ales să scrie cu imagini.

Mă rog, dacă ești într-o dispoziție bună, e tragi-comic. Despre Odesa și corectitudinea politică, poate într-un episod viitor.

Concluzie: mai bun decât Sergiu Nicolaescu, dar tot n-o să ia Oscarul.

Foto: Imi este indiferent daca in istorie vom intra ca barbari – facebook

29
/09
/21

CRONICĂ DE FILM Pentru un film de debut al unui regizor de teatru care nu a mai făcut până acum cinema, „Câmp de maci” (2020), de Eugen Jebeleanu, are o rigoare estetică neaşteptată, dar şi o lipsă de încrâncenare demnă de salutat.

28
/09
/21

CRONICĂ DE FILM „Crai nou” (2021), debutul Alinei Grigore, recent câştigător la Festivalul de la San Sebastian, aduce un aer proaspăt în cinematografia română.

28
/09
/21

THE FRENCH DISPATCH, LAND, QUO VADIS, AIDA?, scurtmetraje românești și internaționale, cele mai apreciate filme românești ale momentului si filmele premiate la Festival se văd în cadrul Retrospectivei ANONIMUL 2021 la ARCUB, Cinema Elvire Popesco și Terasa Institutului Francez între 28 septembrie și 3 octombrie.

27
/09
/21

În ultima săptămână din septembrie, „Cinema sub clar de lună“ aduce pe ecranul din Grădina Muzeului Național al Literaturii Române două dintre cele mai noi filme românești, Câmp de maci și documentarul Spioni de ocazie, alături de producții străine care au avut un parcurs spectaculos: Night of the Kings, aflat pe lista scurtă la premiile Oscar, și Apples, co-produs de Cate Blanchett și propus anul trecut de Grecia la Oscarul pentru Cel mai bun film internațional.

27
/09
/21

Frumoasa și bestia întâlnește viitorul tehnologiei în Belle, producția-fenomen semnată de regizorul japonez Mamoru Hosoda, care va deschide cea de-a 16-a ediție Animest. Prezentat în premieră internațională la Cannes, anime-ul Sci-Fi în care o adolescentă devine cea mai bună versiune a sa într-un univers paralel, creat în mediul virtual, se va vedea pentru prima dată pe marele ecran din România vineri, pe 8 octombrie, de la orele 18:30 și 21:30, la Cinema Elvire Popesco. Filmul va putea fi urmărit în curând în cinematografele din întreaga țară, distribuit de Bad Unicorn.

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

24
/09
/21

Festivalul KINOdiseea aduce pe marele ecran filme despre protejarea mediului, relațiile dintre copii și părinți, curaj și empatie, la Cinema Gloria și Cinema Eforie.