„Maria by Callas”. Singurătate
https://www.ziarulmetropolis.ro/maria-by-callas-singuratate/

CRONICĂ DE FILM Realizat de fotograful şi cineastul Tom Volf, documentarul „Maria by Callas” (2017), acum în cinematografe, îi face un portret celebrei soprane Maria Callas din înregistrări video (interviuri, apariţii pe scenă, filmări personale), dar şi din fragmente de scrisori, citite din off de Fanny Ardant.

Un articol de Ionuţ Mareş|27 iulie 2018

Explozia cinematografului și a televiziunii în a doua jumătate a secolului XX a permis ca documentarele biografice să înflorească și să devină deja de mai mulți ani un gen în sine.

În fiecare an apar câteva astfel de filme, dedicate unor personalități fascinante din cele mai diverse domenii, dar mai ales din acele zone care au fost mai puternic expuse mass-media și, prin urmare, mai ușor de documentat prin imagini.

În 2017 s-au împlinit 40 de ani de la moartea cunoscutei cântărețe americano-elene de operă Maria Callas. Pentru a marca acest moment, fotograful și documentarisul Tom Volf, care lucra din 2013 la un amplu proiect despre soprană, călătorind în toată lumea pentru a găsi noi materiale și arhive pierdute, a lansat acest film-puzzle care urmărește cronologic viața și mai ales cariera Mariei Callas, de la primele sale succese până la ieșirea din scenă și decesul neașteptat din 1977, la 53 de ani.

Intitulându-și filmul „Maria by Callas”, Tom Volf semnalează încă de la început că este un demers care își propune să o descopere, pe cât posibil, pe femeia simplă din spatele personalității publice.

Iar pentru asta, cineastul apelează în primul rând la diverse tipuri de imagini de arhivă, și în special la câteva interviuri de televiziune, în care diva de operă vorbește despre momentele importante ale vieții și carierei sale – filmul este punctat cu fragmente esențiale din aceste câteva emisiuni TV.

Dincolo de informațiile pe care le livrează (Tom Volf evită să intervină în vreun fel prin comentariu din off), aceste imagini, chiar dacă oficiale, publice, permit spectatorului să o descopere și să se apropie de Maria Callas. Să îi observe trăsăturile chipului, felul de a vorbi și de a gesticula, modul în care voia să se prezinte în fața camerelor de luat vederi.

Aceste imagini dominante sunt completate cu alt tip de înregistrări oficiale, însă ceva mai imprevizibile: asaltul jurnaliștilor la fiecare apariție a ei în câte o nouă țară sau pentru câte un nou concert.

Sunt imagini care nu doar exemplifică celebritatea uriașă de care avea parte artista, dar permit uneori descoperirea unei laturi mai umane – o femeie uneori iritată de agresivitatea presei, alteori forțată să lase garda jos, ca atunci când l-a atacat pe directorul Metropolitan Opera, cunoscuta instituție cu care rupe la un moment dat colaborarea.

În plus, Tom Volf folosește unele imagini ce par din arhiva personală a sopranei. Înregistrări care o prezintă fie în preajma magnatului Aristotel Onassis, pe care l-a iubit și pe care l-a considerat până la final cel mai bun prieten al său, chiar dacă el a rănit-o, fie, mai târziu, singură, așa cum este o emoționantă secvență dinspre final, în care o vedem jucându-se cu câinele, lângă piscină.

Regretul că nu a putut avea o familie fericită și că succesul în carieră nu i-a mai lăsat timp să aibă copii străbate multe din interviurile ei. De unde și sentimentul de melancolie care domină filmul, amplificat și de tonul confesiv al scrisorilor pe care le trimitea unor apropiați, și în special fostei sale profesoare Elvira de Hidalgo, cunoscuta soprană spaniolă (scrisorile sunt citite, în off, de actrița Fanny Ardant). Scrisori în care dezvăluia câte ceva din suferința sa.

Avantajul unor astfel de documentare biografice despre muzicieni – iar „Maria by Callas” nu face excepție – este că ceva din graţia artei lor se transferă şi în film.

Tom Volf introduce mai multe secvențe din timpul unor reprezentații ale Mariei Callas. Și, admirabil, nu le fragmentează, nu le taie prin montaj, ci le lasă în întreaga lor desfășurare, tocmai pentru releva motivele pentru care soprana devenise celebră în întreaga lume (la revenirea la New York, tinerii stăteau peste noapte la coadă pentru a prinde bilete): vocea ei unică și impresionanta apariție scenică.

La fel ca alte filme încadrabile acestui gen, și „Maria by Callas” este traversat de un paradox: deşi îşi propune să livreze un portret cât mai complex al artistei, însăşi esenţa existenţei sale scapă percepţiei cineastului şi, implicit, a spectatorului.

În fond, nici nu are cum să fie altfel. Oricât ar ajuta interviurile, aparițiile publice și scrisorile în a desluși ceva din felul ei de a fi, este imposibil de pătruns în enigmatica intimitate a sopranei, de unde doar răzbate, pe alocuri, o senzație de viață trăită în profundă singurătate.

„Maria by Callas” a intrat în cinematografe la 20 iulie, fiind distribuit de Transilvania Film.

29
/09
/21

CRONICĂ DE FILM Pentru un film de debut al unui regizor de teatru care nu a mai făcut până acum cinema, „Câmp de maci” (2020), de Eugen Jebeleanu, are o rigoare estetică neaşteptată, dar şi o lipsă de încrâncenare demnă de salutat.

28
/09
/21

CRONICĂ DE FILM „Crai nou” (2021), debutul Alinei Grigore, recent câştigător la Festivalul de la San Sebastian, aduce un aer proaspăt în cinematografia română.

28
/09
/21

THE FRENCH DISPATCH, LAND, QUO VADIS, AIDA?, scurtmetraje românești și internaționale, cele mai apreciate filme românești ale momentului si filmele premiate la Festival se văd în cadrul Retrospectivei ANONIMUL 2021 la ARCUB, Cinema Elvire Popesco și Terasa Institutului Francez între 28 septembrie și 3 octombrie.

27
/09
/21

În ultima săptămână din septembrie, „Cinema sub clar de lună“ aduce pe ecranul din Grădina Muzeului Național al Literaturii Române două dintre cele mai noi filme românești, Câmp de maci și documentarul Spioni de ocazie, alături de producții străine care au avut un parcurs spectaculos: Night of the Kings, aflat pe lista scurtă la premiile Oscar, și Apples, co-produs de Cate Blanchett și propus anul trecut de Grecia la Oscarul pentru Cel mai bun film internațional.

27
/09
/21

Frumoasa și bestia întâlnește viitorul tehnologiei în Belle, producția-fenomen semnată de regizorul japonez Mamoru Hosoda, care va deschide cea de-a 16-a ediție Animest. Prezentat în premieră internațională la Cannes, anime-ul Sci-Fi în care o adolescentă devine cea mai bună versiune a sa într-un univers paralel, creat în mediul virtual, se va vedea pentru prima dată pe marele ecran din România vineri, pe 8 octombrie, de la orele 18:30 și 21:30, la Cinema Elvire Popesco. Filmul va putea fi urmărit în curând în cinematografele din întreaga țară, distribuit de Bad Unicorn.

27
/09
/21

OPINIE Subfinanţat de nişte autorităţi nepăsătoare, fără cinematografe care să îi fie dedicate şi cu un public larg pus mai degrabă pe miştouri, filmul românesc de autor face performanţă an de an la cel mai înalt nivel. Iar 2021 o dovedeşte din plin. Este unul din paradoxurile româneşti.

24
/09
/21

Festivalul KINOdiseea aduce pe marele ecran filme despre protejarea mediului, relațiile dintre copii și părinți, curaj și empatie, la Cinema Gloria și Cinema Eforie.