„Marele Gatsby“, un film ce ar fi putut deveni clasic
https://www.ziarulmetropolis.ro/marele-gatsby-un-film-ce-ar-fi-putut-deveni-clasic/

Numai un regizor ca Baz Luhrmann, versat în arta de a polei cu un strat subţire de spectaculos genuri cinematografice uzate, putea transforma un roman original prin scriitură şi atmosferă într-un film ce îşi pierde pe nesimţite respiraţia, sufocându-se sub o convenţională greutate melodramatică

Un articol de Ionuţ Mareş|22 mai 2013

CRONICĂ DE FILM Numai un regizor ca australianul Baz Luhrmann, versat în arta de a polei cu un strat subţire de spectaculos genuri cinematografice uzate, putea transforma un roman original prin scriitură şi atmosferă într-un film ce îşi pierde pe nesimţite respiraţia, sufocându-se sub o convenţională greutate melodramatică, străină operei originale din care se inspiră.

Recent lansat şi pe marile ecrane din România, imediat după ce a deschis Festivalul de la Cannes, „Marele Gatsby“, realizat în 3D, porneşte ca o grandioasă şi expresionistă punere în scenă a unei lumi vibrante şi continuă, până în finalul lipsit de viaţă şi impact emoţional, ca o dramă şablonardă cu accente patetic-romanţioase.

Spectaculoasa folosire a tehnicii 3D pare adecvată în multe momente şi fură privirea în prima parte. Însă, odată obişnuit cu lumea şi atmosfera tridimensionale, spectatorul este condus pe cărările bătătorite atent scoase în faţă de Luhrmann, care oferă în final o operă încheiată la toţi nasturii schemei interpretative.

Evident, ar fi reducţionist să ceri de la un film altceva decât ceea ce îşi propune. Dar, chiar şi în cazul unor limite bine determinate şi acceptate ca atare, o aprofundare a personajelor şi situaţiilor construite nu ar fi stricat unui astfel de film cu pretenţii.

Luhrmann a spus că şi-a propus să redea atmosfera anilor ’20 din America şi că, pentru un efect mai puternic, a apelat la melodii eclectice ale prezentului, menite a determina spectatorul contemporan să simtă ce trăiau oamenii din epoca jazzului şi a luxului. Coloana sonoră cade însă exact pe aşteptările comune: de pildă, momentele presupus romantice sunt corespunzător amplificate muzical.

Un plus de originalitate ar fi putut fi adus de folosirea melodiilor ca un comentariu contrapunctic, ceea ce ar fi permis şi o benefică distanţare suplimentară a spectatorului de naraţiune şi o mai bună receptare a efectelor vizuale nu de puţine ori surprinzătoare.

Verbozitate şi accesorii vizuale

„Marele Gatsby“ este construit dramaturgic pe tiparul unui basm modern, în care Făt-Frumos (Jay Gatsby – Leonardo DiCaprio, cu o interpretare corectă, dar departe de sclipirea din „Django Unchained“) trebuie să treacă o serie de obstacole pentru a ajunge (din nou) la frumoasa lui (Daisy – o Carey Mulligan al cărei talent nu este valorificat suficient de personajul său schematic).

Totul este povestit prin intermediul lui Nick Carraway (un Tobey Maguire bine ales), personajul ingenuu, dar corupt de lumea în care a pătruns. Recursul la un astfel de martor-narator nu face decât să ofere la pachet şi cheia interpretativă a filmului şi să faciliteze unele alunecări în verbozitate.

„Marele Gatsby“ este, cu siguranţă, un film la care nu dai greş dacă îţi scoţi iubita/iubitul, prietenii sau rudele la cinema şi vrei să faci o impresie bună. Însă, în ciuda accesoriilor vizuale care îţi inundă aproape neîncetat privirea, rămâne – şi din cauza încadraturilor şi a tăieturilor de montaj convenţionale – un film pe care ai senzaţia că l-ai mai văzut de nenumărate ori, ceea ce nu-l va ajuta prea mult să devină un clasic al acestor ani.

INFO
Marele Gatsby (SUA, 2013)
Regia: Baz Luhrmann
Cu: Leonardo DiCaprio, Carey Mulligan, Tobey Maguire
Rating: ●●●○○

Foto: capturi film © 2013 Warner Bros

21
/12
/16

“Allied”, cu cu Marion Cotillard şi Brad Pitt în distribuție, “Collateral Beauty”, Will Smith, Keira Knightley, Edward Norton, Kate Winslet şi Helen Mirren, “Alice Through the Looking Glass”, cu Helena Bonham Carter si Johnny Depp și „Office Christmas Party”, cu Jennifer Aniston pe afiș, se numără printre cele mai proaste filme ale anului, în opinia celor de la faimoasa revistă Rolling Stone.

21
/12
/16

Născută într-o zi de 21 decembrie (1935), la Slobozia-Hodorogea, Orhei, în Basarabia, Stela Popescu a venit pe lume într-o familie de învățători, iar prima amintire pe care o are bine întipărită în memorie este invadarea Basarabiei de către armata rusă.

20
/12
/16

Primul spin-off al seriei "Star Wars", "Rogue One: A Star Wars story", a reușit cel de-al treilea cel mai bun start din acest an la box-office-ul nord-american, "pulverizându-și" concurenții. "Rogue One" a avut deja încasări de 300 de milioane de dolari la nivel mondial, deși nu a fost lansat încă în Coreea de Sud sau pe imensa piață chineză.

20
/12
/16

Regizorul și scenaristul Nae Caranfil este deopotrivă autorul textelor și compozitorul pieselor muzicale de pe coloana sonoră a celui mai recent film al său, 6,9 pe scara Richter, o comedie cu momente de musical puse în scenă de coregraful sârb Milan Gromilić. A avut premiera la ediţia TIFF de anul acesta, iar din 20 ianurie 2017 rulează pe marile ecran, inclusiv la Cluj.

19
/12
/16

Al Pacino va juca rolul lui Tennessee Williams în piesa "God Looked Away", prima producţie a Pasadena Playhouse, în programul PlayWorks. Spectacolul, care relatează o perioadă tulburată din viaţa dramaturgului, va avea premiera în primăvara lui 2017.

19
/12
/16

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI. Dorotheea Petre (aproape 36 de ani) este bine-cunoscută publicului cinefil din ţara noastră, din pelicula „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” (2006).

19
/12
/16

“Când eram tânăr, viața mi se părea fără sfârșit...” - Marcello Mastroianni. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la moartea celui considerat latin loverul și figura simbol a cinemaului italian.

18
/12
/16

Topul celor mai bune filme care au putut fi văzute în premieră în România în 2016 este împărţit în trei. Un clasament de 10 poziţii include cele mai îndrăzneţe filme distribuite în cinematografe. Apoi, un top cu câteva filme exclusiv din festivaluri şi trei recomandări de documentare.

16
/12
/16

Relansat pe platforma Cinepub, "Senatorul melcilor", filmul cu care Mircea Daneliuc participa în 1995 în Competiţia oficială a Festivalului de la Cannes, este o satiră politică în care grotescul este îmblânzit prin comic.

15
/12
/16

Cel mai aşteptat film românesc al anului 2017, ,,Ana, mon amour“, în regia lui Călin Peter Netzer, a fost selectat în competiţia oficială a celei de-a 67-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Berlin (9-19 februarie) şi va putea fi vizionat în cinematografele din România din 3 martie, la scurt timp după premiera internaţională.

15
/12
/16

Tudor Aaron Istodor, actorul din „Fixeur” (regia: Adrian Sitaru), a fost selectat în programul Shooting Stars din cadrul celei de-a 67-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Berlin. Evenimentul va avea loc în perioada 9-19 februarie 2017, în capitala Germaniei.

12
/12
/16

O participare istorică la Cannes, prezenţe şi premii în alte festivaluri importante, o nouă reformă, dezorientarea sau manierizarea unor regizori consacraţi, încercări onorabile de film de gen, documentare îndrăzneţe, dar şi obişnuitele pocnitori: un an 2016 bogat pentru cinematografia română.

12
/12
/16

Lucasfilm prezintă primul film din seria de filme de sine stătătoare „Star Wars”: „Rogue One: O poveste Star Wars”, o nouă aventură epică. Într-o perioadă plină de conflicte, un grup de eroi neobişnuiţi îşi unesc forţele pentru misiunea de a fura planurile pentru Death Star, cea mai puternică armă de distrugere pe care o are Imperiul.

12
/12
/16

“Astăzi sunt 33 de ani de când tata a plecat puțin... A iubit România din tot sufletul lui. A iubit și a crezut în acest popor. Tare a vrut ca acest neam să fie liber, sănătos, prosper și fericit! Fie ca într o zi dorința lui să se îndeplinească. Mulțumesc tuturor ce vor înălța un gând pentru sufletul lui.” – Oana Pellea.