Actriţa Maria Obretin se numără printre numeroasele personalităţi care trag un semnal de alarmă faţă de situaţia de la Teatrul Metropolis, unde, din cauza bugetului subdimensionat, alocat pe anul 2022, instituţia nu mai are bani să programeze spectacole la scenă şi să primească public în sală.
Un articol de Ziarul Metropolis|6 aprilie 2022
Iată ce scrie Maria Obretin pe pagina ei de Facebook:
„Am terminat facultatea de teatru in 2003. Nu mai erau locuri in teatre, doamna Sanda Manu ne-a crescut cu povesti despre cum intri intr-un teatru, intr-o trupa, despre cum cresti de la rolurile mici spre cele mari, despre cum inveti de la actorii cu experienta. Parea o lume idilica, fermecatoare. Am terminat. Hăul, nenica, un mare hău. Nu se făceau angajari in teatre, erau locurile blocate de multi ani si asa aveau sa ramana multa vreme. Am rezistat cum am putut, unii dintre noi. Altii s-au lasat. Pur si simplu era greu spre imposibil sa razbesti, sa rezisti.
Am facut ani de zile cariera in petreceri pentru copii, zane si Albe ca Zapada. Asta e, rezist, mi-am zis. Mai prindeam din cand in cand scena. Rar. Cam ce solutii aveam? Green Hours pe vremea aceea, doar el era, un spatiu deschis tinerilor. Voicu era un fel de inger pazitor. Si, din cand in cand, cateva concursuri in teatrele de stat pentru vreo colaborare. Ce inseamna asta? Daca un regizor care punea intr-un teatru nu gasea printre actorii angajati pe cineva potrivit pentru un rol, se dadea concurs, se angajau colaboratori. Va dati seama ca eram zeci spre sute pentru un rol.
Ani mai tarziu a aparut Teatrul Metropolis. O gura de aer pentru independenti, un fel de acasa. Si cam singurul loc unde ma duceam si nu caram costumul si recuzita dupa mine. In independent, vii ca un melcusor cand ai spectacol, cu hainele, cu recuzita, cu decorul uneori. La Metropolis era o mica oaza de normalitate. Nu trebuia sa mai cari fierul de calcat. Erau niste oameni care aveau grija de tine si tu te puteai ocupa de treburile tale de actor.
La Metropolis jucau zeci, sute de actori, majoritatea independenti. Teatru de proiect. Fara actori angajati. Daca ar exista mai multe teatre de proiect, viata ar fi mai usoara pentru multi dintre noi. E foarte greu sa nu fii angatat, sa nu ai nicio siguranta, niciun statut. Bun, aici ar fi de discutat despre statutul actorului independent si despre statutul tuturor independentilor de fapt, din muzica, dans, teatru. Pandemia a aratat cat de vulnerabili suntem. Faza e ca e jale. Prin teatre s-a cam renuntat la colaboratori de vreo doi ani, de cand s-au redus drastic bugetele. Acum vreo luna am fost sunata de la un teatru bucurestean in care joc. ‘Buna, Maria, programam spectacolul, sa-ti opresti datele!’ Bucurie, veselie. Telefon a doua zi. ‘De fapt, vor juca doar cei angajati!’ Am fost trista dar am inteles situatia. Nu sunt bani pentru colaboratori. Nu se programeaza spectacolele in care sunt colaboratori (nu mai deschid subiectul dureros…ca si colaboratorii astia si-au pus sufletul in ridicarea spectacolului, e acolo si vietisoara lor). Bun! Deci au picat teatrele de stat in care colaborez, nu au bani, vor programa spectacolele in care joaca cei angajati, nu sunt fonduri. Asta e! Dar acum pica Metropolisul. Si asta ma rupe. Metropolisul nu are actori angajati. Toti suntem colaboratori.
Ani de zile s-au jucat acolo spectacole minunate, nu trebuie sa le laud eu acum, orice spectator care a fost vreodata la Metropolis stie asta. Metropolis nu mai are bani sa programeze spectacolele. Am jucat in octombrie, noiembrie acolo. Spectacolele inca nu au fost platite. Acum nu-si mai poate permite sa programeze altele. Da, Metropolis nu se inchide oficial, dar cum nu mai are bani, nu mai poate programa nimic.
Acum, nu va imaginati ca rupeam fasul cu banii de pe un spectacol, dar 500 erau totusi niste bani. Mai ales pentru tinerii din generatiile care tot ies si nu mai au loc in teatre. Pentru ei, mai ales pentru ei, v-as ruga sa fim solidari. Suntem o breasla tare nesolidara si impartita. Poate gasiti timp si motive sa luptati pentru Metropolis. Nu cred ca e singurul in pericol. Bugetele sunt penibile in multe teatre, vine hăul. Si e pacat. De tot talentul, de toata munca, de toata viata asta a noastra.
Citiți și: Lia Bugnar: „La Teatrul Metropolis nu vor mai fi actori pe scenă și spectatori în sală“
Citiți și: Scrisoare deschisă a echipei Teatrului Tineretului „Metropolis” către publicul spectator
