Maria Teișanu, actriță: „Trecutul n-o să mai fie niciodată. Dar viitorul, da”
https://www.ziarulmetropolis.ro/maria-teisanu-actrita-trecutul-n-o-sa-mai-fie-niciodata-dar-viitorul-da/

INTERVIU Ziarul Metropolis continuă să vă prezinte tânăra generaţie de actori din România. Maria Teişanu este încă masterandă în actorie la Cluj-Napoca, dar joacă deja în mai multe teatre din ţară.

Un articol de Andrei Crăciun|21 decembrie 2018

DRUM. Maria Teișanu, actriță. De unde vine Maria și unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format acrița de astăzi?

Vin din Suceava și mă îndrept către acolo unde viața, dacă e drăguță cu mine, mă va duce să fac ceea ce e bine. M-am format ca actriță la Facultatea de Teatru și Film, UBB, Cluj-Napoca unde am terminat în 2017, iar în prezent sunt la master tot acolo.,

SPECTACOLE. Să mergem și mai departe. În ce spectacole joci, unde să vină publicul spectator să o vadă pe Maria apetitul odată deschis de citirea interviului?
Publicul mă poate vedea în spectacolul Avioane de hârtie, făcut cu colegii mei de generație, în regia lui Norbert Boda, tot coleg de generație, spectacol pe care îl jucăm la Fabrica de Pensule din Cluj; la Teatrul Evreiesc de Stat în spectacolul La ordin, Führer! în regia lui Mihai Măniuțiu. Am mai colaborat relativ recent cu Teatrul de Stat din Constanța și cu Teatrul Municipal Matei Vișniec din Suceava, dar fără vreo continuitate. Pentru iarna asta pregătim un spectacol care va avea premiera la spațiul foarte drăguț și independent, Reactor de creație și experiment din Cluj-Napoca.

FILM. Carieră internațională, filme de cinema, seriale de televiziune – cum stăm cu consacrarea în lumea video?

Nu prea stăm.

ROMÂNIA. Ce relație are Maria cu țara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze și să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând și mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcție greșită? 

Nu aș vrea să emigrez, nu. Se întâmplă prea des să fiu o străină chiar și aici, în țara unde am crescut și care m-a format (mulțumitor, zic eu). Îmi doresc să cunosc lumea, străinătatea, culturi și mentalități diferite în speranța că îmi voi deschide mintea, dar să mă întorc. Pentru că îmi place țara mea, îmi place cine sunt datorită țării în care m-am născut și sper să o pot ajuta. Cine sunt eu să răspund încotro se îndreaptă lumea? Înspre rău și înspre bine în același timp, poate, deoarece e un echilibru. Nu?

IMPLICARE. Implicare civică, cetățenească. Votează Maria? Protestează? Se implică în viața cetății? Cum și de ce? 
Am ieșit la proteste, da. Am votat, dar nu atunci când a trebuit și mi-am dat seama prea târziu de asta. Lucrez la implicarea în viața din jurul meu, adică lucrez la a-mi da seama cum pot să o fac, mai mult decât ca artist, sau la un nivel mai profund și mai mare. Am niște vise. O să știi când reușesc, promit.

„La ordin, Führer!”, în regia lui Mihai Măniuțiu

IDOLI. Are Maria idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actriței? Ca cine voia să fie atunci când era mică?

Când eram mică, cel mai mult mă fascina mama, în adolescență s-a creat sistemul ăsta de idoli specific vârstei, care ulterior s-a transformat în perioade mai lungi sau mai scurte în care ceva sau cineva mă inspiră, avându-l ca reper atât în creație, cât și în viața zilnică. Se schimbă des, foarte des, câteodată sunt mai multe surse deodată, alteori niciuna. E distractiv.

NOUA GENERAȚIE. Ce tineri ne recomanzi din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puțin lucru? Cuvânt de încheiere, povață pentru cei care vin din urmă, de ce nu?

Cea mai apropiată recomandare sunt colegii mei de generație, apoi cei dinaintea lor, apoi cei de după noi și cei de după după noi și cei de dinaintea dinaintea noastră. Îmi ceri mult să-ți spun atâtea nume, pentru că sunt într-adevăr mulți, mulți atât de buni și frumoși, dăruiți și darnici, înzestrați și luminoși, de la care ai de învățat foarte multe. Nu e deloc puțin lucru că ne avem pe noi. E bine să ne știm rădăcinile și ignoranța pur și simplu nu e o variantă pentru cineva care se consideră artist, dar prezentul e acum – dacă ne gândim, a și trecut. Ancorarea în trecut, în melancolii, în n-o să mai fie niciodată cineva ca… este pur și simplu inutilă. Normal, trecutul n-o să mai fie niciodată. Dar viitorul da. Iar el este exact așa cum îl facem, cum îl facem, nu cum ne gândim la el. Eu cred că la finalul zilei totul va fi bine.

E bine să ne știm rădăcinile și ignoranța pur și simplu nu e o variantă pentru cineva care se consideră artist, dar prezentul e acum – dacă ne gândim, a și trecut. Ancorarea în trecut, în melancolii, în n-o să mai fie niciodată cineva ca… este pur și simplu inutilă. (Maria Teișanu, actriță)

Foto: Andrei Gîndac



12
/06
/17

În a doua zi a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (10 iunie) a fost prezentat spectacolul de dans aerian ”TANGO LA ALTITUDINE II”, semnat de coregrafa argentiniană Brenda Angiel, continuarea unui spectacol prezentat anterior tot la FITS de aceeași companie. Un performance în aer, în lumini, umbre și fum, într-un spațiu care nu mai e spațiu definit de limite ci e libertate și respirație largă.

09
/06
/17

„Mă simt jenată când aud laude”, spune actriţa Tora Vasilescu într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, realizat la Cluj-Napoca. Ea va primi Premiul de Excelenţă al Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), la Gala de închidere care va avea loc sâmbătă seară.

08
/06
/17

Între 20-27 mai, Buzăul a devenit scena Festivalului ”Buzău Iubește Teatrul”, un ”nou festival vechi” împrospătat cu un nume și un concept de organizare nou. Spectacole dintre cele mai noi și apreciate din București, dar și două spectacole din Piatra Neamț și Suceava, o secțiune pentru studenți și alta pentru copii, spectacole de stradă și conferințe. L-am prins pe foarte activul director Adrian Găzdaru în mijlocul festivalului și l-am rugat să-și tragă puțin sufletul și să ne povestească despre FBIT.

05
/06
/17

Dramaturgul Saviana Stănescu, născută în România și stabilită în Statele Unite ale Americii, a fost invitată recent să țină, alături de Matei Vișniec, un workshop de scriere dramatică în cadrul programului POINT New Writing, desfășurat la festCO 2017. Despre întâlnirea sa cu tinerii dramaturgi de la noi, dar și despre cum se scrie teatru azi, în rândurile care urmează...

02
/06
/17

"Limitările financiare pot fi luate ca un imbold creativ, dar numai dacă integrezi constrângerile bugetare de la început în procesul creativ", afirmă Antoine Le Bos, consultant de scenariu în cadrul "Less is More", o platformă europeană de dezvoltare a filmelor cu buget limitat, care va desfăşura la TIFF un workshop.

30
/05
/17

Diana Cavallioti (31 de ani), rolul principal feminin din filmul românesc de mare succes „Ana, mon amour”, are, mai ales, o frumoasă carieră în teatru. În linii mari, toate acestea se cunosc. Din interviul care urmează veți afla detaliile. Cine, ce, de ce, unde, când, cum. Ca la Ziar.

29
/05
/17

INTERVIU „Secondo Me” a fost prezentat în 2016 la Locarno. În iunie, documentarul, care are în centru doi garderobieri (de la Viena şi Milano) şi o garderobieră (de la Odessa), va putea fi văzut la TIFF. Regizorul Pavel Cuzuioc, născut în Republica Moldova şi stabilit în Austria, vorbeşte despre film şi despre cum a ajuns cineast.

18
/05
/17

Scriitorul din Basarabia se află în plină mică trilogie a marginalilor, din care a publicat primele două volume: „Sectanții” și „Bandiții”. Atenție, urmează un interviu neconvențional! Despre cultură și războaie, despre cărți, tineri și nostalgie. Se pune chiar și întrebarea: „Ești un agent al Kremlinului, Vasile?“

Page 10 of 35« First...89101112...2030...Last »