Marcel Iureş: „Ne uităm la cei care îşi caută rădăcinile cu un tip de curiozitate rece“
https://www.ziarulmetropolis.ro/marcel-iures-ne-uitam-la-cei-care-isi-cauta-radacinile-cu-un-tip-de-curiozitate-rece/

„Tatăl fantomă” (2011), scris şi regizat de Lucian Georgescu pe o povestire a scriitorului şi scenaristului american Barry Gifford, a însemnat primul rol important în cinema pentru Mihaela Sîrbu, care joacă alături de Marcel Iureş. Un dublu-interviu în care cei doi actori vorbesc despre lucrul la acest film.

Un articol de Ionuţ Mareş|17 Decembrie 2015

Realizat în 2011, „Tatăl fantomă” este primul şi până acum singurul film regizat de Lucian Georgescu. Bazat pe o povestire a scriitorului şi scenaristului american Barry Gifford, cunoscut şi pentru colaborarea sa cu David Lynch la „Wild at Heart” şi „Los Highway”, filmul propune o naraţiune dominată de tema căutării rădăcinilor.

Un profesor evreu din SUA (jucat în engleză, cu accent american, de Marcel Iureş) vine în România pentru a-şi căuta originile familiei. Împreună cu o tânără româncă angajată la arhive (interpretată de Mihael Sîrbu, la primul ei rol important în cinema), călătoreşte prin Bucovina şi Transilvania pentru a da de un ultim prieten al familiei sale. O încercare de road-movie pe un tipar de film american, cu accente de romance și aventură.

Marcel Iureş: „Ne uităm la cei care îşi caută rădăcinile cu un tip de curiozitate rece”

Ionuţ Mareş: Ce v-a atras spre „Tatăl fantomă”? Cum a fost apropierea de el?

Marcel Iureş: N-aş zice că a fost vorba de atracţie. Am avut o treabă de făcut. Lucian (Georgescu) trebuia să debuteze cu acest film, şi nu oricum, ci pe un text important şi cu o temă cu mare temperatură oriunde în lume. Chiar voiam să ştiu cum fac un asemenea personaj care îşi caută legăturile. Eu sunt român, dar în film mă prefăceam că sunt un profesor evreu din Bucovina. E o încercare. M-au fascinat de multe ori transformările. Subiectul s-a tot rostogolit, (Lucian Georgescu) l-a întors pe toate feţele, l-a actualizat, l-a rescris, pentru a fi inteligibil şi pentru noi, românii. Noi am intrat mai demult în zona asta de vibraţie, dar ea a devenit cumva fierbinte în ultimii 30 de ani, când lumea a tot plecat şi are nostalgia ţării pe care a părăsit-o. Nu era cazul poveştii lui Barry Gifford, dar un astfel de chin există. Acestea au fost mizele.

Era de la început ideea ca personajul să vorbească în engleză? Nu exista riscul unei artificialităţi?

Cred că era o obligaţie să vorbesc în engleză, cu mici inflexiuni americane, pentru că personajul meu venea dintr-o universitate americană. Restul a fost, cred, din toate punctele de vedere, un efort de a-l plimba într-o zonă cu o realitate alta decât cea ficţională a filmului minimalist. Filmul încearcă să îl pună pe acel om în nişte situaţii reale, cu tot ce au ele. Nu poţi să excluzi din real tot ce nu îţi place, ce e criticabil.

Cum a  fost lucrul cu Lucian Georgescu?

Frământat, pentru că erau emoţii mari, şi din partea lui, şi din partea mea, şi din partea echipei. El a jucat multe „roluri”. În afară de cel de regizor, a fost şi scenarist, a şi produs.

Câtă libertate aţi avut?

O găseam împreună. Culmea e că o găseam în momentele de oboseală şi de disperare. Filmul are această virtute – e născut din efort, pe o poveste care nu e la ordinea zilei în mentalitatea românească. Noi toţi ne uităm la cei care îşi caută rădăcinile cu un tip de curiozitate oarecum rece. Nu suntem români rătăcitori. Dacă am plecat, am plecat în bejenie, să ne salvăm – uneori chiar în propria ţară -, dar nu să ne căutăm rădăcinile. Ele sunt aici. Mi se pare de multe ori o exagerare a oamenilor care smiorcăie prin străinătate: „Vai, ţara mea, România”. Le stă la dispoziţie, e aici.

Ar trebui să se întoarcă?

Să se întoarcă şi să sufere. Nu e un ordin, nu e un sfat, dar dacă tot vii… E ca la iubire. Iubirea trebuie să fie completă. Iubeşti o ţară şi cu escrocii, şi cu tăietorii de lemne, şi cu bandiţii din politică şi din afaceri. Cu tot. Şi cu oamenii geniali, şi cu copiii olimpici, dar şi cu cei estropiaţi. Trebuie să iubeşti o ţară cu tot ce e în ea, altfel îţi dai aere şi eşti mofturos.

Din acest motiv nu aţi rămas în străinătate?

Judecăm sau categorisim viaţa fiind liberi. Ajungem ca ilegaliştii, care se ascund fără să îi urmărească şi să îi persecute nimeni. Suntem aici, asta e. Trăim cum ne aşternem şi cum gândim. Sforăiala şi spumele patriotarde sunt dizgraţioase. Nu cred în ele.

tatal-fantoma foto play

„Tatăl fantomă” este disponibil, de joi, pe Cinepub.ro, platformă online unde pot fi accesate gratuit şi în condiţii legale filme româneşti (noi sau vechi, scurtmetraje sau lungmetraje, documentare sau ficţiune), oferta fiind înnoită în fiecare săptămână. Click pe imagine pentru a vedea filmul!

Mihaela Sîrbu: „Poate că personajul pe care îl joc are ceva bovaric”

Ionuţ Mareş: A fost primul rol important al dvs. Am citit că aţi avut destul de multă libertate.

Mihaela Sîrbu: Da, chiar şi la filmare ne-am jucat uneori, improvizând practic în faţa camerei, inclusiv replici.

În ce fel vă ajută o astfel de abordare?

Mi se pare foarte amuzant şi eliberator să poţi să faci asta. Uneori există grija că se termină pelicula şi trebuie să fim foarte atenţi, iar asta pune o presiune destul de puternică asupra actorului şi a întregii echipe. La „Tatăl fantomă” nu am avut această presiune. A fost foarte plăcut.

Este o poveste care are destule mărci ale unei structuri de film american. Cum v-aţi simţit cu acest tip de personaj? Care a fost abordarea pe care v-a cerut-o?

Lui Lucian Georgescu îi place să se joace cu o anume ambiguitate. Ne amuzam şi vorbeam despre acest „in between” care se exprimă atât în stilistica filmului, cât şi în opţiunile personajelor, care uneori sunt puţin neclare. Poate că personajul pe care îl joc are ceva bovaric. Despre asta mai vorbeam uneori şi ne amuzam la filmări.

Jucaţi un personaj din România, dar datorită întâlnirii cu un alt personaj venit din străinătate, este nevoit să vorbească în limba engleză. În ce fel influenţează jocul într-o limbă străină? Face rolul mai dificil?

Ar fi făcut rolul mai dificil dacă aş fi fost obligată să joc un personaj care are altă naţionalitate. Jucând  însă un personaj care chiar vorbeşte într-o limbă străină, nu cred că jocul a fost împiedicat. Sigur, eşti puţin limitat lingvistic să te exprimi, dar nu mi s-a părut dificil. De altfel, eu am mai jucat în destul de multe limbi străine, şi în germană, şi în idiş (am fost angajată şapte ani la Teatrul Evreiesc de Stat). Pentru mine nu e o dificultate să joc într-o limbă străină.

Cum a fost relaţia cu Marcel Iureş?

Îl ştiam de dinainte, dar nu lucrasem direct. Jucasem la Teatru Act, deci ne cunoşteam. A fost o colaborare perfectă. A fost un adevărat gentleman pe parcursul filmărilor, un partener generos, grijuliu. A fost minunat.

Articol apărut și pe blogul lui Ionuț Mareș

11
/12
/18

Ziua Internaţională a Tangoului, sărbătorită în 11 decembrie începând din anul 1977, a fost proclamată în onoarea a două figuri legendare ale muzicii argentiniene: Carlos Gardel, Regele Tangoului şi Julio De Caro, ambii născuţi într-o zi de 11 decembrie/ În 1935 Carlos Gardel compunea „Por una cabeza”, unul dintre cele mai cunoscute tangouri din istoria muzicii. 

10
/12
/18

A 22-a ediție a Festivalului Internațional de Film Studențesc CineMAiubit și-a desemnat câștigătorii sâmbătă, 8 decembrie 2018, într-o atmosferă emoționantă și plină de exuberanță. Premiul pentru cel mai bun film a revenit peliculei belgiene PABLO, în regia lui Sergio Guataquira Sarmiento.

10
/12
/18

METROPOLIS VIRAL. Filmul "Avengers: Endgame" bate recorduri chiar înainte de apariția sa în cinematografe. Lansat pe 7 decembrie, trailerul de aproape două minute și jumătate a înregistrat 289 milioane de vizualizări pe YouTube, Facebook și Twitter,  devenind cel mai vizionat trailer în primele 24 de ore de la lansare.

10
/12
/18

Bucharest Art Film Festival (BAFF) va proiecta în perioada 10-12 decembrie filme de(spre) artă la Galeria Halucinarium, din Calea Giulești 14. Art Film Festival încearcă la această a III-a ediție să creeze experiența ideală destinată publicului de cinema și zone conexe, aducându-l într-o galerie de artă timp de 3 seri. Programul fiecărei zile începe la ora 19:00, intrarea la proiecții fiind liberă în limita locurilor disponibile.

09
/12
/18

TOP Am ales cele mai relevante filme românești ale anului, din cele 25 de titluri de ficțiune care au ajuns în 2018 în cinematografe. Nu a fost un an rău: cinema-ul românesc a continuat să impresioneze în festivaluri, iar unul dintre filme, „Moromeții 2”, a stabilit chiar un record de spectatori.

07
/12
/18

CRONICĂ DE FILM Cu fizicul său firav, care sugerează o supunere cvasi-reflexă față de ceilalți, și cu chipul său caraghios, aproape imperturbabil dacă nu ar fi străpuns uneori de câte un zâmbet forțat, Marcello setează din start atmosfera de comedie neagră ce domină noul film al italianului Matteo Garrone, „Dogman” (2018).

07
/12
/18

Filmul Belgian GIRL, nominalizat la Globurile de Aur pentru Cel mai bun film străin, va deschide Oscar Weekend (18 - 20 ianuarie 2019, Cinema Elvire Popesco). "Oscar Weekend" are loc înaintea anunțării nominalizărilor la cea de-a 91-a ediție a premiilor Oscar (22 ianuarie), trofeele Oscar 2019 urmând să fie acordate în cadrul Galei din 24 februarie 2019. 

07
/12
/18

Cea de-a 12-a ediție a Festivalului Internațional de Film NexT pune reflectoarele pe Portugalia, cu două programe a câte cinci scurtmetraje reunite sub titlul Focus Portugalia. Primul program, The Heart and the Body, va fi proiectat sâmbătă, 15 decembrie, iar cel de-al doilea, On Politics, va putea fi văzut duminică, 16 decembrie, ambele la ora 16.30, la Cinema Muzeul Țăranului.

07
/12
/18

Filmul „Vice” al lui Adam McKay, o dramă despre fostul vicepreşedinte Dick Cheney, cu Christian Bale, Sam Rockwell, Steve Carell şi Amy Adams în distribuţie, a primit cele mai multe nominalizări la cea de-a 76-a ediţie a galei Globurilor de Aur. La categoria miniserial sau film de televiziune cele mai multe nominalizări, în număr de 4, le-a primit „The Assassination of Gianni Versace”.

06
/12
/18

În timpul Războiului Rece, undeva între Polonia stalinistă, ruinată de cel de-al doilea război mondial, și Parisul boem al anilor ’50, un muzician înnebunit după libertate și o tânără cântăreață pătimașă trăiesc o iubire imposibilă, într-o perioadă istorică imposibilă. Îi desparte totul: trecutul lor, temperamentul, caracterul, ideile lor politice, imperfecțiunile fiecăruia și inevitabilele lovituri ale sorții. Cu toate acestea, sunt în mod fatal condamnați să fie împreună.

05
/12
/18

"Amintirile nu aparţin numai trecutului. Ele ne determină viitorul." - Jeff Bridges. Câștigător al unui Oscar în 2010, pentru prestația din “Crazy Heart”, actorul american Jeff Bridges a împlinit, ieri, 69 de ani. 

05
/12
/18

În premieră la Digi Life (6 decembrie, ora 21:00), „Martorul 248”, un documentar despre dreptul la educație - În România, abandonul școlar este îngrijorător, iar în lipsa experiențelor de învățare adecvate, copiii din zonele sărace  rămân captivi în mediul familial marcat de privațiuni, ostil dezvoltării lor. Copiii din zonele cele mai sărace încep școala fără noțiuni de bază, cum ar fi abilitatea de a identifica cifrele sau culorile.

05
/12
/18

Tânărul critic de film Victor Morozov, care studiază în Franţa, scrie despre cinema-ul unuia din cei mai interesanţi regizori francezi ai momentului, Mikhaël Hers, prea puţin cunoscut în România.

04
/12
/18

ANALIZĂ Deși doar câteva își găsesc loc în sălile de cinema, în distribuții limitate care adună cel mult două mii de spectatori, documentarele românești merită o mai mare atenție. Este un cinema interesat în special de personaje carismatice, cu vieți ieșite din comun, și mai puțin de realități sociale sau politice.

03
/12
/18

A 22-a ediție a Festivalului Internațional de Film Studențesc CineMAiubit, manifestare devenită o tradiție a UNATC „I.L.Caragiale”, va debuta pe 4 decembrie, ora 19:00, Sala Atelier din cadrul UNATC. Intrarea este gratuită.

Page 1 of 22412345...102030...Last »