Margareta Pogonat s-a stins din viaţă. Actriţa avea 81 de ani
https://www.ziarulmetropolis.ro/margareta-pogonat-s-a-stins-din-viata-actrita-avea-81-de-ani/

Actriţa Margareta Pogonat a murit duminică, la vârsta de 81 de ani, din cauza unui cancer, potrivit declaraţilor Ancăi Rusescu, fiica artistei.

Un articol de Petre Ivan|12 mai 2014

Fiica Margaretei Pogonat a declarat că trupul neînsufleţit al acesteia va fi depus la capela cimitirului Iancu Nou din Bucureşti, iar înmormântarea va avea loc marţi, la ora 12.00. Toţi cei care vor să îi aducă un ultim omagiu pot merge marţi, înainte de înmormântare, la capela cimitirului.

Margareta Pogonat s-a născut pe 6 martie 1933, la Iaşi, mama sa fiind, de asemenea, o actriţă renumită a vremurilor respective, iar tatăl său, om politic. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în anul 1959, la clasa profesorului Alexandru Finti, după care şi-a făcut debutul pe cu piesa „Două lozuri”, în care a jucat impreună cu Grigore Vasiliu Birlic.

O perioadă de timp a colaborat cu Teatrul de Stat din Botoşani, Teatrul Naţional din Iaşi şi Teatrul de Stat din Ploieşti. Începând cu anul 1974 şi până în anul 1998, când s-a pensionat, Margareta Pogonat a jucat doar pe scena Teatrului Nottara din Bucureşti, unde a fost distribuită în piese precum „Patru lacrimi”, „Oameni feluriţi”, „Sentimente şi naftalină” şi „Omul care face minuni”.

În cinematografie a debutat în anul 1957, cu rolul din filmul „Pasărea furtunii”, în care jucau şi Mircea Albulescu, Ştefan Ciubotăraşu, Paul Sava, Costache Antoniu şi Fory Etterie.

Au urmat multe alte roluri, printre care cele din peliculele „Două lozuri” (1957), „Lumină de iulie” (1963), „Meandre” (1966), „Legenda” (1968), „Tinereţe fără bătrâneţe” (1968), „Pope Joan” (1972), „Zestrea” (1972) şi „Trei scrisori secrete” (1974).

În anul 1975, Margareta Pogonat a fost distribuită în filmul „Actorul şi sălbaticii”, regizat de Manole Marcus, şi distins cu două premii ale Asociaţiei Cineaştilor din România.

A mai jucat şi în „Gloria nu cântă” (1976), „Regăsirea” (1977), „Clipa” (1979), „Visul unei nopţi de iarnă” (teatru TV, 1980), serialul „Lumini şi umbre” (1993), „Gaiţele” (1993), „Binecuvântată fii, închisoare” (2002), serialul „Cuscrele” (2005) şi „Margo” (2006).

Ca regizor, Margareta Pogonat a pus în scenă spectacole precum „Cineva are să vină” (de Jon Fosse), „Caii la fereastră” (de Matei Vişniec) şi „Gustul mierii” (de Shelagh Delaney).

După anul 1990, s-a dedicate şi activităţii didactice, predând actoria la Universităţile Spiru Haret şi Ecologică din Capitală.

În 2009, Margaretei Pogonat i-a fost decernat Premiul UNITER pentru întreaga activitate, iar doi ani mai târziu a primit o stea pe aleea “Walk of Fame” din faţa cinematografului din Ploieşti.

Foto cu Margareta Pogonat – wikipedia

02
/04
/24

Institutul Cultural Român participă în premieră, prin ICR Bruxelles și Centrul Național al Cărții, cu un stand propriu la „Foire du livre de Bruxelles / Târgul Internațional de Carte de la Bruxelles”, care se va desfășura în perioada 4-7 aprilie 2024, la Centrul de expoziții Tour et Taxis din capitala Belgiei.

02
/04
/24

Mobius & The Institute transformă centrul Bucureștiului într-un hotspot al culturii Hip-hop. Cea mai mare expoziție a artistului Saddo ocupă Piața Amzei.

29
/03
/24

Romanian Design Week, un festival multidisciplinar dedicat industriilor creative ce promovează designul, arhitectura, creativitatea și inovația, lansează în colaborare cu UniCredit Bank un concurs destinat tinerilor ilustratori și designeri grafici din România, cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani. Scopul competiției este crearea colecției oficiale de obiecte de merchandising pentru festival, având ca temă "Unlock the City".

29
/03
/24

Una din trei femei se confruntă cu pierderea sarcinii de-a lungul vieții. Una din șase femei se confruntă cu infertilitatea. Una din două femei trece prin depresie și/sau anxietate, în urma pierderii unei sarcini, sau în contextul problemelor de infertilitate. În pofida frecvenței lor, aceste experiențe sunt totuși unele dintre cele mai stigmatizante și izolante din societate.

28
/03
/24

O nouă lună într-un șir aparent nesfârșit plasat sub semnul „vremurilor interesante” este o nouă invitație la oglindire prin artă. De la criza de mediu la traume transmise de-a lungul generațiilor, de la apăsarea cu care ne zdrobesc rolurile de gen în societate, la dificultățile în comunicare, spectacolele Vanner Collective vorbesc despre probleme cu care ne confruntăm zi de zi, conștienți sau nu, abordate cu empatie și cu inteligență, cu un amestec dezarmant de onestitate și teatralitate.